de Gheorghe Zmaranda şi Florica Pintea

Uimire și contradicție. Astea au fost sentimentele pe care le-am simțit când am văzut prima oară o lucrare semnată de Alexia Udriște-Olteanu. Era o pupăză redată atât de fidel pe foaia de hârtie încât mă așteptam în fiecare clipă să mă surprindă privind-o și de teamă să își ia zborul. Imaginea micuței păsări era atât de reală încât mi-am spus că trebuie neapărat să-l descopăr pe autorul acestei picturi. Așa am cunoscut-o pe Alexia Udriște-Olteanu (medalion), pictor și ilustrator de cărți de povești. Un om extraordinar de talentat care prin ilustrațiile sale însuflețește cărțile de poveștile, dar nu numai, și aduce în lumea noastră, a adulților foarte ocupați, crâmpeie din viața necuvântătoarelor. A păsărilor în mod special. Grădina sa, mărturisește Alexia, este o scenă care i-a dezvăluit foarte multe lucruri noi despre natură și care o inspiră permanent.

„Încerc să dau mai departe ceea ce trăiesc eu”

- Alexia, picturile extraordinare pe care le realizezi îi determină pe cei care le văd să își dorească să te cunoască mai bine. Așadar, spune-ne câteva cuvinte despre tine.

- Sunt artist ilustrator, mamă și un om pasionat de tot ce îl înconjoară. „Traduc” foarte mult din interacțiunile mele cu natura în munca mea în timp ce explorez bucuria vieții trăite departe de oraș. Am pictat ca orice alt copil însă după ce am terminat liceul am decis să urmez această meserie, chiar dacă nu știam exact cum să fac asta. Lucrurile s-au legat în timp și cu multă muncă și exercițiu am ajuns să explorez diferite domenii ale ilustrației.

- Ce înseamnă pentru tine pictura, cum definești această artă?

- Probabil că răspunsul meu este asemănător altor răspunsuri oferite de către artiștii cărora li se adresează această întrebare. Pentru mine pictura a devenit o cale de comunicare, dar trebuie să recunosc că ceea ce fac are și o componentă foarte practică. Arta mea e meseria mea, iar asta implică disciplină a minții, a emoțiilor și a timpului, mai ales când ești părinte. Avantajul pe care îl am este că îmi place la nebunie ce fac, chiar dacă asta impune un ritm zilnic destul de alert.

- Ce te inspiră în realizarea lucrărilor tale?

- Mă inspiră foarte mult ceea ce mă înconjoară. Locuiesc într-o zonă retrasă unde vin tot soiul de păsări, unde mereu e o ciupercă sau o plantă nouă spre care pot să-mi îndrept atenția. Inspirația vine de la sine, trăind și acumulând experiențe. Încerc să dau mai departe ceea ce trăiesc eu atunci când mă holbez la o pupăză sau la o cioară de semănătură, atunci când îi studiez penajul sau modul în care își mănâncă hrana, fiindcă sunt emoții de care ne-am distanțat toți. Momentele în care ne lăsăm fascinați de lucrurile din jurul nostru, de frunze, de gâze, sunt din ce în ce mai puține.

„Cocorul este pasărea cel mai dificil de schițat”

- Când ai început să pictezi păsări?

- Cu puțin timp înainte să plec din oraș, fiindcă a coincis minunat cu venirea Stării de Urgență în martie, cântecul păsărilor și numărul lor mare a fost incredibil de observat. Erau cu sutele, pițigoi, grauri, mierle, toate frumusețile pe care zgomotul traficului le acoperă. Din luna mai am început să venim la casă, unde ne-au întâmpinat coțofenele, pupezele, presurele.

- Care a fost prima pasăre pe care ai pictat-o și spune-ne dacă îndrăgești în mod special o anumită înaripată?

- Am pictat o cinteză, iar asta fiindcă am confundat-o cu un pițigoi. Eram la început. După o perioadă în care am urmărit programul zilnic al pupezei care în fiecare zi la ora 9:00 venea și îmi inspecta grădina, am început să privesc cu mai multă atenție în jurul meu. Nu am o pasăre favorită. Am ajuns să le privesc cu mai multă dedicare și îmi dau seama că iubesc lucruri diferite la fiecare.

- Poți numi pasărea cel mai dificil de schițat?

- Cocorii. Încă lucrez la această imagine.

„Lucrările se execută prin tehnici de printare speciale, pe hârtii premium pentru fine art”

- Cum arată o „sesiune” de pictură, cum reușești să te detașezi de ritmul cotidian?

- Atunci când pictez ascult multe podcast-uri care mă țin concentrată. Lucrez la program, chiar dacă am avantajul flexibilității. La ora 9:30 intru în birou și ține de mine cât reușesc să realizez până la ora 14:00. Sunt zile și zile, dar pictura cere multă migală și lumină bună.

- Ce dimensiuni au picturile și cât timp îți ia să le realizezi în funcție de mărimea lor?

- Cea mai comună dimensiune pe care o folosesc este 30x40 cm. O pictură la dimesiunea asta poate să necesite de la 8 până la 20. Este multă muncă fiindcă îmi doresc ca imaginea unei păsări pictate de mine să aibă imediat un impact, fie că vorbim despre penajul coțofenelor, ochii huhurezului sau de creasta pupezei.

- La ce prețuri valorifici lucrările care poartă semnătura ta?

- O ilustrație cu pasăre în original începe de la 500 de euro și poate ajunge la 1.500 euro, asta în funcție de complexitatea lucrării. Varianta pe care eu o recomand cel mai des este aceea a printului de artă. Astfel cu o sumă de aproximativ 170 de lei poți avea o reproducere exactă a originalului. Printul de artă se execută prin tehnici de printare speciale, pe hârtii premium pentru fine art, este semnat și mai simplu de achiziționat. Mă bucură enorm că oamenii încep să investească în printuri de artă de calitate și să le înțeleagă valoarea fiindcă este păcat să nu te poți bucura de o lucrare atunci când poate nu îți permiți un original.

„În afară de picturile cu păsări, realizez și ilustrație botanică și, ocazional, ilustrație de carte pentru copii. Am și colaborări pe partea de branduri, fie că vorbim despre packaging sau de vizualuri complexe, așa că reușesc să-mi transpun munca în povești și situații diferite“

„Lucrez la extinderea colecţiei de textile cu ilustraţie“

- Ceea ce realizezi tu poate ajunge la oameni în mai multe feluri pentru că lucrezi și la o colecție de textile tipărite.

- Am vrut să scot ilustrația din hârtie și să o folosesc pe textile. Așa am început să fac ilustrație pentru tricouri și orice altfel de textile, prosoape, huse de pernă etc. La începutul anului trecut mi-am dat o sarcină: aceea de a picta plante, astfel la finalul anului, când am încheiat o colaborare cu cei de la Happy Friday, am avut ce pune pe tricouri, ilustrație cu roze. Am reușit să sincronizez visul cu acuarela. În momentul de față lucrez la extinderea colecției de textile cu ilustrație pe care, cum spuneam, am demarat-o la final de 2020 și sunt pe cale să închei o colaborare foarte frumoasă cu brandul de scutece Zuluff, al cărui packaging l-am avut de ilustrat la începutul anului.

„Arta e meseria mea, iar asta implică disciplină a minţii, a emoţiilor şi a timpului“