de Ștefania Băcanu şi Adrian Barna

Trăim în secolul guvernat de stres, de aceea, depresia este o stare cu care ne confruntăm fiecare dintre noi, mai devreme sau mai târziu, într-o formă sau alta. La prima vedere, nu pare o stare îngrijorătoare, dar, dacă persistă și nu se acționează în tratarea ei, există pericolul dezvoltări bolilor mintale. Psihologul Liviu Elefterie ne-a vorbit despre depresie și despre forma aces- teia care poate duce un individ la gesturi extreme, unele chiar de omor.

„Observăm o creștere a bolilor mintale și a tulburărilor de personalitate”

- Depresia și demența par a fi principalele boli mintale la nivel mondial. De unde sau de ce această creştere? Ce se întâmplă cu noi?

- Există o lipsă de comunitate. Este cantitatea de timp pe care o petrecem în fața ecranelor și nu în fața altor oameni. Dacă nu ai o comunitate la care să te adresezi, atunci lipsa ta de speranță nu are unde să meargă. Nu aș da vina doar pe social media, ci mai degrabă pe o lipsă de conexiune reală și de calitate.

- Care sunt principalii factori declanşatori ai acestor boli? Pentru că vorbim despre nişte boli, nu?

- În primul rând, cred că trebuie să aducem în discuție problema secolului al XXI-lea și anume, stresul. Într-adevăr, în ultimii ani, am observat o creștere a bolilor mintale și a tulburărilor de personalitate. Primul pas este să ne uităm la viața de zi cu zi. Forma excesivă a stresului apare când cererile adresate depășesc capacitățile rezonabile ale organismului, respectiv de a le îndeplini, ca un arc care se deformează la presiune, dar, aplicându-i prea multă presiune, acesta cedează și se rupe. Cam așa și cu psihicul uman. De asemenea, putem vorbi și despre dezechilibrele chimice. Trăim într-o lume în care mâncăm pe fugă, dormim pe fugă și toate acestea duc la degenerarea noastră și a psihicului.

„Bagajul genetic poate fi o cauză”

- Depresia poate duce la demenţă?

- Studiile recente arată că apariția depresiei sau apariția simptomelor depresive înainte de vârsta de 60 de ani este asociată în mod semnificativ cu riscul de a dezvolta demență, dar subliniez, este un risc, nu o siguranță.

- Este nebunia noul pericol al societăţii moderne?

- Nebunia este un termen foarte des întâlnit și vine la pachet cu stigmatizarea cu care se luptă multe persoane care au diferite tulburări de persoanlitate sau boli mintale. Partea bună este că s-au făcut pași mari în acceptarea unor tulburări precum depresia și anxietatea, dar bolile mintale nu sunt încă universal acceptate. În realitate, acestea și tulburările de personalitate sunt cel mai mare pericol din punctul meu de vedere, însă prin această acceptare, lumea începe să conștientizeze și să ia atitudine, să lupte. Ritmul alert al vieții în care trăim, faptul că nu mai avem timp de calitate pentru noi, lipsa relaxării și a plăcerilor și atenția exagerată pe performanțe ar fi câteva dintre cauze. Să nu uităm, totuși, și de traumele cu care ne confruntăm din ce în ce mai des, dar și de bagajul genetic care are un cuvânt de spus destul de puternic. Accesul la social media nu ne este prielnic întotdeauna. Vedem cum trăiesc și se comportă alte persoane și, din dorința de a fi ca ele, ajungem să ne ascundem adevărata viață. Încercăm să ne comportăm și să fim ca ceilalți și asta duce la o stimă de sine scăzută și la depresie. Mediul online ajunge să fie o realitate mai prezentă decât cea de afară și, din păcate, și abuzul de substanțe vine tot pe ideea de a fugi de o realitate dureroasă care nu ne oferă ceea ce ne dorim.

„Să facem lucruri care nu implică televizorul sau alte ecrane”

- Ce să facem ca să ne păstrăm echilibrul?

- Pentru a avea un psihic echilibrat, mai ales în perioada aceasta în care ne confruntăm cu o pandemie, putem încerca să găsim modalități de relaxare în exterior, să căutăm să facem lucruri care nu implică televizor sau ecrane în general. Putem să învățăm să ne bucurăm de o carte citită în parc sau de o cafea tot în aer liber. Avem multe resurse puternice în mediu social, mai ales că în această perioadă avem nevoie mai mult ca oricând de interacțiune față în față. Chiar dacă pare ciudat, accesul la terapie este mult mai facil și poate este un moment prielnic pentru a învăța să ne descoperim în mod individual și să aflăm ce ne place.

- Sunt tot mai multe sinucideri, tot mai multe crime, petrecute chiar şi în aceeaşi familie. Cum se ajunge în acea stare?

- Nicio boală mintală nu apare din senin. Din păcate, de cele mai multe ori, ignorăm semnele sau le ascundem din rușine, iar asta nu face decât să agraveze situația. Sunt mulți factori care pot determina asemenea reacții unele medicale, altele legate de sănătatea mintală. O altă cauză care ne poate duce în acest punct este chiar trauma suferită la un moment dat, care ne face să acționăm într-un mod asemănător felului în care abuzatorul s-a comportat cu noi și să vedem acea acțiune ca o îndreptare a răului simțit, sau ca pe o soluție. Dacă adăugăm și presiunea vieții de zi cu zi din ce în ce mai haotice, unde siguranța și stabilitatea zilei de mâine sunt amenințate, creăm mediul propice dezechilibrelor psihice.

„Sunt stări provocate de traume neprocesate”

- Ce se întâmplă cu agresorul în acele momente fatidice?

- Nu cred în răutatea pură, din naștere. Dacă este să vorbim despre o boală psihică, persoana nu este conștientă de acțiunile sale. Dacă vorbim despre diferite tulburări, persoana poate să treacă printr-un rollercoaster emoțional în care agresorul resimte lipsa de respect din partea persoanei agresate. Sunt cazuri în care agresorul spune cum se vedea din exterior și nu putea să intervină să modifice ceea ce făcea. De cele mai multe ori, aceștia sunt conduși doar de partea emoțională, fară a avea nicio inhibiție din partea rațională. Aceste stări trăite de agresor sunt provocate de traume neprocesate. Evident că mai este și factorul de abuz de substanțe care este foarte important în aceste acțiuni, însă și acesta vine tot pe fondul traumelor. Agresorul, într-un mod natural, încearcă să se simtă puternic și atunci aplică metoda prin care el a fost supus de un altul în trecut, iar acela a câștigat, dar asta nu înseamnă că actualul este mai puțin vinovat, însă cred cu tărie că toate aceste fapte pot fi prevenite prin terapie.

„Sunt cazuri în care agresorul spune cum se vedea din exterior și nu putea să intervină să modifice ceea ce făcea“

„Agresivitatea, fără a fi în legitimă apărare, cel mai probabil, se va repeta“

- Cum să evităm gesturile extreme?

- Cert este că dacă o persoană a pus în practică gesturi violente către partener sau către o altă persoană, fără a fi în legitimă apărare, cel mai probabil le va repeta, dacă nu lucrează activ prin terapie să oprească acel comportament sau, dacă vorbim despre probleme medicale, trebuie să se adreseze medicului de familie pentru a identifica factorul care provoacă acest comportament. Agresivitatea are de multe ori consecințe grave și trebuie luate măsuri de prevenire și tratament pentru a atenua efectele nocive. Înțelegerea factorilor de risc pentru comportamentul agresiv este vital pentru prevenirea și intervenția eficientă.