de Silviu Ghering şi Adrian Barna
Urcând din Bistrița tot spre granița de nord pe DN17C, veți lăsa în spate, rând pe rând, Dumitra, Cepari, Liviu Rebreanu (ne oprim acolo într-un episod viitor), Năsăud, Salva și ajungeți la vechiul Hordou. 36 de km de Bistrița, 13 km de Năsăud. Acolo s-a născut George Coșbuc „adevăratul și singurul poet al pământului și neamului românesc cel etern” (Garabet Ibrăileanu). A dat numele său satului în 1925. Iar satul îi păstrează vie amintirea prin casa părintească. Casa în care s-a născut la 20 sep- tembrie 1866. În Imperiul Habsburgic pe atunci. „Supusul Împăratului”...
Borne definitorii: 1922 și 1986
Apreciată ca una dintre cele mai vechi clădiri din Țara Năsăudului, Casa Memorială George Coşbuc a fost clădită în preajma anului 1840, fiind locuită, rând pe rând, de părinţii poetului împreună cu cei 14 (paisprezece! ...George a fost nr. 8...) copii şi bunicul poetului, preotul Anton Coşbuc. În 1922 a devenit primul muzeu memorial de „literatură română” din spațiul românesc. Aşa cum arată muzeul azi, a fost gândit și reabilitat în 1986. S-au refăcut ferestrele şi uşile după modelul iniţial (original) la toate încăperile, a fost construit un şopron pentru expoziţia de obiecte gospodăreşti, amfiteatrul în aer liber din curtea casei, clădirea administrativă cu două nivele, s-a refăcut din temelii moara coşbucenilor, a fost asfaltată strada şi pietruită poteca de la moară.
S-a păstrat o atmosferă idilică și patriarhală...
Primele trei încăperi ale casei (tinda, camera de oaspeţi şi chilia) recompun atmosfera copilăriei poetului prin prezenţa obiectelor provenite din inventarul familiei preotului Sebastian Coşbuc. Piese de mobilier, cărţi din biblioteca preotului, tablouri de familie obiecte decorative (ştergare, farfurii), întregesc această atmosferă idilică şi patriarhală. Expoziţia documentară din camera de zi a familiei Coșbuc o să vă convingă, dacă mai este nevoie, de valoarea naţională şi universală a poetului de la Hordou. Aspecte din istoria muzeului veți regăsi în cea de-a cincea încăpere, fosta cămară a familiei. O parte din biblioteca poetului, precum şi câteva obiecte personale sunt adăpostite în fostul birou parohial.