de Roxana-Ioana Ancuța

Are 31 de ani și a adus natura, cu fauna ei marină, dar nu numai, pe suprafețele paharelor de băut. Drumul ei artistic probabil că a început cu mult înainte să se nască, bunicul fiind sculptor, iar mama având un simț al culorii dezvoltat. Aceasta este şi cea care a încurajat-o să urmeze calea pe care se află. A absolvit Liceul de Arte Nicolae Toniza, apoi Universitatea de Arte București, cu specializare în gravură. A lucrat în graphic design și web design, căutând mereu să rămână cât mai aproape de artă, în așa fel încât să îşi poată câștiga existența din ea.

„Sticla dă un plus de realism”

- De unde pasiunea pentru pictură?

 - Cred că toată viața mi-am dorit să pictez. Nu am avut niciodată, ca alte fetițe, visul de a fi balerină, prințesă ori doctoriță. Pur și simplu mă fascinau desenul și pictura. Apoi, au urmat căutările de soluții pentru a și trăi din această pasiune. Am făcut școala de artă, liceu și facultate de profil, şi mi-am căutat mereu job-uri care să fie cât mai apropiate de ceea ce voiam să fac dintotdeauna.

- Care este începutul poveștii paharelor pictate cu păsări și vietăți marine?

- Paharele pictate au intrat în peisaj la ceva timp după ce am devenit mămică, adică acum patru ani, perioadă în care am redescoperit încet, încet, pictura. Am experimentat pictura realistă pe diverse suprafețe și așa am ajuns să pictez pe lemn, dar în mod deosebit pe sticlă. Mi se pare că îi dă picturii un plus de realism și, sincer, a devenit suprafața mea preferată de lucru. Îmi place să pictez pe carafe sau pahare pentru a savura un vin bun şi în același timp a mă bucura de artă. E ca un mic vernisaj la tine în casă.

„Am lucrat la turla unei biserici de 18 metri înălțime”

- Dar de ce pești și păsări pictate pe sticlă? Care a fost momentul când ai decis să alegi această variantă?

- Momentul în care l-am cunoscut pe cel ce urma să-mi devină soț. El este pictor de biserici, iar atunci când ne-am întâlnit, tocmai se întorsese dintr-o călătorie cu motocicleta în Africa. El avea viața pe care mi-am dorit să o am și eu - trăia din pictură și avea o libertate pe care puțini o au și pe care toți o vrem. Mi-a propus să-mi dau demisia și să plec cu el, să pictăm împreună. Câteva luni mai târziu, urcam pe prima mea schelă de pictură în turla unei biserici de 18 metri înălțime, iar în următorul an am plecat împreună, pe motocicletă, într-o călătorie de o lună, prin 20 de țări, până la Nord Kapp. Nu mi-am mai dorit vreodată să revin la graphic design, ceea ce făceam eu până atunci. Aşa că, după această experienţă, am început să pictez pești, pentru că arătau foarte bine pe un pahar cu apă sau cu vin, păreau la ei acasă (n.r. - foto 1). Și, deși m-am gândit că mă voi opri acolo, am început să primesc cereri pentru pasări și alte animale, așa că am acceptat și provocarea asta.

- De ce nu și flori sau alte plante?

- Flori se pictează cel mai des pe ceramică și sticlă. Am vrut să abordez niște subiecte mai puțin pictate de artiști, mai inedite, dar și mai dificil de surprins.

„Colibri este o vietate foarte «artistică»”

- Ce anume te inspiră?

- Ceea ce mă inspiră cel mai mult în momentul de față sunt pasiunea pentru pictură și dragostea față de animale. Le-am combinat cumva astfel încât să-mi găsesc o mare bucurie în crearea acestei arte funcționale.

- Am văzut că pasărea colibri are un loc special în creațiile tale. De ce tocmai această pasăre?

- Pasărea colibri este o vietate foarte „artistică”, dacă o pot numi așa. Începând cu al ei colorit, continuând cu forma alungită a ciocului și felul ei de a zbura. După ce am terminat facultatea și îmi căutam drumul artistic, mi-am ales această pasăre ca tatuaj și ca un fel de simbol al artei mereu parte din mine.

„Proiectul poate dura câteva ore sau câteva zile”

- Cât timp îți ia să pictezi un pahar?

- Durata pictării unui pahar depinde de complexitatea imaginii pe care o am de făcut. Îmi poate lua câteva ore sau câteva zile. Am pictat până acum în jur de 30 de pahare, diverse tipuri, și mai am destule în lucru.

- Pe ce alte suporturi mai pictezi?

- Îmi place să pictez și pe cutii de lemn, iar în trecut lucram pe multe pânze.

„Un domn din Hong Kong mi-a comandat cupe de șampanie cu elefanți, rinoceri și lei”

- Ai un ritual anume atunci când vine vorba să pictezi?

- Până să am un copil, pot spune că ritualul meu înainte de a picta era să-mi fac ordine în spațiul de lucru, să-mi prepar o cană cu ceai și să-mi pun muzica preferată în căști. După ce am devenit mămică, orice moment liber și liniștit este un ritual în sine pentru pictură și încerc să profit de el, pentru că este tot mai rar. (râde)

- Care au fost cele mai deosebite comenzi pe care le-ai primit?

- Una dintre cele mai deosebite comenzi pe care le-am primit este chiar acum în lucru. Un domn din Hong Kong are un sanctuar pentru animale sălbatice în Africa, „The Elephant Foundation”, și mi-a comandat un set de cupe de șampanie pictate cu elefanți, rinoceri și lei (n.r. - foto 2). Elefanți mai pictasem pe sticlă, însă rinocerii și leii au fost o provocare.

„Arta face viaţa puţin mai frumoasă“

- Ce reprezintă arta pentru tine?

- Arta face parte din mine și cred că așa a fost mereu. Nu aș ști cine sunt fără ea. Dar cred că arta este prezentă, oricum și oriunde, în jurul nostru. De la tablouri, stil vestimentar, muzica pe care o ascultăm, farfuriile din care mâncăm și până la designul telefonului pe care îl folosim. Arta face viața puțin mai frumoasă.