de Gheorghe Zmaranda
Dunele marine de la Agigea s-au format prin depunerea nisipului adus de vânt dintr-un vechi golf marin situat la nord, unde astăzi se găsește o parte a fostului lac Agigea. Treptat, în câteva sute de ani, aceste dune au fost colonizate de specii de plante ce se găseau în acele vremuri pe o mare parte din litoralul românesc. Cu timpul, arealul de răspândire a acestor plante s-a restrâns foarte mult din cauza investițiilor în facilitățile turistice și industriale, astfel că această arie a rămas asemenea unei fotografii în timp a ceea ce era vegetația de la malul Mării Negre. În prezent, habitatele de dune marine sunt într-un declin drastic în urma dezvoltării infrastructurii turistice la Marea Neagră. Emanuel Baltag (foto), doctor în ornitologie, ne-a vorbit despre eforturile de conservare și protejare făcute de cercetătorii Stațiunii Biologice Marine „Ioan Borcea Agigea”.
„Pot fi întâlnite țestoasa dobrogeană, broasca râioasă verde, precum și peste 120 de specii de păsări”
- Domnul Baltag, sunt convins că sunt puțini oamenii care cunosc istoria rezervației de Dune Marine de la Agigea. Când a fost hotărâtă prin lege protejarea acestui habitat?
- Primul perimetru din cadrul Dunelor Marine de la Agigea a fost îngrădit de prof. Ioan Borcea în 1928, terenul fiind încă din 1926 în posesia Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași. Recunoașterea oficială a venit însă în 1939, când, prin Hotărârea Biroului Științific al Comisiei „Flora României”, Dunele Marine de la Agigea au fost declarate rezervație de interes național. Aria naturală protejată Dunele Marine de la Agigea se întinde pe o suprafață de 10,55 ha, fiind înconjurată de facilități industriale, parcări, căi de acces auto şi feroviar, precum și de teritoriul administrativ al Stațiunii Biologie Marine „Prof. Dr. Ioan Borcea” Agigea a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași. Întreaga suprafață ocupată de aria naturală protejată se află în proprietatea Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași.
- Ce specii de plante și animale sunt endemice acestei zone?
- Caracteristice pentru această arie naturală protejată sunt speciile de plante de nisip, precum: ciucușoara de nisip (Alyssum borzeanum), Silene thymifolia, volbura de nisip (Convolvulus persicus), cârcelul de nisip (Ephedra distachya), Carex colchica, Alyssum hirsutum, orzul de nisip (Leymus sabulosus). De asemenea, ca specii de animale, aici întâlnim țestoasa dobrogeană (Testudo graeca ibera), broasca râioasă verde (Bufo viridis), precum și peste 120 de specii de păsări ce folosesc această arie ca loc de popas și hrănire în lungul lor drum spre și dinspre cartierele de iernare din Africa și Asia. De asemenea, acest rezervor de biodiversitate este important și pentru numeroase specii de insecte, multe dintre ele adaptate la supraviețuirea în habitatele de dune marine. În plus, dacă ne gândim că aici se află cel mai bun habitat cu ciucușoară de nisip (Alyssum borzeanum) și cârcel de nisip (Ephedra distachya) din România, dar și singurul loc din țară unde crește Silene thymifolia și singurul loc din afara Rezervației Biosferei Delta Dunării unde crește volbura de nisip (Convolvulus persicus) putem spune că această rezervație, deși cu o suprafață mică, este extrem de importantă pentru flora României. Aceste mici crâmpeie de natură sunt vitale pentru biodiversitatea țării noastre.
„Vom monitoriza și identifica amenințările asupra speciilor de plante, nevertebrate, amfibieni și reptile”
- Există această presiune antropică extraordinară care planează asupra rezervației. Ce riscuri iminente există în acest sens?
- Aria naturală protejată Dunele Marine de la Agigea a cunoscut un moment de cotitură atunci când a fost construit Portul Constanța. Această megastructură a oprit vântul dominant dinspre mare ceea ce a determinat încetinirea mișcării dunelor și implicit stabilizarea lor. Prin urmare, numeroase plante stepice și ruderale, ce altfel nu ar fi reușit să supraviețuiască în condițiile de dune marine, s-au instalat aici. Astfel, după aproape 60 de ani, această arie naturală protejată are acum nevoie de intervenția noastră pentru a o ajuta să conserve mai bine habitatele de dune marine și implicit vegetația și fauna pe care le găzduiește.
- Ce măsuri de conservare a habitatelor de aici au fost implementate?
- Până în prezent, măsurile de conservare implementate în cadrul ariei Dunele Marine de la Agigea au fost timide și poate slab coordonate. Odată cu începerea proiectului, ne propunem asigurarea măsurilor de conservare pentru această arie naturală protejată. În cadrul acestui proiect vom extrage speciile de plante ce nu sunt caracteristice dunelor marine, permițând astfel dezvoltarea vegetației specifice. De asemenea, vom monitoriza și identifica amenințările asupra speciilor de plante, nevertebrate, amfibieni și reptile, asigurând un studiu integrat pentru conservarea acestora pe termen lung. O altă componentă a acestui proiect privește mediul abiotic, mai precis aspectele de formare și evoluție a dunelor din punct de vedere pedologic și climatic. Toate aceste elemente vor conduce la implementarea măsurilor de conservare deja existente în Planul de Management al ariei naturale protejate, precum și la dezvoltarea de noi măsuri care să asigure un statut de conservare adecvat pentru speciile de plante și animale caracteristice acestei arii.
„Turiştii trebuie să respecte toate indicaţiile personalului din cadrul staţiunii de cercetare“
- În ce măsură este permis accesul turiștilor în această rezervație protejată?
- Turiștii trebuie să fie conștienți că aceasta este o arie naturală protejată veche de aproape 100 de ani, ca statut de protecție, dar mult mai veche ca existență. Prin urmare, trebuie să respecte toate indicațiile personalului din cadrul stațiunii de cercetare, să nu se abată de la traseu și să fie foarte atenți pe ce calcă, unele plante protejate fiind foarte aproape de cărarea de acces. Fotografiatul nu doar că nu este interzis, ci este chiar recomandat, astfel că în loc să luăm un buchet de flori și să îl punem în vază (lucru total interzis în orice rezervație din România), iar după câteva zile să îl aruncăm, mai bine luăm un „buchet de fotografii” ce vor rămâne veșnic în amintirea noastră.