de Roxana Istudor şi Adrian Barna
Dezvoltarea industrială stă la baza modului de viață pe care majoritatea oamenilor îl iau astăzi ca de la sine înțeles. Doar că la finalul oricărui ciclu de producție se acumulează deșeurile, uneori în munți de resturi. În timp, anumite acumulări de resturi au devenit endemice, iar astăzi unele zone nici nu mai pot fi percepute decât ca niște „cimitire” ale consumului fără limite.
Covorul de cauciucuri uzate care se vede din spațiul cosmic
Din spațiul cosmic, cele peste 50 de milioane de anvelope uzate care zac într-o zonă a Kuweitului par o masă asemănătoare unui covor negru. Cine ajunge pentru prima dată în acest loc este șocat de imaginea acestui număr colosal de anvelope. Acestea se adună din Kuweit și din restul lumii și sunt aici pentru că, la un moment dat, Guvernul țării a importat anvelope uzate și le-a „alocat” un loc într-o zonă deșertică. Abia în 2001 autoritățile și-au dat seama ce a ieșit, așa că au interzis acest tip de comerț. Acum, Kuweitul încearcă să elimine cele 50 de milioane de anvelope, iar progresele nu se pot aștepta prea curând, întrucât cantitatea mare de anvelope depășește orice beneficiu potențial. Dar speranțe există. Recent, autoritățile au anunțat proiectul unui viitor… oraș în acest loc!
10.000 de muncitori pentru a gestiona deșeurile electronice
Actualizarea an de an a dispozitivelor electronice fără de care nu mai putem funcționa în secolul XXI lasă în urmă cantități enorme de deșeuri. Uneori, dispozitivele care se aruncă sunt în bună stare de funcționare, dar cui îi pasă? Aproximativ 50 de milioane de tone de deșeuri electronice sunt create în fiecare an, iar această cantitate enormă nu poate fi reciclată în totalitate. Ceea ce nu poate fi reciclat trebuie aruncat. Iar „cimitirul” cu pricina se află în Ghana. Zona Agbogbloshie din această țară a devenit cel mai mare depozit de deșeuri electronice din lume și este nevoie de circa 10.000 de muncitori doar pentru a fi gestionat. La un moment dat, guvernul Ghanei a nivelat pur și simplu acest sit și centrul de reciclare. Cum deșurile continuă să sosească, acum nu doar suprateranul poluează masiv, ci și subteranul.
„Jungla” de plastic
Malaezia a încercat la un moment dat să tragă foloase de pe urma unei afaceri bazate pe importul de deșeuri de plastic din întreaga lume. Autoritățile urmau să le transforme în produse comercializabile. Foarte rapid, țara a devenit cimitirul de plastic al lumii. Dar deșeurile importate cu spor au devenit imposibil de gestionat. Astăzi, conștientă că este departe de a le putea recicla, Malaezia, adevărată „junglă” a plasticului, a început să le returneze, dar și cele care i-au rămas sunt într-o cantitate uriașă.
Canalul cu milioane de tone de bombe. Neexplodate!
Nu există nici în prezent o numărătoare exactă a bombelor aruncate în cel de-Al Doilea Război Mondial. Cum aceste proiectile, unele neexplodate, au început să reprezinte o adevărată bătaie de cap pentru națiuni, Marea Britanie a avut ideea de a se utiliza pentru depozitare un canal natural, Beaufort’s Dyke, care are circa 50 de kilometri. Regatul Unit s-a descotorosit de aproximativ 1,15 milioane de tone de bombe convenționale și chimice în acest „șanț” - cifra îl face cel mai mare „cimitir” de bombe din lume. Dumpingul s-a derulat până în 1976, iar experții în armament consideră că această cantitate de artilerie neexplodată într-un singur loc are un potențial de pericol uriaș - după ani de coroziune, carcasa este sigur ruginită, ceea ce poate duce la explozii de proporții inimaginabile.
Mii de mașini dezafectate în același loc
Cu peste 4.500 de mașini și camioane, cel mai mare „cimitir” de automobile de epocă din lume, Old Car City, a fost deschis în 1931, în Georgia, SUA. Planul inițial al acestui depozit era să colecteze fier vechi de la mașini, iar acest lucru a devenit un obiectiv principal, în special în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Majoritatea modelelor existente aici sunt dinainte de 1972. Astăzi, depozitul servește ca talcioc, curiozitate, punct de atracție și muzeu de mașini vechi, vizitat de oameni din toate colțurile țării.
Deșertul cu haine de aruncat
Un „cimitir” unic se află în deșertul Atacama, din Chile și reflectă într-o manieră aproape înspăimântătoare ce lasă în urmă industria modei. În deșertul aflat în zona portului Iquique se află punctul terminus al lanțului de aprovizionare cu îmbrăcăminte. Aici sunt aruncate anual 60.000 de tone de haine nedorite, în fiecare an, Chile fiind cel mai mare importator de îmbrăcăminte uzată. Aproximativ 40% dintre aceste piese sunt revândute în țările sărace din America Latină, dar chiar și așa, tot s-au adunat aici adevărați munți de cârpe, unele aproape noi…
67 de kilometri de... sticle goale!
Golful Ussuri, din Rusia, este spațiul în care pe 67 de kilometri se întinde o pânză de sticle goale. Ani întregi, plaja a funcționat ca ladă de gunoi pentru industria sticlei din vecinătate, ca și pentru localnici, care au început să se descotorosească de sticlele de alcool în acest spațiu. Ulterior, camioane întregi cu sticle goale au început să fie descărcate în acest golf, care a devenit cel mai mare astfel de „cimitir” din lume. Natura a „intervenit” și a transformat o parte dintre aceste resturi în covoare de „pietricele” colorate. Devenit un spectacol, acest spațiu atrage oameni care vin să vadă ce a făcut natura cu gunoiul pe care i l-au oferit…
Situl cu 150.000 de tone de resturi nucleare lichide
Situl nuclear Hanford, situat lângă râul Columbia, din statul Washington, și răspândit pe o zonă de 1.517 kilometri pătrați, servește ca un „cimitir” de deșeuri nucleare. Aproximativ 150.000 de tone de deșeuri nucleare lichide se află în rezervoarele subterane, în timp ce resturile solide se află îngropate sub pământ și rămân periculoase, întrucât nu își vor pierde radioactivitatea timp de mulți ani de acum înainte. Au existat și cazuri în care din rezervoarele de stocare s-au scurs deșeuri radioactive.
Ultimul refugiu al vehiculelor spaţiale dezafectate
Și navetele spațiale sau sateliții au un sfârșit de ciclu de funcțiune, devenind… gunoi. Cum nu pot fi lăsate să se rotească în jurul Pământului, a fost necesară identificarea unui loc de depozitare și astfel s-a ales o locație anume, Point Nemo, din Oceanul Pacific, cel mai îndepărtat punct de orice teritoriu de pe Terra, pentru a le scufunda. Pe fundul mării odihnesc cele mai cunoscute nave spațiale, sateliți și alte dovezi ale evoluției cercetării Cosmosului.