de Ștefania Băcanu şi Claudia Mîţoi
Maria Rădulescu (foto) s-a îndrăgostit de meseria de ipsosar la 20 de ani, când abia venise în Capitală. Unchiul ei, tot ipsosar, i-a insuflat dragostea și pasiunea pen- tru acest meșteșug, iar azi, se bucură de toată aprecierea și admirația pentru cei peste 60 de ani de activitate. Acest fapt nu a trecut neobservat, doamna Maria fiind premiată în cadrul Expoziției stradale de fotografie, proiect al Primăriei Capitalei, inițiat și derulat de Centrul pentru Seniori al Municipiului București CSMB, în parteneriat cu Muzeul Municipiului București. Am vizitat-o pe doamna Maria la atelier și am găsit-o în plină activitate. Mai bine de o oră, cât am povestit, nu i-au stat mâinile.
„Cine vrea să cumpere, vine și își alege de aici”
- Doamna Maria, vă mulțumesc pentru că v-ați făcut timp și m-ați primit în atelier, în plină activitate. Ce lucrați în perioada asta?
- Vine Crăciunul și lumea vrea îngerași, vrea sculpturi cu Iisus Hristos... Asta facem acum.
- Faceți și la comandă?
- Nu, niciodată nu am lucrat la comandă. Le fac să le am făcute. Nu mă duc nicăieri cu ele. Cine vrea să cumpere, vine și își alege de aici. Altceva nu am.
„Întâi, se modelează din pământ sau din plastelină”
- De câți ani faceți meseria asta?
- De 60 de ani! Eu am venit în 1950 în București, am stat la unchiul meu, tot ipsosar. Lucra la palat, turna niște coloane, capitelii mari. Și m-am dus cu mătușa mea cu mâncare la el. L-am văzut cum scotea din formă. Erau așa frumoase și m-a prins așa un drag de ele, încât i-am zis unchiului, că vreau să învăț și eu meseria asta. Apoi, m-am căsătorit cu soțul care era sculptor și așa am învățat meserie. Mi-a plăcut foarte mult și de 60 de ani, numai asta fac.
- Ce implică realizarea unei sculpturi? Prin ce etape trece până ajunge în casele oamenilor?
- Întâi se modelează din pământ sau din plastelină, dar mai mult din pământ, apoi se toarnă în ipsos, faci forma și după ea, dacă vrei să faci mai multe, faci cauciuc siliconic. Și la final, se dă cu ceară de albine și, după ce se usucă, se dă cu pudră pentru luciu.
„Un îngeraș de Crăciun costă 50 de lei”
- Aveți tiparele deja făcute?
- Da, sunt făcute de mine și nu le dau nimănui, că nici mie nu mi-a dat nimeni.
- În cât timp faceți un îngeraș?
- Durează, nah... nu se face așa în grabă.
- Cât costă astfel de sculpturi?
- Depinde, de exemplu, o sculptură cu Fecioara Maria şi Pruncul sau cu Iisus Hristos o dau cu 50 de lei. Nu sunt scumpe… La fel și îngerașii…
- Ce lucrări importante ați avut în cei 60 de ani de activitate?
- Întâi și întâi, am lucrat cu soțul meu sculptor la maestrul Ion Jalea, la Han, la maestrul Baraschi. Mai erau sculptori, dar nu le mai țin minte numele. Am lucrat 25 de ani cu soțul meu. După ce a murit el, eu am luat atelierul ăsta aici. Am lucrat la multe monumente din ţara asta. De exemplu, la statuia lui Mihai Viteazu călare pe cal, la statuia lui George Enescu care stă pe scaun, din Piața George Enescu… Este făcută de mine și de soțul meu. Cam o lună întreagă am lucrat la Mihai Viteazu... Dar e și mare... Am lucrat și la Ministerul Apărării Naționale. De fapt, acolo ni se aducea de lucru pentru Casa Poporului. Mi-au degerat picioarele, fiindcă pe jos era rece.
„Toate au preț pentru mine, că sunt lucrate cu migală și cu suflet”
- Ce clienți vă trec pragul? Vin și străini?
- Am clienți, da… Și azi am avut câțiva. Vin persoane şi din alte ţări. Am o nepoată în Anglia care mi-a spus că am apărut și prin niște publicații de pe acolo și așa au ajuns la mine clienții străini. Dar totul a fost întâmplător, pentru că eu nu m-am arătat la nimeni, nu sunt avidă după publicitate.
- Care e cea mai de preț sculptură?
- Toate sunt de preț pentru mine, că sunt lucrate cu migală și cu suflet.
„Doctorul mi-a zis că am praf pe trahee, să nu mai lucrez”
- Aveți un secret? Cum ați ajuns să faceți același lucru, cu aceeași pasiune, timp de 60 de ani?
- Meseria asta nu îți face rău. Acum, de curând, m-am îmbolnăvit de COVID-19 și am avut ceva probleme cu plămânii, nu puteam respira cum trebuie. M-a întrebat doctorul ce am lucrat și i-am explicat… Întâmplarea a fost ca acest doctor să aibă în cabinet o lucrare făcută de mine, primită cadou de la un băiat. Când am văzut-o, i-am spus că acea sculptură este realizată de mine, cu asta mă ocup. Și mi-a zis că am praf pe trahee, să nu mai lucrez. N-am avut nimic până acum, am fost sănătoasă.
- Câți ani aveți acum?
- Cât crezi?... Am 86 de ani, ipsosul nu te îmbătrânește, îți face fața mai subțire. (râde)
- Și câte ore lucrați pe zi?
- Păi vin în fiecare zi de la 9:00 până la 16:00. Dar, dacă nu mă simt bine, plec. Locuiesc aproape.
„Las moștenirea asta unei ucenice, dacă o vrea”
- Și o să lăsați cuiva moștenirea asta, să o ducă mai departe?
- Uite, fata asta, ucenica mea, dacă îi place și vrea să o ducă mai departe… Acum am luat-o, de curând, să o învăţ.
- De ce credeți că meseriașii sunt din ce în ce mai puțini? Cei ca dumneavoastră sunt tot mai rari…
- Da, pentru că tineretul din ziua de azi stă mai mult pe calculatoare, pe telefoane, dansează, chiuie… (râde)
- Pentru activitatea dumneavoastră, ați fost premiată de Primăria Capitalei, de curând…
- Eu nu am fost prezentă la evenimentul organizat de Primăria Capitalei, pentru că eram bolnavă de COVID-19 și nu aveam cum să merg. Și nu am primit nimic. Anul trecut, însă, am fost la o școală prin Militari, am sărbătorit și am fost premiată, m-a lăudat domnul primar, mi-a dat niște cărți. În fiecare an s-a făcut.
„Soţul a făcut un medalion pentru Neil Armstrong“
- Văd aici un medalion cu figura lui Neil Armstrong. Tot dumneavoastră l-ați făcut?
- Nu eu, soțul meu. A venit la el cineva, un securist sau ce-o fi fost. I-a adus un plic cu nişte fotografii și l-a întrebat dacă poate să facă o medalie cu Neil Armstrong, primul om care a pășit pe lună. Soțul a făcut-o așa cum se vede. Am pus-o la poștă, că am avut adresa de la NASA, și apoi am primit confirmarea și scrisoarea pe care o vedeți pe perete, în care îi mulțumea soțului pentru medalion. Astăzi, medalionul este expus la Muzeul Armstrong din Ohio, Statele Unite ale Americii, iar o copie se află aici, în atelierul meu, alături de scrisoarea de mulțumire primită din America. Mă mândresc tare cu lucrările lui, foarte talentat a mai fost.