de Silviu Ghering şi Adrian Barna
Peștera Bolii, una dintre cele mai mari din Transilvania, se află în partea de nord a Municipiului Petroșani, la 6 km de oraș, pe DN66/E79, drum ce leagă Valea Jiului de Țara Hațegului. Numele nu-i vine de la vreo... boală, Doamne ferește!, ci de la familia nobililor Bolia, stăpânitoare de pământuri și păduri pe acele meleaguri în secolul al XV-lea. Acum face parte din Parcul Natural Grădiștea Muncelului - Cioclovina, care ascunde multe minunății pe care nu ar trebui să le rateze niciun turist care ajunge în zonă.
„Autorul” este un pârâu, Jupâneasa la intrare, Galbina la ieșire
Peștera Bolii începe acolo unde pârâul Jupâneasa se „înfige” în pachetul de calcarele jurasice printr-un portal spectaculos de 20 m la bază și 10 m înălțime. Galeria principală este de mari dimensiuni, pe alocuri lărgindu-se în adevărate „săli de bal”, spațioase și înalte. A fost denumită, de altfel, „Sala de concert și dans” ca urmare a acusticii deosebite, dovedită cu prilejul unor concerte ținute „la adâncime”. Formațiuni de scurgere apar și pe tavanul galeriei. Pe o lungime de 466 m, peștera Bolii coboară doar 3 m sub nivelul solului, dar destul ca să se „ascundă” bine. La ieșire din subteran, pârâul Jupâneasa se „transformă” în pârâul Galbina.
Unicitatea locului este că poate fi parcurs... călare!
Unicitatea acestei peșteri, încă prea puțin promovată și, în consecință, nu prea vizitată, este dată de faptul că este accesibilă în mod natural pe toată lungimea sa, fiind suficient de înaltă astfel încât în timpuri îndepărtate ea era străbătută... călare de la un capăt la celălalt! Podețele și iluminatul multicolor modern scot în evidență generozitatea subteranului, cavernele foarte mari și formațiunile spectaculoase de calcar. Este foarte palpitant să treceți podețele amintite, foarte frumos amenajate în diverse moduri, de la cele fixe și curbate la cele mobile, care dau senzația (falsă) de... instabilitate și sporesc adrenalina vizitatorilor. Toate aceste podețe traversează „autorul” peșterii, pârâul Jupâneasa-Galbina, care, prin forța unui simplu pârâiaș, a reușit să creeze aceste „săli de bal” imense în subteran.