de Ștefania Băcanu şi Flori Pintea
Viața profesională și cea personală merg mână în mână pentru ca la finalul zilei să fiți mulțumiți de ceea ce trăiți. Din păcate, orice disfuncționalitate atrage o alta și riscul să intrați într-un cerc vicios este foarte mare. Așa apare toxicitatea sufletească, adică nemulțumirea de propria viață. Alice Macrina Cucu (medalion), consilier și coach de dezvoltare profesională, ne-a vorbit despre cum ajungem singuri să ne îmbolnăvim atât pe interior, cât și pe exterior, și ce putem face să trăim într-un echilibru total.
„Acceptați-vă, nu e nevoie să vă biciuiți”
- În primul rând, ce înseamnă o detoxifiere sufletească?
- „Cut the bullshit!”, adică, scoate toate nemulțumirile pe masă. Admite-le. Recunoaște-le. Să fii atât de sincer cu tine încât să recunoști că sunt atât de multe nemulțumiri pe care le-ai strâns în suflet, că acesta a devenit toxic pentru cei din jur. Atât de toxic încât tu nu mai oferi din suflet bucurie, iubire, blândețe, acceptare și bunătate, ci resentimente, critici, țipete, indiferență sau dispreț. Detoxifierea mai implică acceptarea ta ca om, cu tot cu aceste nemulțumiri. Nu este nevoie să te biciuiești, să te învinovățești pentru că le-ai acumulat. Este uman să ai astfel de stări, și să te accepți este prima etapă pentru rezolvarea lor. Apoi urmează cererea de ajutor. Este esențial să înțelegi că nu ai cum să rezolvi nemulțumirea din starea de nemulțumire. Astfel, ajutorul din partea unei persoane exterioară ție și familiei/prietenilor este cel autentic.
- Împlinirea sufletească este un cumul al realizărilor profesionale și al celor personale?
- Cred că este mai mult de atât. Când toate laturile vieții sunt acoperite, în sensul în care vă implicați cu bucurie în legăturile sociale, nu neglijați nici hobby-urile, nici familia din care faceți parte, nici banii, nici relația de cuplu, și în niciun caz relația cu voi înșivă.
„Orice neîmplinire va afecta celelalte planuri”
- Altfel spus, neîmplinirea profesională ne poate îmbolnăvi sufletul?
- Orice neîmplinire sau nemulțumire din oricare latură a vieții va avea efecte pe celelalte planuri. Și aici mă refer la neîmpliniri sau nemulțumiri încă active, cele care macină, consumă, la care vă gândiți zilnic și, poate, nu vă permite să dormiți bine. Acestea sunt cele care nu doar că vă îmbolnăvesc sufletește, dar vă pot afecta și fizic.
- Mai exact?
- Viața de zi cu zi este prima afectată. Puteți ajunge ca din cauza acestei neîmpliniri profesionale să nu mai dormiți bine, spuneam și, pentru că nu vă odihniți bine, veți fi morocănoși, irascibili sau apatici pe durata întregii zile. Din cauza apatiei, irasciblității, nici cu partenerul/partenera de cuplu nu vă mai înțelegeți, vă simțiți minimalizat, că nu vă este luată în seamă nemulțumirea și, astfel, vă puteți închide și mai mult în voi. Nici cu prietenii nu mai vreți să vă vedeți, nu mai aveți energie să socializați pentru că vă simțiți prea obosit mental de toată situația profesională nemulțumitoare. Poate apărea dorința de izolare, vă veți simți și mai blocat, și mai plin de frustrare și nemulțumire. Și iată cum începe cercul vicios al intoxicării tuturor laturilor de viață, pornind de la o singură neîmplinire: cea profesională.
„Când simțiți că nu mai aveți control asupra propriei existențe, sunteți în pericol”
- Când apare acest gol interior? Că, în definitiv, noi suntem cei care ne-am ales acest drum...
- Așa este, noi l-am ales la început, însă apoi am fost atrași atât de mult în vâltoarea rutinei de zi cu zi, încât am uitat de noi, de ceea ce contează, de ceea ce ne face fericiți, de criteriile acelea care au contat la început în alegerea locului de muncă. Golul interior apare atunci când te-ai îndepărtat de motivul principal pentru care ai ales jobul respectiv și acum ești doar pe pilot automat.
- Cum știm că suntem în pericol?
- Când vă simțiți constrânși, neputincioși, când credeți că nu aveți sau că nu există opțiuni, când vi se pare că nu aveți variante mai bune și, cel mai grav, când credeți că așa este normal să fie viața. În concluzie: când simțiți că nu mai aveți niciun control asupra propriei existențe și sunteți captiv în situația din prezent. Alte semne foarte evidente sunt oboseală constantă, încât weekendul nu vă ajunge ca să vă refaceți, nu mai aveți chef să faceți nimic din ceea ce vă plăcea, când nu simțiți că trăiți, când aveți amorțite aproape pe toate simțurile și vă trebuie stimulare ca să vă bucurați de lucrurile care, în trecut, vă înfrumusețau viața. Vă mai puteți da seama că sunteți în pericol atunci când duminica după-amiază începeți să simțiți neliniște, teamă, stres, agitație, pentru că vă gândiți la ceea ce urmează luni la serviciu.
„Un semn este întârzierea livrării proiectelor la care lucraţi”
- Cum se manifestă angajatul nemulțumit?
- Primul semn este atunci când are întârzieri: fie de prezență la program, fie de livrare a proiectelor la care lucrează. Apoi, nu se mai implică, nu are inițiativă, ci doar așteaptă să i se spună pas cu pas ce să facă. Când nu pune întrebări despre cum/ce ar putea să facă mai bine, adică nu cere feedback. Un alt indicator este legat de relațiile cu colegii. Dacă mănâncă singur, dacă nu iese în pauze să socializeze, dacă răspunde monosilabic la invitațiile colegilor.
- Se poate naște o depresie?
- Da, poate exista acest risc, mai ales dacă sunt ignorate toate semnalele menționate mai sus. Depresia nu apare peste noapte, ci este o agravare, o permanentizare a stării de tristețe și a apatiei, a lipsei de poftă de viață.
„Fiţi sinceri cu voi şi recunoaşteţi aspectele ce nu vă mai servesc“
- Cum ne putem găsi echilibrul?
- M-aș referi mai degrabă la armonie, nu la echilibru. El este mult prea instabil și, cel mai probabil, nu îl veți obține niciodată sau, dacă l-ați obține imediat, ar fi pierdut. Este exact ca atunci când stați într-un picior. Ați văzut că nu puteți sta nemișcați, în echilibru perfect, decât foarte puține momente, la început. Apoi, apare oboseala, tensiunea pe acel picior. Așa că, dacă ar fi să vă doriți armonia, aceasta se vede cel mai clar când mergeți, când puneți fiecare pas, reușind, astfel, să vă deplasați. Vă folosiți, practic, pe rând, de fiecare picior (resursă) la momentul necesar. La fel este și cu viața noastră profesională în armonie cu celelalte laturi ale vieții. Ca să obțineți armonia între toate aceste aspecte, fiți sinceri cu voi înșivă, admiteți și acceptați că există o nemulțumire într-o anumită latură și că sunteți deschiși să primiți ajutor ca să scoateți „gunoiul de sub preș”. Nu puteți să trăiți mulțumiți/împăcați într-o casă frumos decorată, fără să aruncați gunoaiele care s-au adunat prin colțuri sau pe sub mobilă. La fel este și cu viața noastră. Dacă vreți armonie, trebuie să recunoașteți că anumite aspecte nu vă mai servesc, că altele vă îmbolnăvesc, să admiteți ce vă nemulțumește profund și ceea ce vă bucură profund.