de Călin Popa şi Florica Pintea
A avea un job la o companie cum este Google poate fi considerată oportunitatea carierei, de aceea se primesc milioane de cereri în acest sens în fiecare an. Dar mărturii „din interior” arată că munca la un gigant ale cărui venituri depășesc un trilion de dolari este numai pentru cei cu foarte mare capacitate de rezistență…
Porecle pentru toată lumea
Fiecare nou angajat la Google primește o poreclă, pe lângă termenul curent „googler”. Dacă este vorba despre un nou-venit, acesta este un „noogler” (de la „nou”), iar cei în vârstă de peste 40 de ani sunt „greygler” (de la „cărunt”). La rândul lor, câinii angajaților sunt „dooglers”, amatorii de bere sunt „brewglers”, iar „Jewglers” sunt angajații de origine evreiască. Poreclele sunt atât de importante, încât îi urmăresc pe angajați și după ce părăsesc compania, aceștia fiind numiți „zoo-gler” (de la ex, „foști”).
Interviu cu întrebări „imposibile”
Candidații care au aplicat pentru a lucra la Google și au avut șansa unui interviu au primit, de-a lungul timpului, întrebări dintre cele mai stranii, la care răspunsurile ar fi fost imposibile „din prima”. De pildă, emoționatul viitor angajat se poate trezi întrebat câte mingi de tenis încap într-un avion, câte persoane se tund în SUA în fiecare an sau cum ar rezolva problema persoanelor fără adăpost din San Francisco. La un moment dat, bizareria mersese prea departe, așa că la nivelul conducerii s-a decis să se mai taie de pe listă extreme ca „de ce sunt rotunde găurile de canal?”.
Stomacul plin. Obligatoriu.
Pentru Google nu contează ce fel de stomac are o persoană ori dacă este mâncăcioasă sau nu. Acest angajator oferă gratis trei mese pe zi, iar între ele cantități impresionante de gustări și fructe se află la îndemâna angajaților, pentru că politica firmei este ca digestia tuturor să fie ocupată în permanență. În aceste condiții, cei mai mulți dintre norocoșii care intră să lucreze în companie dezvoltă ceea ce se numește „Google 15”, mai precis un plus de 15 pounds (circa șapte kilograme) în primele luni de după angajare. „La final, angajatul ajunge să-și petreacă tot timpul mâncând de la Google, lucrând cu colegii Google, folosind tehnologie Google, vorbind ca la Google”, detaliază Joe Cannella, fost expert contabil în cadrul companiei.
Ascensiune în „scări” fixe
Deși este o companie uriașă, Google nu este foarte flexibilă atunci când vine vorba despre ascensiunea profesională. Astfel, la angajare, fiecare primește câte o „scară” ipotetică, dar numai pe specializarea inițială și în segmentul pe care a intrat în firmă. Fiecare „scară” are o literă și trecerea de pe una pe cealaltă - de la business la inginerie, de pildă - este un proces atât de greoi, încât puțini se încumetă să facă mișcarea. Și chiar atunci când performează pe altă „scară”, riscă în orice moment să fie retrogradați până la baza acesteia, adică la începători. În plus, odată ce un nou angajat ajunge la un nivel mediu, promovarea este transparentă și ușoară numai pe hârtie; procedura încâlcită de aprobare a acestei avansări face reușita extrem de dificilă.
Evaluări multe, dese și complicate
Google are un întreg eșafodaj de evaluare a angajaților, care trec prin acest proces complicat de foarte multe ori, mai precis lună de lună. Mai mult, așa-numita evaluare anuală se petrece în două etape, primăvara și toamna, și este un proces care implică toți angajații. Astfel, fiecare angajat scrie în maximum 512 cuvinte ce a realizat în anul respectiv, textul este trimis celorlalți colegi, care estimează cât din respectivele date se potrivesc cu profilul companiei și cât de capabil este angajatul să conducă, să rezolve probleme, să lucreze singur sau să se evidențieze. Cel vizat vede ratingul fiecăruia, dar nu știe cine anume l-a evaluat, iar în final, soarta sa este decisă de conducerea companiei, care „calibrează” aceste rezultate.
Dulcele trai… în mașină
Celebra Silicon Valley, unde este și sediul Google, se află într-o zonă care profită din plin de această vecinătate de top. În San Francisco, chiriile au crescut amețitor, astfel încât pentru numeroși noi angajați ai gigantului, dar chiar și pentru cei mai bine plătiți, se pot dovedi de-a dreptul prohibitive. Trendul a debutat în urmă cu câțiva ani, când doar pentru a fi mai aproape de serviciu, doritorii au început să plătească chirii exorbitante pe locuințe care nu meritau acești bani. Situația curentă îi poate obliga pe mulți angajați ai Google să trăiască pur și simplu în mașină dacă nu vor să închirieze apartamente mai ieftine la periferie și în schimb să petreacă timp îndelungat în traficul îngrozitor de aglomerat. Mai mult, angajații aflați în această situație refuză în general să discute despre ceea ce trăiesc, pentru ca nu cumva să strice imaginea angajatorului. „Costul vieții este exacerbat în zonă, iar în afară de campus, aproape nu mai există nimic de făcut, nu îți rămâne decât să petreci puținul timp rămas după muncă alături de colegii cu care oricum te întâlnești în fiecare zi”, detaliază Adrian Carballo, fost specialist software la Google.
Consultanți „informatori” care descurajează sindicalizarea
Straniile politici interne ale Google nu au șanse să fie combătute prin intermediul vreunui sindicat. Compania nu interzice direct angajaților să formeze o astfel de uniune, dar descurajează pe toate căile orice astfel de demers. Unul dintre mijloace este utilizarea consultanților antisindicat, care negociază printre angajații de diverse niveluri, apoi informează conducerea superioară despre nemulțumiri și despre cum se poate răspunde la unele dintre acestea astfel încât să se evite sindicalizarea. Una dintre companiile de consultanță pe care le utilizează Google (în timp ce neagă acest serviciu, firește) este faimoasă pentru reușitele în a ajuta corporațiile să elimine din fașă încercările angajaților de a se organiza în sindicate, cu care se laudă în public.
Spaţii largi pentru relaxare, înghesuială pentru muncă
Potrivit mărturiilor unor persoane care au decis să plece de la Google, spațiile pentru relaxare și de luat masa sunt foarte generoase, în timp ce pentru muncă nu sunt aceleași condiții. „În majoritatea zonelor de muncă este înghesuială, stau câte patru angajați într-un cubicul și mai mulți manageri împart același birou. Cu tot spațiul imens alocat mâncatului, jocurilor, privitului la televizor sau discuțiilor de tot felul, devine surprinzător de greu să găsești un loc în care să poți lucra efectiv, în liniște”, detaliază Anne K. Halsall, designer de proiecte.