de Andrei Dicu şi Silviu Ghering
Probabil că în întreaga istorie a României nu există alt Ordin de Zi mai cunoscut de majoritatea cetățenilor decât cel rostit de Mareșalul Ion Antonescu, odată cu intrarea țării în războiul antisovietic. Povestea acestui ordin este încă puțin cunoscută, dar discursul lui Antonescu a făcut să curgă râuri de cerneală.
„Ordinul către Armată” i-a adus mareșalului condamnarea la moarte
Istoria este încărcată de farse sinistre. Una dintre acestea s-a numit „Procesul Marii Trădări Naționale”, care s-a judecat în perioada 6-17 mai 1946, de un așa-zis „Tribunal al Poporului”. Una dintre cele mai grave acuzații care le-au fost aduse Mareșalului Ion Antonescu și colaboratorilor săi a fost aceea că „s-au făcut vinovați de dezastrul țării și de crime de război, prin aceea că au trădat interesele poporului român, punând țara în slujba dușmanului fascist și hitlerist”. Practic, mareșalului i se imputau alianța cu Germania și mai ales celebrul „Ordin către Armată”, care a marcat intrarea României în războiul împotriva Uniunii Sovietice. În noaptea de 21 spre 22 iunie 1941, la ora 2:00, a fost emis apelul la luptă pentru eliberarea teritoriilor străbune, care avea să schimbe istoria modernă a României.
„Nu aveam nicio altă ieșire. România era total izolată”
În iunie 1941, România se afla sub tutela Germaniei naziste. De altfel, situația era identică și în septembrie 1940, când Antonescu a ajuns la putere, în urma refuzului „partidelor istorice” de a lua în mâini soarta țării, într-un context extrem de dificil, în care teritoriul României era sfârtecat. Marile puteri, URSS și Germania, căutau un teatru de luptă și mai ales ținteau resursele noastre, în primul rând petrolul. Până la urmă, situația devenise clară, și un război cu rușii era iminent. A spus-o chiar Antonescu, în timpul procesului: „Nu aveam nicio altă ieșire. România era total izolată. Toți miniștrii străini cărora m-am adresat mi-au refuzat orice sprijin, pe baza faptului că nu pot să acorde, în circumstanțele internaționale de atunci, niciun sprijin României”. Mai mult decât atât, Ion Antonescu avea toate motivele, morale și legale, de a ridica armele împotriva sovieticilor, care, cu un an înainte, ocupaseră Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herței, profitând de prăbușirea sistemului de alianțe pe care se baza România. De altfel, cei care complotaseră împotriva integrității teritoriale a României erau chiar sovieticii, în complicitate cu nemții. Adică, lucrurile se puteau petrece exact cum s-a întâmplat în cazul Poloniei, „tranşată” între cele două mari puteri...
Guvernul lui Ion Gigurtu a eșuat
Dovada o reprezintă protocolul secret al Pactului Ribbentrop-Molotov, semnat, la 23 august 1939, între Germania și URSS. Sovieticii și naziștii prevedeau nu numai dezmembrarea Poloniei, dar și interesul pe care URSS îl manifesta pentru teritoriile românești Basarabia și Bucovina de Nord. În septembrie, Polonia a fost invadată și împărțită. România, chiar dacă a rămas neutră, a suferit consecințele declanșării războiului. În iunie 1940, ca urmare a ultimatumului dat de sovietici, țara noastră a fost nevoită să cedeze Basarabia și Bucovina de Nord. Deși nu l-au revendicat, rușii au ocupat și Ținutul Herței. Pentru România abia începea dezastrul. Guvernul Ion Gigurtu, instalat de Carol al II-lea ca să îmbunătățească relațiile cu Germania, nu a reușit să apere granițele ciuntite ale țării. La 30 august 1940, prin Diktatul de la Viena, România a fost obligată să cedeze Ungariei jumătate din Transilvania, iar în septembrie, prin Tratatul de la Craiova, Cadrilaterul a fost cedat Bulgariei.
Mihai Antonescu: „Mareșalul a primit de la Hitler promisiunea revederii hotărârii de la Viena”
În aceste condiții, Antonescu s-a aliat cu puterile Axei, în octombrie 1940, sperând să recupereze teritoriile pierdute. Iată ce a declarat Mihai Antonescu, vice-prim-ministru, într-un interogatoriu luat de sovietici în timpul captivității sale, la Moscova: „În timpul negocierilor cu Hitler, Mareșalul a semnat acordul aderării României la Pactul Tripartit și a primit de la Hitler promisiunea revederii postbelice a hotărârii arbitrajului de la Viena în folosul României. În mai 1941, Mareșalul a avut a treia întâlnire cu Hitler, la München. Reîntorcându-se din Germania, i-a convocat la reședința sa din București pe membrii Guvernului și le-a declarat că el s-a înțeles cu Hitler asupra atacării Uniunii Sovietice, în comun”.
Generali germani, aduși să instruiască trupele române
În declarația luată de bolșevici generalului C. Pantazi, și depusă apoi ca mărturie în Procesul de la Nürnberg, se arată: „Pregătirea României pentru Războiul împotriva Uniunii Sovietice a început în noiembrie 1940, când, la București, conform acordului de aderare a României la Pactul Tripartit, au sosit forțele Misiunii militare germane, compuse din trupe de ofițeri și instructori germani pentru forțele terestre, în frunte cu general-colonelul Hansen și pentru forțele militare aeriene în frunte cu general-maiorul Speidel”. Acestea au fost condițiile în care Antonescu a emis celebrul ordin care a marcat intrarea țării în „războiul sfânt, antico- munist, drept și național”.
A.M. Stoenescu: „Ostașii noștri au trecut Prutul când au dat ordin nemții”
Mareșalul a avut un sprijin cvasi-unanim din partea populației, inclusiv din partea liderilor politici. Problemele au început să apară în momentul în care teritoriile românești au fost eliberate. Liderul țărănist Iuliu Maniu și-a spus părerea tranșant: „Mai departe de Nistru nu este războiul românilor și atenția noastră ar trebui îndreptată spre Ardeal”. De fapt, pentru Ardeal a continuat lupta și Mareșalul Antonescu, în speranța că, după „victoria finală” împotriva bolșevismului, Hitler le va face dreptate românilor. Chiar dacă n-ar fi crezut în promisiunile Führerului, e greu de presupus că Antonescu ar fi putut să se opună și să refuze să treacă Nistrul. Istoricul Alex Mihai Stoenescu susține că Armata Română era doar o rotiță în uriașa mașină de război a naziștilor: „Ostașii noștri au trecut Prutul când au dat ordin nemții. Din acel moment, trupele române au intrat sub comanda germană”.
Ordin către Armată: „La luptă! Cu Dumnezeu înainte!“
Deoarece este un document de o covârșitoare importanță istorică, redăm partea cea mai importantă a apelului Mareșalului către soldați, păstrând ortografia vremii: „ORDIN CĂTRE ARMATĂ. Ostași, v-am făgăduit din prima zi a noii Domnii și a luptei mele naționale să vă duc la biruință, să șterg pata de dezonoare din cartea Neamului și umbra de umilire de pe fruntea și epoleții voștri. Azi, a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor strămoșești și a Bisericii, lupta pentru vetrele și altarele românești de totdeauna. Ostași, Vă ordon: Treceți Prutul! Sdrobiți vrăjmașii din răsărit și miazănoapte. Desrobiți din jugul roșu al bolșevismului pe frații noștri cotropiți. Reîm- pliniți în trupul țării glia străbună a Basarabilor și codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile voastre. (...) Să luptați pentru a ne răzbuna umilirea și nedreptatea. V-o cer Neamul, Regele și Generalul Vostru. Ostași, Izbânda va fi a noastră. La luptă. Cu Dumnezeu înainte!”.