de Gheorghe Zmaranda

„A fost odată…” Sunt cuvintele care deschideau fiecărui copil ușa către o lume plină de posibilități și de fantezie. Dar cum este astăzi? A supraviețuit acest tărâm iluzoriu în timpurile noastre? Storyteller Adriana Ene (foto) spune că da. Că poveștile ne însoțesc oriunde și pentru totdeauna. În 2011, aceasta a pus bazele unui proiect radiofonic care curând a împlinit un deceniu de existență. „Bucuria Poveștilor” este o emisiune pentru copii care a abordat, de-a lungul timpului, teme din ce în ce mai variate, din domenii diverse, știință, cultură, artă.

„Îi încurajăm pe copii să creadă că totul este posibil”

- Care a fost cea mai mare bucurie pe care ați trăit-o în cei 10 ani de desfășurare a proiectului?

- Realitatea este că, gândindu-mă la întrebarea dumneavoastră, am conștientizat încă o dată că a construi un proiect radiofonic pentru copii este în sine o mare bucurie. Trăim vremuri în care copiii au acces la activități atât de variate încât nimic altceva nu-i poate ține o oră aproape de radio și de o emisiune radiofonică decât propria lor dorință de a o asculta, de a participa. I-am întrebat, adeseori, pe copii ce-i atrage la această emisiune. Mi-au spus că modul în care ei sunt integrați în ea, în care dialogăm, ne jucăm, povestim împreună.

- Ce rol mai au poveștile în această societate modernă?

- Rolul poveștilor astăzi este din ce în ce mai important. Pare că le descoperim acum, dar importanța lor este așezată în noi dintotdeauna doar că, adeseori, nu conștientizăm. Povestea reprezintă mijloc multiplu de transmitere a valorilor unei societăți, a tradițiilor, a istoriei, a felului în care oamenii gândeau, se comportau, ba chiar își imaginau situații și contexte de viață. Au fost perioade în istorie în care mamele mureau la naștere și din acest fenomen s-au născut multe dintre poveștile copilăriei noastre. Poveștile au întotdeauna și un fundament istoric, real. Importanța lor constă nu în faptul că îi încurajăm pe copii să creadă că totul este posibil, ci să devină încrezători în posibilitatea de a depăși obstacolele din viața lor așa cum, cu curaj și perseverență, cu ingeniozitate și inteligență, reușesc personajele din povești.

„Nu e târziu niciodată pentru a aduce basmele în sânul familiei sau în conexiunea dintre părinte și copil”

- Cum ar fi o lume lipsită de povești?

- În viziunea mea nu există o astfel de lume. Poate multe altele vor dispărea, dar nu poveștile. Pe ele le luăm cu noi involuntar și le transmitem. Dar respectând consemnul întrebării, o lume fără povești este o lume fără oameni.

- În ce măsură ajută poveștile în dezvoltarea emoțională a copiilor?

- Într-o măsură foarte mare. Adeseori considerăm că problemele copiilor nu sunt suficient de importante. Pentru ei, sunt. Poveștile oferă exact acest confort emoțional de a-i ajuta să se regăsească, să se înțeleagă, să afle că problemele lor sunt valide, că, asemeni lor, mai sunt și alții care se confruntă cu situații asemănătoare, să descopere soluții sau măcar încrederea că există soluții pentru problemele lor.

- Considerați că poveștile consolidează legătura dintre părinte și copil?

- Doar dacă între părinte și copil există această țesătură a poveștilor descoperite împreună sau împărtășite. La vârstele mici așezăm mai multe povești fictive, copilărești. Dar, odată cu trecerea timpului, părinții ar putea să împărtășească din propriile lor povești - experiențe. Atunci, între copil și părinte se poate contura o relație frumoasă, bazată pe încredere și respect, pe dragoste și responsabilizare, pe sinceritate și cunoaștere reciprocă.

- Ce presupune terapia pe bază de povești? Când se activează funcția terapeutică a poveștilor?

- Presupune cunoștințe solide din partea unui profesionist format în domeniul psihologic, terapeutic și experiența acestuia de a considera că pacientul din fața lui are nevoie de terapie prin poveste. Este vorba și despre activarea unor mecanisme de joc prin poveste, de participare a tânărului, copilului la căutarea de răspunsuri prin intermediul poveștii, de autocunoaștere, de explorare a unor nevoi care inițial nu sunt conștientizate. Utilizarea poveștii în lucrul cu copiii, dar și cu adulții implică o atenție deosebită a terapeutului în raport cu nevoile pacientului, cu căutările sale sau problemele cu care se confruntă. Nu orice poveste se potrivește oricui. Nu oricui i se potrivește terapia prin poveste.

„Povestea este curaj și descoperire, lecție și balsam, joc și provocare, terapie și evoluție, cultură și cunoaștere, fantastic și posibil”

„Așezând în inimile copiilor o poveste cât de simplă și de scurtă în fiecare zi punem pietricică peste pietricică și creștem prețuirea lor pentru povești și lectură. Doar prin exemplu personal. Nu le putem cere lor să facă ceea ce noi, ca adulți, nu facem, dar impunem“

„Copiii au găsit la «Bucuria Poveștilor» un spațiu bun de manifestare, de a crește frumos, de a căpăta încredere în ei, de a învăța cum să se exprime și să dezvolte purtând în sufletul lor valorile importante după care se pot ghida în viață“

„Poveștile scrise de autorii contemporani și cei clasici au foarte multe puncte comune. Valorile cu care ne naștem, creștem, trăim, întrebările, nesiguranțele sau provocările sentimentale sunt aceleași indiferent de intervalul de timp în care existăm pe Pământ“

„Viitorul poveștilor este condiționat de cât de mult vom mai fi sau nu exploratori ai sufletului, trecutului și viitorului nostru din perspectiva noastră ca ființe emoționale, dornice de evoluție umană, nu doar a vieții din perspectivă profesională, tehnologică“

„Lumea în care trăim ne face să căutăm fantasticul ca mijloc de echilibru“

- Adulții mai au nevoie de povești?

- Categoric, da! Uneori, chiar mai mult decât copiii. Dezorientarea, uitarea, nesiguranța, agitația lumii în care suntem prinși ne fac, cu atât mai mult, să simțim și să căutăm povestea ca mijloc de echilibru, de regăsire și de reîntoarcere la noi și la substratul de așezare în toate pe care ni-l oferă poveștile. Și dacă nu mă credeți, căutați festivalurile internaționale de storytelling din întreaga lume în care sute de adulți umplu sălile până la refuz pentru a-i asculta pe povestitori depănând povești. Ce bucurie a descoperirii veți afla acolo! Cu atât mai mult cu cât totul în jurul nostru devine atât de tehnologizat, de digitalizat, poveștile ne aduc mai aproape, ne reamintesc că suntem oameni, că avem nevoie de interacțiune, apropiere, emoție, contact viu cu oamenii din jurul nostru. Ele ne ajută să ne descoperim ca ființe superioare care au nevoi mai profunde decât cele în care ne robotizăm și ne rutinizăm involuntar prin prisma vieții pe care o trăim, a responsabilităților și meseriilor noastre. Și, inevitabil, povestea face parte din noi, este rădăcina a ceea ce am fost și va fi, sămânța devenirii noastre și a celor ce vor urma după noi.