de Ștefania Băcanu şi Flori Pintea
În ultimii ani se vorbește tot mai mult despre felul în care ne afectează experiențele familiei, de la părinți, la stră-străbunici. Psihogenealogia reunește noțiuni din psihologia și genealogia unei familii, prin intermediul cărora sunt scoase la suprafață traume, secrete sau conflicte. Ciprian Cucu (foto), fizionomist și coach în dezvoltare personală, ne-a explicat pe larg ce înseamnă această știință, cum ajută la identificarea acestei moșteniri familiale și cum putem avea propria viață, fără influențele venite din trecutul alor noștri.
„De la părinți învățăm, dar și preluăm”
- Ce este psihogenealogia? Cu ce se ocupă?
- Psihogenealogia este latura psihologiei care se ocupă cu influențele strămoșilor noștri asupra noastră. Aceste influențe sunt atât pozitive, cât și negative. E bineștiut și dovedit faptul că în structura noastră genetică venim cu un bagaj ce are un cumul a patru generații în spate. Partea pozitivă este că preluăm de aici un anumit nivel de inteligență, talente și alte aptitudini care ne pot ajuta în această viață. Partea negativă este că, adesea, preluăm și traumele și lucrurile neterminate de aceștia. La fel ca la o moștenire fizică, poți prelua o proprietate, dar și datoriile. Doar că, tot ce e în fizic, e mult mai evident, ce e invizibil credem că nu există.
- Experienţele familiei ne influențează viața emoțională?
- Plecând de la latura socială a omului, primii oameni pe care îi are ca exemplu sunt proprii părinți. Aceasta este prima linie a arborelui. De la ei învățăm, dar și preluăm. De la modul de gândire, până la cel emoțional de a rezolva conflicte, gesturi. Următorii care ne primesc cu brațele deschise sunt bunicii, considerată a doua generație. De la ei învățăm și preluăm conștient și inconștient alte lucruri. De exemplu, oamenii care au avut divorțuri, au înşelat sau au fost înșelaţi, părinți distanțați, în arborele lor genelogic, tind, fără să-și do- rească, să pățească la fel sau forme asemănătoare. Asta se numește deja fidelitate față de destinul familial!
„Cu unele însuşiri te naști, pe altele le dobândești odată cu timpul”
- Punctual, dacă tatăl a suferit după un deces la o vârstă fragedă și și-a reprimat durerea, acest lucru îl va afecta și pe copilul lui?
- E o probabilitate destul de mare. Însă, personal, m-aș duce și mai adânc: oare tatăl e primul din arbore care a suferit o pierdere importantă? Din start îl va avea ca exemplu în familie, fiindcă un om care își reprimă o dată durerea, tinde să o reprime mai tot timpul. Copilul va învăța prima dată din imitație să facă acest lucru. Dar da, suferințele netrăite la timpul lor, la fel ca secretele de familie, afectează viitorii urmași!
- Ce legătură există între psihogenealogie și fizionomie?
- Una destul de strânsă. Cu unele trăsături te naști, pe altele le dobândești odată cu timpul! Implicările strămoșilor, nu numai ale părinților, se observă inclusiv prin trăsăturile care au fost moștenite. De ce credeți că un copil are anumite părți moștenite și un alt copil, deși frate cu primul, are altele?! Trăsăturile moștenite încep să poată fi observate deja de pe la 5 ani. Putem să ne uităm la pozele cu noi de când eram mici să observăm cu cine semănăm! Astfel, observând aceste aspecte care, deseori, nu se mai schimbă, comparând cu trăsăturile celor din familie, putem observa ce și de la cine preluăm mai mult.
„Dinții neregulați arată că persoana a crescut într-o familie haotică”
- Putem spune că, la fel ca psihogenealogia, și fizionomia poate exprima traume ale familiei, nerezolvate, cu care noi venim pe lume?
- Da! Sunt trăsături care ne spun, de exemplu, de traumele timpurii care au rămas ca o amprentă. De exemplu, dinții haotici, neregulați, arată, de asemenea, că persoana a crescut într-o familie haotică în care nu și-a simțit părinții aproape. Din acest motiv, acești oameni tind să-și caute un partener pe care să-l simtă aproape mereu. Dar avem și trăsături pozitive. Dacă un copil se naște cu inserția părului în formă de V, înseamnă că are predispoziții în a fi un artist, iar rinichii sensibili pot fi o influență a unor strămoși care au suferit de îngheț în război.
- Cum știm că avem niște răni de vindecat?
- Ori observăm dacă există similitudini între ceea ce ni se întâmplă nouă și ceea ce li s-au întâmplat celor din familia noastră, de exemplu eșecul financiar, atunci când tinzi să fii aproape de reușită. Nimic nu e întâmplător, nimic nu e coincidență. Sunt anumite teme de familie care se repetă. Faptul că am fost numiți după un membru al familiei, deja trebuie să fim foarte atenți pentru că e extrem de posibil să repetăm multe din poveștile acelei persoane. Îi transmiți copilului de la bun început că el trebuie să ducă mai departe soarta celui care poartă deja numele sau l-a purtat și a decedat. De asemenea, avem situații în care se nasc unii copii în momentele în care alții din familie mor. Acolo e un alt indiciu că ai apărut ca o continuare a acelei persoane care decedează.
- În astfel de cazuri, ce face psihogenealogia, ce noțiuni reunește, astfel încât să ajute individul să scape de acest bagaj?
- Sunt anumite exerciții care, în primul rând, să aducă clarificare în ceea ce înseamnă temele familiale care se repetă. De exemplu, tatăl meu a fost căsătorit la 24 de ani. Tot la 24 de ani s-a căsătorit și fratele meu. Eu la 24 de ani am fost aproape de ceea ce înseamnă o logodnă... însă am rupt tradiția! E greu să faci asta, fiindcă viața te împinge fără să-ți dorești, să repeți anumite episoade. Aceste clarificări le obținem cu ajutorul unui psiholog care să ne îndrume și să ne pună în fața faptului împlinit. Psihogenealogia vine să ateste dacă ne urmăm propriul drum sau drumul strămoșilor noștri. Dă o claritate și ne provoacă să ne distanțăm de destinul familial și să păstrăm doar atributele pozitive pe care aceștia ni le-au transmis involuntar.
„Începeţi să adunaţi informaţii despre liniile directe, de la părinţi la stră-străbunici“
- Cum ne putem cunoaște trecutul complet, pentru a ne construi un viitor propriu?
- Muncă de investigație! Începem cu persoanele care mai sunt în viață! E indicat să apelați și la un psiholog care se ocupă cu astfel de practici terapeutice, în care să vă trasați o genogramă. Începeți să adunați informații în primul rând despre liniile directe: părinți, bunici, străbunici, stră-străbunici. Puneți pe o foaie numele acestora, datele de naștere și de deces, și aflați evenimentele importante din viețile lor: data căsătoriei, câți copii au avut, al câtelea copil din familie este, ce ocupație a avut fiecare, ce boli au avut, dacă au existat separări, divorțuri etc. Ușor, ușor veți începe să observați că se găsesc câteva lucruri, povești care se repetă.