de Silviu Ghering şi Adrian Barna
Când spunem „Sinaia”, spunem munte, stațiune, eleganță, lux, istorie, regalitate, concepte care au străbătut vremurile ținându-se „de mână”, fiind şi azi la fel de actuale pentru „Perla Carpaţilor” ca acum aproape 150 de ani. Dezvoltarea localităţii este strâns legată de inaugurarea circulaţiei feroviare pe Valea Prahovei, în 1879 fiind terminată prima cale ferată care traversa Carpații, astfel că în decembrie a fost deschisă publicului şi prima gară din Sinaia. Gara avea un „salon princiar”, folosit pentru primirea suveranului, pe atunci Principele Carol, şi a înalţilor săi oaspeţi. Acest salon din aripa dreaptă a construcţiei a fost extins în 1886 pentru același domn, devenit Regele Carol I, aceasta fiind şi prima „gară regală” din Sinaia.
Gara lui Carol I este acum Muzeul Trenulețurilor
În 1911, mica gară a devenit neîncăpătoare pentru fluxul din ce în ce mai mare de turiști, așa că aproape întreaga clădire a fost demolată şi pe locul ei s-a ridicat actuala gară. Din gara anului 1879 a rămas doar „salonul regal”, ca o clădire separată, care acum găzduieşte „Muzeul Trenulețurilor”, o impresionantă colecţie de machete şi însemne feroviare. Tuneluri, gări, case, poduri, 300 de metri de linie de cale ferată în miniatură, 150 de vagoane și 70 de locomotive. De vizitat nu numai pentru copii!
Gara Regelui Carol al II-lea, cea mai modernă
În intervalul 1938-1940, la dorința și comanda Regelui Carol al II-lea, s-a construit a doua gară regală la Sinaia. O clădire modernă, de factură cubistă, sobră, placată integral cu piatră din cariera Izvor, plasată înaintea gării publice, cum vii de la București. În afară de salonul oficial de protocol, aceasta are şi o componentă tehnică: o zonă împrejmuită în spate, unde putea fi garat trenul regal, iar în lungul liniei 1 o lungă arcatură de 80 de metri şi o copertină generoasă care îi ferea de ploaie sau de ninsoare pe cei care aşteptau trenul regal. Sau prezidenţial în anii Epocii de Aur.