de Călin Popa şi Adrian Barna
Dictatorii lumii au avut tot felul de fobii. Aceste temeri sau respingeri iraţionale ale unora dintre cele mai obişnuite lucruri completează sinistru portretele unor lideri care s-au dovedit nemiloși cu popoarele pe care le-au condus.
Hitler detesta caii
Cel considerat personificarea răului în secolul XX, Adolf Hitler, avea o aversiune până la teamă de… cai. Deşi era cunoscut ca un iubitor de animale, Führerul asemuia caii cu aroganţa aristocraţiei, se ferea de ei şi îi detesta. Istoricii consemnează faptul că în realitate, Hitler nu a încălecat niciodată pe un cal, pentru că se temea de caracterul imprevizibil al acestui animal. Maniac al controlului, dictatorul s-a dovedit de-a dreptul furios în timpul unei parade militare pentru că mulţimea a admirat mai mult superbele animale decât tancurile şi a încercat, fără succes totuşi, să desfiinţeze cavaleria cu totul.
Stalin, speriat de avioane
Un alt dictator care a adus daune majore propriului popor, I.V. Stalin, se temea îngrozitor să zboare cu avionul. Pentru călătoriile pe distanţe scurte, prefera escortele de motociclete, iar pentru drumurile lungi, întotdeauna trenul, înţesat de soldaţi înarmaţi. Şi totuşi, a fost nevoit să zboare, în 1943, pentru că nu era nicio altă cale sigură de a ajunge la conferinţa de la Teheran. A schimbat avionul şi pilotul de mai multe ori până să se decidă cu care să zboare şi, pe tot parcursul călătoriei, martorii au confirmat că Stalin a fost agitat, speriat, îngrozit de-a dreptul de turbulenţe. Nu a mai zburat niciodată după aceea. De altfel, teama lui de zbor, notorie printre ceilalţi lideri, a făcut ca Churchill să aterizeze la Moscova în 1944 şi Roosevelt să călătorească pe mare până la Yalta, în 1945.
Benito Mussolini avea aversiune față de Biserica Catolică
Nici fascistul italian Benito Mussolini nu şi-a ascuns teama de preoţi şi în general aversiunea faţă de Biserica Catolică. Dacă la început s-a mărginit să scrie împotriva clericilor prin diverse publicaţii, aceste fobii s-au transformat în prigoană în momentul în care dictatorul a ajuns la putere: grupuri de militari de-ai săi au bătut preoţi în nenumărate rânduri, au terorizat adunările bisericeşti şi au devalizat bănci catolice. Ulterior, din calcul politic şi pentru a-şi securiza puterea, Mussolini şi-a depăşit aparent teama de Biserică şi chiar a ajuns la o înţelegere cu Papa Pius al XI-lea, care a obţinut de la dictator o mai mare influenţă în şcoli… în schimbul dezmembrării Partidului Catolic.
Kaiserul Wilhelm al II-lea era îngrozit de asiatici
Un autocrat cu o fobie ciudată a fost Kaiserul Wilhelm al II-lea, căruia îi era frică de… asiatici, pe care îi numea „pericolul galben”. În 1895, acesta îi trimitea vărului său, Ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei, o scrisoare care avea o ilustrată înfăţişându-l pe Arhanghelul Mihail care avertiza naţiunile vestice că se apropie o furtună cu Budha în mijloc. Teama sa era atât de profundă, încât în 1900 le-a ordonat soldaţilor săi care mărşăluiau spre China să „se comporte ca hunii, să nu aibă milă şi să nu ia prizonieri”. Interesant este de menţionat faptul că în 1907, Kaiserul prevedea un viitor război între Japonia şi SUA, lucru care s-a şi întâmplat câteva decenii mai târziu.
Park Chung Hee se ferea de muzica rock
Cele două Corei au avut fiecare parte de câte un dictator care se temea de tot felul de lucruri. În sud, Park Chung Hee a decis, în anii 1960-1970, că o mare primejdie pentru puterea sa este cultura americană, marcată de hippie şi muzică rock. Aşa că a ordonat arestarea muzicienilor, interzicerea muzicii lor, iar pe rockerul Shin Joong-hyun, care a refuzat să scrie o piesă în care să-i înalţe osanale dictatorului, autorităţile l-au torturat, iar apoi l-au internat într-un ospiciu. Fobia dictatorului faţă de cultura vestică a mers până acolo încât s-a decis prin lege lungimea fustelor femeilor şi a părului bărbaţilor. Nu puţine au fost cazurile în care unii dintre aceştia au fost raşi şi tunşi pe stradă de poliţie. Iar în nord, Kim Jong-il a adunat un grup de medici care au primit instrucţiuni de a găsi formula prin care dictatorul şi fiul său să trăiască cel puţin 100 de ani. Aşadar, una dintre cele mai mari temeri ale fondatorului regimului nord-coreean era frica de moarte. Potrivit medicului personal al dictatorului, Kim So Yeon, grupul a analizat 1.750 de ierburi miraculoase, a înfiinţat un soi de terapie prin râs, astfel încât periodic erau organizate pentru Kim Jong-il spectacole care să-l amuze, apoi s-a trecut la transfuzii de sânge de la persoane foarte tinere, care erau hrănite special în acest scop. Acestea nu au făcut decât să-i schimbe grupa de sânge şi, cu toate acestea, dictatorul a trăit 70 de ani.
Francisco Macias Nguema, terorizat de educaţie
-nr843-sapt5-11-aug-2021
Printre fobiile inexplicabile ale tiranilor se află şi teama fostului autocrat din Guineea Ecuatorială Francisco Macias Nguema, de… educaţie şi implicit de întruchiparea ei, şcoala. După consolidarea puterii sale, în 1973, dictatorul a pornit o campanie de eradicare a învăţământului, a interzis termenul „intelectual”, a închis librăriile, ziarele şi editurile, declarând ilegală educaţia privată. Decretându-se pe sine „Mare maestru al Ştiinţei, Educaţiei şi Culturii”, i-a prigonit pe intelectuali și a ucis sau a exilat pe oricine avea educaţie superioară. La finalul regimului său, doar vreo zece absolvenţi de colegii tehnice mai existau în ţară. Înainte de a fi înlăturat şi executat, ajunsese un dependent de halucinogene, manifestând o teamă îngrozitoare de oponenţii săi politici... decedaţi, cu care se „lupta” public.
Ceauşescu, înnebunit de teama de microbi
Groaza lui Nicolae Ceauşescu, fostul lider comunist al României, de aerul condiţionat şi în general de boli era de notorietate. Ipohondru, plin de manii, dictatorul a ordonat ca toate clădirile să fie construite fără sisteme de aer condiţionat, iar delegaţiile care îl însoţeau în vizitele prin ţări africane erau nevoite să îndure temperaturile extreme fără murmur. Mai mult, Ceauşescu era obsedat că va fi otrăvit, dezinfecta tot ce trebuia să atingă şi folosea şerveţele sterile de fiecare dată când dădea mâna cu cineva, înnebunit de teama de microbi. Martorii acestei fobii povestesc că, după o întâlnire cu preşedintele american Jimmy Carter, dictatorul român s-a şters pe mâini şi pe faţă, la întoarcere, cu o întreagă sticlă cu spirt. Apoi, după ce Fidel Castro i-a povestit cum a dejucat un complot prin care urma să fie otrăvit prin intermediul hainelor, Ceauşescu a decis că nu va purta un rând de îmbrăcăminte decât o dată. Ironia istoriei a făcut să fie executat lângă o toaletă…