de Cătălina Tăgârță

Vă doriți să aveți un copil model, ascultător, care să fie talentat la un domeniu anume și pe care să îl aprecieze toată lumea. În schimb, al vostru copil vrea toată ziua să se joace, să se uite la desene animate, începe diverse activități și nu strânge lucrurile în urma lui, plus că nu ați descoperit încă să aibă vreun talent special. Și e perfect în regulă. E normal să vrea să se joace și să nu fie foarte organizat când este mic. Dar aici intervine rolul vostru, ca părinți, să îl ghidați, să vă creșteți în fiecare zi și să apoi să îi creșteți pe ei, iar când spun asta nu mă refer doar la creșterea din punct de vedere fizic. Fiindcă oricine poate crește un copil, dar nu oricine îl poate educa, astfel încât să ajungă un om cu capul pe umeri, cum se spune.

Trăiți în echilibru

Dacă vreți ca lucrurile să stea diferit pe viitor în relația voastră cu copilul, atunci poate e momentul să faceți ceva diferit. Începeți prin a analiza ce fac părinții celorlalți copii din jur, talentați și apreciați. Nu vă limitați la nevoia de supraviețuire, respectiv asigurarea de apă, mâncare, casă și îmbrăcăminte, ci respectați și cele patru nevoi fundamentale ale omului, despre care am vorbit în articolul trecut: apartenență (conectare), certitudine, varietate și semnificație. Abia apoi puteți satisface cu lejeritate nevoile de creștere și contribuția. Cu cel mic e mai ușor să implementaţi obiceiuri noi, pentru că el imită tot ce fac părinții și atunci, prin simplul fapt că voi vă purtați într-un anumit fel, o va face și el. Vă vede citind în fiecare zi, va fi curios să o facă și el! Vă vede stând cu telefonul în mână nonstop, la fel, va fi și el tentat să facă asta. Și curând nu mai puteți nici să vorbiți la telefon, din cauza ripostelor. Așadar, echilibru în tot ceea ce faceți și oferiți exemplul personal. Acesta este primul sfat!

Fiți consecvenți

Pasul următor este să fiți intenționați în ceea ce faceți! Dacă este un lucru/obicei pe care voi nu îl aveți, dar i s-ar potrivit copilului, spre exemplu desenatul, atunci rezervați-vă timp pentru asta, în fiecare zi, sau de câteva ori pe săptămână! Stabiliți o oră din zi, blocați data în calendar și fiți consecvenți cu privire la decizia luată! Dacă nu sunteți consecvenți... problema nu este la copil. De fapt, aproape niciodată problema nu este la copil. El vine pe lume cu un potențial infinit, însă părinții îl modelează în funcție de nivelul lor de conștientizare și îl pun în medii de creștere în care ei sunt deja. Și atunci, dacă vă doriți mai mult pentru copilul vostru, poate e timpul pentru o schimbare, iar implementarea cu succes a obiceiurilor noi se poate aplica și pentru voi. Să zicem că trebuie să vă dezvoltați din punct de vedere pesonal, pentru a putea deveni cea mai bună versiune a voastră în calitate de părinți.

Conectați-vă!

Dacă sunteți părinți de copii mai mari, atunci pașii de parcurs ar fi următorii:

• Când vă propuneți să modificați un obicei din viața lui, amintiți-vă de fiecare dată că schimbarea începe inițial cu voi. Deveniți un exemplu pentru copil în fiecare zi, iar comportamentul și dezvoltarea voastră se vor oglindi în atitudinea lui.
• Conectați-vă cu el! Mai ales dacă este deja adolescent, cu atât mai mult are nevoie să știe că sunteți acolo pentru el, că îi oferiți sprijin, iar când nu are încredere să facă ceva, să împrumute încredere de la voi.
• Analizați împreună obiceiul nou și obiceiul vechi. Nu îi spuneți doar lucrurile frumoase care se vor întâmpla. Acesta este principalul motiv pentru care oamenii renunță la a mai face ce au început. Pentru că își dau seama că pe parcurs întâmpină și dificultăți, și lucruri neplăcute. În plus, nu sunt dispuși să sacrifice lucrurile frumoase pe care le au în prezent. Să zicem că vreți să vă obișnuiți copilul să își așeze lucrurile în dulap. Cum să renunțe la bucuria jocurilor pe calculator pentru asta? Aparent e un lucru banal, pe care vi-l poate delega vouă, iar el să își vadă liniștit de ale lui.

Empatizați

• Empatizați cu copilul: „Știu că îți place să te joci pe calculator și ești bucuros când faci asta. Mai știu și că ceea ce îți propun eu poate fi plictisitor. Ai dreptate. Nici mie nu îmi place să strâng hainele toată ziua! Dar uneori, ca să ajungem acolo unde ne dorim, mai trebuie să facem și lucruri mai puțin plăcute. M-aș bucura nespus dacă ai încerca să faci asta, măcar pentru mine! Știu că poți. Uite, stabilește tu când și cât timp poți aloca acestui subiect și eu respect asta. Dar vreau să îți asumi că o vei face și să dai dovadă de responsabilitate. Asta te va ajuta foarte mult pe viitor. Ce zici, încercăm?”. Asta este doar o formulă, dar puteți da frâu imaginației.
• Dacă totuși nu se ține de cuvânt, sub nicio formă nu îi reproșați! Discutați cu calm, când prindeți momentul potrivit. Amintiți-i de promisiune și de cât e de important să practice responsabilitatea încă de pe acum, ca să îi intre în reflex. Îi va servi mult pe viitor.
• Și totuși... adolescentul ripostează, refuză să adopte acest nou obicei. În acest caz, discutați concret despre subiect, fără să vă enervați. Cu calm, încercați să aflați ce anume nu îi place la activitatea respectivă, care sunt emoțiile vizavi de acest nou obicei. Trebuie să îi câștigați încrederea ca să vă poată spună.

Acceptați situația

• E în regulă dacă nu vrea să facă ceva. Acceptați situația. Și trebuie să fiți și voi confortabili cu acest gând, de acum încolo. Pur și simplu nu puteți forța un om să facă ceva contrar voinței lui. Fiindcă nu vă va mai fi prieten. Atât timp cât nu este ceva legat de școală, unde trebuie să îndeplinească cel puțin cerințele minime, restul este opțional.
• Găsiți împreună alt lucru pe care l-ar putea face în schimb și pe care să și-l asume! „Ok. Dacă nu îți place sub nicio formă să îți așezi lucrurile, aș aprecia cel puțin să pui hainele murdare la spălat. Ce altă activitate din cele disponibile ai putea face? Și să îți asumi că te ocupi de ea cu toată seriozitate”. Și stabiliți de comun acord noul obicei pe care îl va implementa. Fiind ales de el, șansele să abandoneze proiectul sunt mult mai mici.
• Periodic, oferiți-i feedback. Dar nu la modul: „Ești cel mai grozav copil, nimeni nu mai face asta”, ci ceva de genul: „Apreciez că te ții de cuvânt. Observ că îți iese din ce în ce mai bine, ești pe zi ce trece mai bun. Fiind consecvent în ceea ce faci, vei ajunge departe!”.

Amintiți-i că: „Așa cum faci orice lucru din viața ta, așa vei face totul!“. Acest citat al lui John C. Maxwell îmi place enorm, pentru că vorbește despre obișnuința de a face un lucru mic, care apoi poate fi scalat, făcut la scară mare

Stârniţi-i curiozitatea!

Spre exemplu, dacă aveți un copil foarte mic și vreți să îl obișnuiți cu cititul, în primul rând veți face rost de câteva cărticele atractive, colorate, concepute special pentru grupa lui de vârstă. Nu îl luați direct să îi citiți. Permiteți-i să o descopere printre jucării. În timp ce o răsfoiește vă apropiați de el, începeți să vă conectați și încercați să îi stârniți curiozitatea, întrebându-l cum i se pare sau ce știe despre un anumit desen din interior. Apoi, îl împuterniciți și pe el să se simtă important, astfel că îi dați posibilitatea să aleagă, întrebându-l: „Unde vrei să citim?”. Luați totul ca pe o joacă dacă vreți să îl atrageți în lumea cărților. Niciun artist nu a ajuns celebru fără să strice o mulțime de cadre, niciun cântăreț nu a devenit cunoscut fără să învețe notele muzicale, versurile, linia melodică și să exerseze. Și sunt sigură că nu a stat nimeni cu bățul lângă el ca să facă performanță. Ca să obțină rezultate e necesar să facă lucrurile cu pasiune, să găsească plăcere în activitățile preferate. De ce credeți că la școală sunt întotdeauna îndrăgiți profesorii care se apropie de copii, spre deosebire de cei care vin, predau și apoi ascultă, doar ca să dea note?!