de Roxana Istudor şi Daniel Şuta
Terenurile agricole ocupă 38% din toate suprafețele - o valoare de aproximativ cinci miliarde de hectare. Populațiile în creștere au nevoie de mai multă hrană, dar societatea nu-și mai poate permite să exploateze sălbatic resursele lumii pentru a o produce. În paralel, cantități enorme de alimente comestibile sunt aruncate în fiecare zi de fermieri, furnizori, producători, comercianți cu amănuntul și, în cele din urmă, consumatori.
1,2 miliarde de tone de hrană abandonată înainte de a ajunge la vânzare
Zonele agricole, și așa foarte extinse, vor trebui să crească în continuare pentru a hrăni populația globală. În urgența de a produce mai multe alimente, unele metode de agricultură îndepărtează nutrienții din sol, alimentează schimbările climatice și provoacă pierderea biodiversității. De asemenea, metodele de azi subminează șansele generațiilor viitoare de a cultiva alimente. Dar există o modalitate prin care se poate crește cantitatea de hrană fără a fi nevoie de extinderea terenurilor agricole sau creșterea și mai multor animale: combaterea reală și eficientă a uiașei risipe alimentare. În timp ce consumatorii au propriul rol de jucat, cumpărând doar ceea ce au nevoie și utilizând mai bine resturile, la nivel macro, de industrie, în fiecare an se irosesc aproximativ 1,2 miliarde de tone de alimente - greutatea a 10 milioane de balene albastre - înainte de a ajunge la magazine. Alimentele se pierd de-a lungul lanțului de aprovizionare, de la câmp până la recoltare, în timpul procesării și în timpul transportului.
14% se pierde între recoltare și distribuție
Până în 2050, aproximativ 80% din toate alimentele vor fi consumate în orașe. O populație urbană în creștere, combinată cu rețelele comerciale globale, înseamnă că lanțurile de aprovizionare cu alimente au devenit lungi și complexe, ceea ce duce la risipă. În medie, 14% din alimente se pierd între recoltare și distribuție, America de Nord și Europa (unde 16% din alimente se pierd) fiind mai risipitoare decât regiunile mai puțin dezvoltate, precum Oceania (unde doar 8% din alimente se pierd). Urbanizarea înrăutățește problema, adăugând mai multe verigi în lanțul dintre fermă și magazin. Schimbările climatice, deficitul de apă, deficitul de forță de muncă amenință aprovizionarea. Cultivarea fructelor și legumelor mai aproape de casă poate proteja împotriva acestor șocuri. „Orașele pot produce aproximativ o treime din necesarul total de hrană în zona urbană, ceea ce este o piesă uriașă a puzzle-ului. Cultivarea alimentelor perisabile, cum ar fi salata verde și castraveții, în orașe duce la mult mai puține deșeuri, deoarece este mult mai rapid să le duci de la fermă la farfurie. Dincolo de granița urbană, marea oportunitate este de a reconecta consumul urban cu ceea ce este deja produs. Trebuie să reconfigurăm lanțurile de aprovizionare, astfel încât alimentele să fie păstrate la nivel local în loc să fie trimise în întreaga lume”, adaugă Chow.
Prețurile occidentale încurajează deșeurile
În țările în curs de dezvoltare, limitările tehnologice, împreună cu lipsa forței de muncă, finanțare sau infrastructură adecvată pentru transport și depozitare sunt cauzele majore ale pierderilor de alimente. În țările industrializate, în schimb, prețurile de piață pentru culturi pot încuraja deșeurile - dacă acestea sunt prea scăzute, fermierii pot alege să nu facă treceri suplimentare prin câmpurile lor, iar produsele care sunt mai puțin decât perfecte nu merită să fie culese, deoarece consumatorii le evită. Fructele prea coapte sau legumele care nu arată în funcție de anumite standarde ajung adesea la groapa de gunoi sau sunt pur și simplu lăsate în pământ. Costul mai mic al alimentelor în comparație cu venitul occidentalilor contribuie la mai multă risipă în țările dezvoltate. O modalitate de combatere ar putea fi utilizarea roboților pentru a automatiza o parte din procesul de recoltare, culturile fiind astfel culese mai precis. Dar chiar și mașinile au defecte atunci când vine vorba de reperarea recoltelor coapte. Ca urmare, Stephanie Walker, cercetător la Universitatea din New Mexico, experimentează cu adaptarea… culturilor pentru a se potrivi roboților.
Piață reciclabilă de 46 de miliarde de dolari
Reutilizarea producției curente a trecut la alte niveluri, grație eforturilor cercetătorilor și urgenței stopării risipei. Odată ce un fruct a fost cules, planta rămasă ar putea avea o valoare mică pentru un fermier, dar unele proiecte folosesc aceste produse secundare agricole, care altfel ar fi pierdute, de la produse de îngrijire a pielii din „fructe urâte” până la textile făcute din amidon. „Există o piață de produse alimentare reciclate de 46 de miliarde de dolari. Putem transforma reziduurile agricole și produsele secundare la nivel de fermă în ingrediente, profitând la maximum de ceea ce producem deja”, detaliază Emma Chow, care conduce Inițiativa alimentară a Fundației Ellen MacArthur, din Marea Britanie. În Regatul Unit și Africa de Est, de pildă, insectele hrănite cu deșeuri vegetale devin alimente bogate în proteine pentru animale și oameni, iar în SUA, soia rămasă de la fabricarea tofu este transformată în făină fără gluten. La rândul său, orezul, cea mai populară cultură din lume, are un potențial considerabil. Pentru fiecare tonă produsă, se cultivă o tonă de paie. Mare parte din acestea sunt lăsate să putrezească sau sunt arse pe câmp, dar pot fi procesate, pentru a produce biogaz, oferind energie atât pentru uz casnic, cât și pentru uz comercial. De asemenea, paiele pot fi un îngrășământ nutritiv și oferă un substrat bun pentru creșterea ciupercilor. „Aproximativ 800 de milioane de tone de paie de orez sunt produse la nivel global în fiecare an”, spune Patricia Thornley, profesor de inginerie la Universitatea Aston, din Birmingham.
2,8 miliarde tone de resturi organice
În prezent, 2,8 miliarde de tone de deșeuri organice sunt create în centrele urbane, dar mai puțin de 2% din acestea sunt captate și utilizate din nou. Produsele aruncate, subprodusele și canalizarea sunt toate pline de nutrienți care ar putea fi valorificați pentru a cultiva alimente noi sau pentru a crea biomateriale. „Majoritatea deșeurilor urbane pot fi recirculate în îngrășăminte de mare valoare. Apoi, există deșeuri menajere și comerciale. Fabricarea alimentelor are ca rezultat tot felul de produse secundare utile - tărâțe rămase de la fabricarea pastelor care pot fi transformate în hârtie, coajă de portocală și fibre de lemn transformate în țesături durabile, precum și amidon și reziduuri de bere utilizate pentru a crea alternative durabile la ambalajele din plastic”, spune Chow.