Main menu

header

836 20 1de Călin Popa şi Adrian Barna

Deși multe persoane glumesc despre ele însele sau despre alții cu termenul „shopaholic”, există o linie de demarcație între cheltuielile în exces, dar ocazionale, și obsesia generată de dependența de shopping. Experții australieni au elaborat un ghid care stabilește reperele bolii cumpărăturilor.

Afecțiune fără diagnostic și tratament

Oamenii de știință de la Universitatea Flinders, din Adelaide, Australia, au pus la punct un sistem prin care oricine are dubii referitoare la sine atunci când vine vorba despre cumpărături în exces, cu aspectul extrem numit „shop until drop”, să se poată edifica. Experții australieni au pornit de la realitatea că această practică este documentată de peste un secol, dar nu există un diagnostic pentru acest dezechilibru. Ca urmare, specialiștii au decis să treacă la elaborarea unor linii directoare prin care oricine poate determina dacă are o problemă pe această direcție. „În peste două decenii de când cercetăm cumpărăturile în exces, nu am depistat un diagnostic acceptat pe larg pentru gravitatea acestor manifestări și implicit nu există metode de tratament”, detaliază specialistul Mike Kyrios.

Dificultăți majore de reglare a emoțiilor

Experții australieni au adunat opinii avizate de la 138 de specialiști din 35 de țări, pentru a stabili anumite repere fixe. Ca urmare, s-a evidențiat că dependența de shopping este o afecțiune în toată regula și implică în primul rând faptul că o persoană cumpără diverse produse pe care nu urmează să le folosească vreodată. Un alt reper care împinge această dependență în zona clinică este faptul că mulți cumpărători au ajuns să folosească shoppingul ori pentru a se destresa, ori pentru a se recompensa. „Cei care cumpără în exces au de regulă dificultăți majore de reglare a emoțiilor”, argumentează Kyrios. Noua abordare realizată de experții australieni încadrează așa-numitul sindrom al cumpărăturilor compulsive, îi stabilește simptomele și deschide calea pentru tratarea acestei afecțiuni considerate debilitantă. „Ghidul nostru face posibilă diagnosticarea afecțiunii și stabilirea unor criterii clare care să determine prezența dependenței”, adaugă Kyrios.

„Paradoxal, atunci când o persoană care suferă de sindromul cumpărăturilor compulsive termină o sesiune de shopping, aproape imediat după starea de bine se instalează sentimente de jenă și de vină“ (Mike Kyrios, Universitatea Flinders, Australia)

Semnale de alarmă

În unele cazuri, este dificil de spus dacă o persoană este dependentă de cumpărături. Cu toate acestea, există mai multe semne şi simptome care reprezintă primele semnale de alarmă: cheltuiți mai mult decât vă puteți permite; cumpărați ca reacţie la furie sau depresie; vă pierdeți controlul asupra comportamentului la cumpărături; în timp ce cumpărați, simţiți euforie sau anxietate; ca urmare acestui obicei, relaţiile cu cei din jur au de suferit; vă gândiți aproape tot timpul la bani și la ce puteți cumpăra cu aceștia. De asemenea, există și mai multe categorii de cumpărători compulsivi: cei care fac cumpărături atunci când simt stres emoţional, cumpărătorul „trofeu”, care cumpără întotdeauna obiectul „perfect”, cel care caută imaginea de a fi un mare cheltuitor, căutătorii de chilipiruri, care cumpără doar pentru că produsele au prețuri mai scăzute, cumpărătorii bulimici, care cumpără şi returnează sau colecţionarii care nu se simt fericiți dacă nu au toate elementele dintr-un set de produse.