de Ştefania Băcanu şi Daniel Şuta
Când spui război, spui pierderi umane, materiale, viaţă schimbată complet, neajunsuri, neîmpliniri, suferinţe. Toate acestea amplifică frica la cote maxime. Nu ştii la ce să te aştepţi. Următorul minut îţi poate schimba radical viaţa sau o poate chiar opri. Războiul din Ucraina a dat peste cap multe planuri, a destrămat familii, a omorât şi a schilodit oameni şi continuă s-o facă. Psihologul Alina Alexandru ne-a vorbit despre frica de război, despre traumele lăsate de un asemenea conflict şi despre cum putem face faţă unui posibil dezastru.
„Cei care îl trăiesc zi de zi își simt amenințate nevoile primare”
- Ce impact are războiul asupra noastră din punct de vedere emoţional?
- Războiul este unul dintre cele mai rele lucruri pentru oameni, deoarece zguduie din temelii nevoile noastre de bază. Cei care sunt în afara zonei de conflict, dar care sunt expuși informațiilor de acolo își simt amenințată nevoia de siguranţă, iar cei care îl trăiesc pe terfronten zi de zi, pe lângă această necesitate, își simt amenințate și altele primare: cele fiziologice, prin privarea de hrană, apă şi adăpost călduros, pentru că infrastructura multor orașe este grav avariată din cauza bombardărilor și a ambuscadelor, dar și cele de apartenenţă, pentru că extrem de mulți oameni se separă de cei dragi: fie că mamele și copiii aleg să fugă din calea războiului și își lasă soții și taţii în urmă să lupte, fie că diverși oameni îi pierd pe cei dragi din cauza conflictelor armate. Românii se află în prima categorie, dar având în vedere numărul foarte mare de refugiaţi care intră în ţara noastră, contactul nostru cu ei se intensifică şi suntem mai expuşi dramelor generate de război.
- Totuşi, războiul este departe de noi...
- Da, razboiul extern este departe de noi, dar în raport cu el se poate activa războiul în interiorul sufletului nostru din cauza traumelor proprii neprocesate. Aşa că, emoţiile pot fi foarte intense chiar dacă în exterior România nu este ameninţată de nimeni şi are cele mai mari garanţii de securitate din istoria ei, fiind membră NATO.
„Este o emoție pe care fiecare o simte într-un mod unic”
- Cât de puternică este frica de război şi cum ne poate afecta la nivel individual?
- Frica este o emoție pe care fiecare ființă umană o trăiește într-un mod unic. În funcție de istoria individuală de viaţă şi de predispoziţiile genetice, putem reacţiona în moduri și la intensități total diferite. Unii folosesc ca mecanism de apărare negarea, aşa că ei vor apărea cel mai puțin afectați la exterior. Alții își sublimează frica și devin mai creativi în viaţa personală, făcându-şi tot felul de planuri și iniţiind tot felul de activități pentru a-și putea gestiona emoțiile puternice. Unii pot transforma frica în furie şi, animați de idealuri, vor dori să lupte pentru a-și apăra familia și ţara, alţii caută un loc sigur să se ascundă, fie într-o casă izolată la ţară, într-un buncăr ori beci, sau la rude în străinătate, mult mai departe de zona de conflict. Ceea ce am descris mai sus sunt, în mare, cele trei tipuri de reacții de bază la pericol: de îngheț, de luptă sau de fugă, care se declanșează în funcţie de resursele interne şi externe pe care le avem la dispoziţie.
- Dar la nivel colectiv?
- Pentru că la nivel individual vom consuma o parte din energia noastră ca să gestionăm această emoţie dificilă, la nivel colectiv putem sesiza inițial o mai mare agitaţie, fiindcă sunt mai multe lucruri de făcut şi, dacă nu gestionăm în mod echilibrat această provocare şi ne consumăm prea multe resurse sau nu ne încărcăm bateria la timp, după o perioadă poate apărea oboseala, apatia, lipsa de productivitate, iritabilitatea, izolarea.
„E doar o piesă dintr-un puzzle care creează imaginea suferinţei umane”
- Cum ai traduce această frică de război?
- Frica de război are în spate frica de moarte, care ne însoțește din prima secundă de viaţă până când ne dăm ultima suflare și căreia îi facem față în mod diferit, în etape diferite de viaţă. Cu cât înaintăm în vârstă, cu atât devenim mai conștienți de ea. Antidotul cel mai bun pentru frica de moarte este o viaţă trăită din plin, în mod autentic, în acord cu noi, şi cu sens. Adică să avem scopuri, obiective, idealuri, împliniri, satisfacţii, dincolo de propria persoană.
- Ce urme lasă la nivel emoţional?
- La fel ca orice emoție care devine copleșitoare, ea poate crea traume, iar dacă există o vulnerabilitate anterioară, adică o structură de personalitate fragilă, traumele pot fi severe. Dar psihicul nostru are capacitatea să facă faţă traumelor încă din fragedă pruncie. Omenirea s-a confruntat mereu cu războaie, dezastre naturale, pandemii și alte nenorociri și tot a avut resurse nu numai pentru a le face faţă, ci și pentru a se dezvolta. Războiul sărăcește ființa umană de foarte multe resurse, o face să se comporte în mod primitiv, să se îngrijească doar de nevoie de bază şi atât. Dar tot el poate naște idealuri, poate determina noi moduri de a percepe lumea și viața și sensul nostru pe acest pământ.
- Există şi alţi factori externi care pot amplifica frica de război?
- Desigur, războiul este doar o piesă dintr-un puzzle care creează imaginea suferinţei umane. El atrage după sine instabilitate politică, economică și socială pentru că durează mult mai mult să recon- struieşti ce se distruge în timpul războiului și este nevoie de resurse care altfel ar fi fost investite în creștere și dezvoltare. Pentru că trăim într-o eră a globalizării, orice instabilitate, cel puţin din punct de vedere economic, dintr-o țară afectează și alte țări, aşa că vom avea cu toții de suferit. Ţinând cont că încă tragem ponoasele pandemiei, această provocare va fi suportată și mai greu, mai ales de categoriile vulnerabile.
„Să ne canalizăm energia spre ceva constructiv“
- Cum putem stopa definitiv frica sau măcar să o atenuăm?
- Nu este util să stopăm frica, pentru că ea are un sens în psihicul nostru, altfel nu ar fi apărut. Ea ne transmite un mesaj despre pericol și despre ce avem de făcut pentru a ne adapta și a ne asigura supraviețuirea. Se mobilizează multă energie în corpul și psihicul nostru când ne temem. Important este să ne canalizăm această energie spre ceva constructiv, altfel ea va ieși afară în mod distructiv sau va rămâne în interior şi ne va afecta sănătatea. Să facem mișcare fizică, să ne ascultăm, să ne implicăm în proiecte de voluntariat, să ne îngrijim, să dormim suficient, să ne hidratăm, să mâncăm sănătos, să petrecem timp cu cei dragi, să facem activități plăcute și să apelăm la suport în cazul în care nu ne descurcăm cu această teamă.