de Simona Soare Ghișea şi Adrian Barna
„Toți copiii, cu excepția unuia, cresc”, a scris J.M. Barrie în romanul său „Peter și Wendy”, publicat în 1911. Se referea la Peter Pan, băiatul care nu avea să se maturizeze, rămânând la stadiul de adolescent. Popularizat de către psihologul Dan Kiley, în anul 1983, sindromul Peter Pan se referă la adulții care se comportă precum adolescenții, care nu sunt dispuși să-și asume responsabilități. Potrivit studiilor, atât femeile, cât și bărbații se pot confrunta cu acest sindrom. Totuși, acesta este mai frecvent în rândul bărbaților.
Persoanele respective se simt speriate de necunoscut
Întrucât sindromul Peter Pan nu reprezintă un diagnostic clinic, experții nu au determinat niciun simptom oficial. Totuși, există câteva consensuri referitoare la modul în care acest tipar comportamental intervine adesea în relații, la locul de muncă și în atitudinile personale față de asumare și responsabilitate. În timp, aceste persoane se simt la fel de neprotejate şi speriate de necunoscut. Ele preferă să rămână într-un cadru familiar cât mai mult timp, pentru că acolo nu sunt nevoite să aibă un comportament responsabil. În această situație sunt majoritatea bărbaţilor care nu vor să-şi întemeieze o familie şi aleg să locuiască la părinţi. Maturitatea emoțională presupune încredere în forțele proprii, iar persoanele respective stau prost la acest capitol. De regulă, bărbații „Peter Pan” aleg partenere mult mai tinere, care nu au planuri pe termen lung şi care nu îşi dau seama imediat de imaturitatea lor. Ei nu au o idee clară a ceea ce îşi doresc de la viaţă. „Cei care suferă de sindromul Peter Pan ar putea să vă permită să planificați activități și să luați decizii importante pentru ei, să neglijeze treburile casnice și responsabilitățile de îngrijire a copiilor, să prefere să «trăiască doar astăzi» și să arate puțin interes în a face planuri pe termen lung, să prezinte semne de indisponibilitate emoțională, cum ar fi faptul că nu doresc să eticheteze sau să definească relațiile, să cheltuie bani în mod neînțelept și să aibă alte probleme cu finanțele personale sau să evite, în mod constant, abordarea problemelor relației în moduri productive”, a explicat psihologul Laura Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI). Specialiștii consideră că acest comportament ar avea explicaţii în copilărie şi provine din lipsa de afecţiune. O altă cauză ar putea fi părinții hiperprotectori, care au crescut copii excesiv de dependenți, astfel că cei mici nu au fost capabili să-și dezvolte abilitățile de bază necesare pentru vârsta adultă.
Dificultățile economice, o altă potențială cauză
Lipsa de asumare este valabilă și în plan profesional, nu doar personal. Dificultățile economice și stagnarea pot contribui la sindromul Peter Pan, mai ales când ne referim la generațiile mai tinere. Cu alte cuvinte, „maturizarea” ar putea fi un proces mai dificil decât era înainte. „Schimbările tehnologice și structurale din economie pot face o tranziție mai agitată între adolescență și vârsta adultă timpurie. Salariile mai mici și mai puține oportunități de a avansa pe piața forței de muncă pot, de asemenea, să stârnească motivația deja scăzută pentru a urma o carieră de care te simți mai puțin decât entuziasmat. Ratele de școlarizare care au depășit inflația au creat stres financiar și anxietate adăugate, pe care unii oameni încearcă să le gestioneze evitând în totalitate responsabilitatea financiară”, a precizat psihologul Laura Maria Cojocaru.
Acordați timp pentru dezvoltarea de abilități
De asemenea, cei cu sindrom Peter Pan tind să se lupte cu obiectivele de muncă și de carieră. „Aceștia ar putea să își piardă locul de muncă din cauza lipsei de efort, a întârzierii sau a neprezentării la serviciu, să depună puțin efort real pentru a găsi un loc de muncă, să părăsească frecvent locul de muncă atunci când se simt plictisiți, provocați sau stresați, să lucreze doar cu jumătate de normă și să nu aibă interes să urmărească oportunități de promovare sau să treacă de la un domeniu la altul fără a petrece timp dezvoltând abilități într-o anumită zonă”, a subliniat psihologul Laura Maria Cojocaru. Procesul de creștere profesională are un rol definitoriu în asumarea de responsabilități. Faptul că schimbați foarte repede un job este un impediment în evoluția profesională. Construiți-vă caracterul, experienţa şi identificați-vă obiectivele. Cea mai mare greșeală a persoanelor care au acest sindrom este că, de multe ori, deciziile lor sunt bazate preponderent pe câștigul financiar. Dacă doriți o viaţă împlinită și vreți să evoluați profesional, construiți-vă o carieră în domeniul ales. Dați dovadă de creativitate, transformați-vă talentul în plan și investiți în el timp și efort. Nu vă pierdeți concentrarea de la obiectivele stabilite.
Realizați că nimic în viață nu este gratis
Dacă sindromul Peter Pan reprezintă un impediment în calea vieții pe care o visați, este momentul să luați măsuri pentru a vă maturiza cu adevărat și pentru a învinge teama de a vă asuma responsabilităţi. Întregul proces de maturizare presupune să vă asumați atât greșelile, cât și succesul, să nu dați vina pe ceilalți. În plus, acesta implică și conștientizarea greșelilor, pentru a le putea evita în viitor. Una dintre problemele importante ale „Peter Pan”-ilor este că mereu caută o vină şi un vinovat. Acest lucru are un efect negativ pentru ei, din simplul motiv că rămân blocați şi nu mai au energia necesară să crească, să accepte că viitorul lor este corelat cu responsabilitatea pe care și-o asumă.
Abandonați planul B
Dacă într-adevăr vă doriți să vă maturizați, atunci este necesar să realizați că nimic în viață nu vine gratis. Încetați să vă plângeți şi canalizaţi-vă energia pentru a dobândi ceea ce vă lipseşte. Doar oamenii imaturi din punct de vedere emoţional consideră că pot primi lucruri fără să facă nimic pentru acestea. Oamenii de succes sunt conștienți că au ajuns acolo numai prin muncă susținută. Investiți timp şi energie în prezent şi veți culege beneficiile pe parcurs. Întregul proces de maturizare poate părea o capcană pentru dumneavoastră, dar dacă vă concentrați pe beneficiile adultului, veți descoperi cât de ofertantă este viața. Uitați de planul B: „Dacă nu reuşesc, mă întorc la părinţi”. Procedând astfel, niciodată nu veți afla ce înseamnă responsabilitatea pentru un adult. Găsiți o soluţie, o modalitate de a merge mai departe, chiar şi atunci când aveți căderi emoționale.
Uneori, pot apărea depresia şi anxietatea
În cazul în care cineva drag se confruntă cu sindromul Peter Pan, explicați-i calm și rațional în ce mod vă afectează acest lucru pe dumneavoastră. Încurajați-l să înceapă să se gândească la cum le dăunează celor din jur comportamentul său. Tot timpul aveți în vedere că cei care au sindromul Peter Pan sunt pur și simplu copleșiți de dificultăți și emoții. Deși sindromul în sine nu este o problemă gravă, dacă persoana nu este conștientă de ceea ce i se întâmplă, poate dezvolta uneori tulburări emoționale mai grave, precum depresia și anxietatea. De cele mai multe ori, un astfel de comportament poate afecta relațiile cu cei din jur și relația cu partenerul de viață. Dacă aveți acest sindrom, puteți solicita consiliere psiho- logică. În consilierea individuală, un terapeut poate ajuta o persoană să înțeleagă indisponibilitatea sa de a crește, să abordeze factori de bază, cum ar fi o traumă, și să construiască un plan de schimbare la vârsta adultă.