de Carmen Ciripoiu şi Sorin Dumitrescu

Actriță de succes, antreprenoare, consilier de dezvoltare personală și, peste toate astea, o femeie de milioane. Într-o perioadă de nesiguranță și incertitudini, Ada Galeș este o ca o gură de aer proaspăt. După ce ea însăși a trecut printr-un proces de acceptare a propriilor defecte și asumare a propriei persoane, reușește să le dea femeilor încrederea de care au atât de multă nevoie. Un interviu fără bariere, o adevărată lecție de viață, în rândurile de mai jos.

„E foarte bine să începem să ne privim ca un tot. Atât corpul, cât și sufletul”

- În cadrul seminariilor Sun Talks, pe 28 august veți lua cuvântul în workshopul „Despre acceptarea corpului și iubire necondiționată”. Care este tema acestei ediții?

- Tema pe care am ales-o eu este despre cum să facem schimbările pe care ni le dorim, pentru ca ele să dăinuie. Și cred că e foarte important să aducem asta în discuție, într-o cultură în care ne dorim să facem din ce în ce mai multe schimbări și începem să observăm din ce în ce mai multe lucruri la noi. Sănătatea mentală începe să capete mai multă importanță și e foarte bine să începem să ne privim ca un tot. Atât corpul, cât și sinele.

- De ce unele femei își urăsc corpul? Cum pot învăța să-l iubească, cu toate calitățile și defectele lui?

- Iubirea e un proces, în primul rând. Momentele de mare intensitate emoțională sunt trecătoare. Pentru mine, emoțiile negative sunt cumva experimentate. Putem să le lăsăm să treacă și să nu ne agățăm de ele. Iubirea ține de observare, de conștientizare. Și eu am vorbit cu greu despre ce urăsc la corpul meu. Poate că sună banal, dar, dacă ne-am observa în fiecare zi, am vedea cât de multă critică ne aducem fără să fim atenți la asta. Și, cumva, ni se pare normal. Să acceptăm, însă, că nu ne iubim și să nu facem nimic în privința asta mi se pare grav. Să te iubești înseamnă să accepți că singura relație care va dăinui e cu tine. Și atunci, oare de ce nu acordăm mai mult timp acesteia? Pentru că din iubirea pe care mi-o ofer mie, pot da și celorlalți. Femeia trebuie să înceapă să facă acte de curaj și să încerce să-și depășească acea limită.

„Idealul fiecăreia dintre noi ar trebui să fie în acord cu sine”

- Afectează cultura și societatea idealurile de frumusețe?

- Sigur. Și afectează și ceea ce numim comportament social și cultural. Ne-ar ajuta să avem o cultură artistică poate puțin mai vastă și mai variată, să vedem ce înseamnă pentru noi frumos, libertate de exprimare, grijă. Și atunci lucrurile nu vor mai fi atât de derapante. Eu și schimb foarte mult la mine și asta vine dintr-o libertate care are și legătură cu meseria. Idealul fiecărei femei ar trebui să fie în acord cu sine. Frumusețea și feminitatea vin din capacitatea de a te vedea și a lăsa să fii văzută.

- Este frumusețea pentru femei o strategie de supraviețuire?

- Da. Am fost mult timp condiționate să credem că nu însemnăm mare lucru. Primele remarci făcute sunt despre ce trăsături avem, cum ne îmbrăcăm, cum arată corpul nostru. Iar creierul, dacă a văzut că asta e important pentru cei din jur, s-a folosit ca să poată supraviețui. Ne e atât de greu uneori să fim luate în serios, încât încercăm să reprezentăm ceva prin felul în care arătăm. Când aveam 20 de ani, am observat la mine că tindeam să mă poziționez într-un raport cu un bărbat, astfel încât el devenea mai degrabă părintele meu. Au existat și momente în care am știut că prin felul în care arăt pot să impun mai multă atenție. Dar trebuie să privim femeia în toată complexitatea ei.

„Țin foarte mult la încurajarea doamnelor să se susțină între ele”

- Cât de greu este pentru o femeie să treacă peste ceea ce o nemulțumește, astfel încât să se privească cu alți ochi?

- Eu țin mult la încurajarea femeilor să se susțină între ele. Să începem să ne facem complimente unele altora, să vedem ce lucruri vrea cealaltă să îmbunătățească la ea sau ar dori să i se confirme. E foarte important să îi spui unei prietene că o admiri, că părerea ei contează, că o susții.

- Care sunt pașii cei mai importanți pentru iubirea de sine? Depreciază criticismul spiritul interior?

- Observație, acțiune concretă, a cere sprijinul din exterior, curaj de a face lucrurile pe care le evităm, curaj de a sta cu emoțiile noastre și a le simți. Cu cât reprimăm mai mult o emoție negativă, cu atât ea se traduce somatic în corpul și comportamentul nostru.

„Trecutul poate fi vindecat din prezent, în funcție de atitudinea pe care o avem asupra lui”

- Multe femei se întorc la trecutul lor, să caute gânduri negative care au fost adesea formate în copilărie sau apărute la vârsta adultă. Cum pot scăpa de acest obicei?

- Inconștientul nu știe timp, el nu are trecut, prezent sau viitor. Și atunci, trecutul poate fi vindecat din prezent, în funcție de atitudinea pe care o avem asupra lui și de perspectiva pe care i-o dăm. Multe traume s-au creat în trecut din dorința conștientului nostru de a ne proteja de lucrurile dificile trăite și de a supraviețui. Trebuie să ne mulțumim pentru lucrurile învățate și să vedem ce emoții mai sunt de trăit, ca să putem să le dăm drumul.

- Se spune că bărbații fug de femeile puternice. Este adevărat?

- Am să fiu foarte sinceră. Mult timp am crezut că bărbații s-au simțit intimidați de mine, de cât de puternică sunt. Acum îmi dau seama că puterea mea stă în a observa când sunt mai degrabă impunătoare și crudă. Dar oare asta are legătură cu această putere a mea sau cu teama mea? Nu știu dacă bărbații se tem de femeile puternice sau de durerea pe care ar putea-o simți. Și atunci, se apără prin diferite forme în care au fost învățați. Pentru mine, puterea înseamnă vulnerabilitate, capacitatea de a sta cu celălalt în prezent, de a găsi soluții împreună.

„Mi-a luat un an de muncă grea să ajung să mă pot privi în oglindă”

- Ați avut momente în care nu v-ați privit în oglindă?

- Da, și de aici a început tot demersul meu. Nu-mi priveam burta în oglindă sau spuneam că e oribilă și atunci începeam să mă înfometez. Nu mâncam și mă îngropam în lucru. Mi-a luat un an de muncă grea să ajung să mă pot privi în oglindă, cum am făcut aseară, de exemplu. Când am momente de slăbiciune îmi spun lucruri frumoase, sunt alături de mine. Eu, textual, zic: „Hei, sunt aici pentru tine. Te văd, ești frumoasă”.

- Ce faceți pentru a vă menține prospețimea? Care este ritualul dumneavoastră de frumusețe?

- În primul rând, unul psihic. Știu că trebuie să fiu bine la cap ca să am grijă de corpul meu. Mă demachiez, încerc să beau apă, cu toate că uneori nu o fac. Mă interesează cremele pe care mi le iau, dar nu sunt o expertă în asta. Aleg materiale plăcute cu care să mă îmbrac, încerc să stau mai dreaptă și să nu mă mai critic. Să observ lucrurile mici care îmi fac plăcere, să-mi potențez sexualitatea față de mine și să pot să vorbesc despre asta deschis, să fiu jucăușă. Toate lucrurile astea sunt în mine.

„Viaţa m-a învăţat că sunt aici pentru mine şi celelalte «muieri»“

- Ce v-a învățat viața până acum?

- Ce întrebare drăguță. Viața m-a învățat că e un drum, că toate trec. Și alea bune, și alea rele. Că întotdeauna pot să aleg să ofer oamenilor și că e în regulă să-ţi fie frică și să obosești. Că mă voi ridica la un moment dat, cândva, cumva. Și că e în regulă să nu știu. Viața m-a învățat că ce pot eu să fac pentru lume este să influenţez cercul meu mic. Și că sunt aici pentru mine și celelalte... „muieri”.