de Claudia Mîţoi şi Flori Pintea
Fericirea și bunăstarea sunt considerate a fi componente esențiale pentru o viață împlinită. În 2012, Organizația Națiunilor Unite a proclamat ziua de 20 martie drept Ziua Internațională a Fericirii pentru a recunoaște importanța bunăstării ca obiectiv universal pentru toți oamenii. Cu toate acestea, în opinia psihologului Laura Maria Cojocaru (medalion), președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă, există foarte mulți oameni care se tem de fericire, ba chiar adoptă o rezistență vădită, fenomen pe care cercetătorii l-au validat științific drept „cherofobie”. Ce înseamnă și cum se manifestă această teamă de fericire, ne-a explicat specialistul.
„Importanța este redusă sau ia o poziție inferioară în comparație cu alte obiective”
- Cum s-ar traduce termenul de fericire și cât este de importantă?
- Pentru multe culturi nonoccidentale, importanța fericirii este redusă sau cel puțin ia o poziție inferioară în comparație cu alte obiective sociale. Acest lucru este cauzat, în parte, de faptul că fericirea personală este promovată în culturile individualiste, mai degrabă decât colectiviste. De exemplu, în societățile individualiste, cum ar fi SUA și Europa de Vest/Nord, drepturile, libertatea și preferințele personale ale fiecărui individ sunt accentuate față de nevoile și așteptările unui grup, cum ar fi familia, grupurile de egali sau comunitatea. De cealaltă parte, în societățile colectiviste precum Asia de Est și America Centrală/de Sud, nevoile și aspirațiile unui grup important au prioritate față de principiile individului. Ca atare, în timp ce fericirea personală poate fi scopul esențial pentru occidentali, alte culturi pun mai mult preț pe apartenență și armonie socială. Rezultă că, dacă scopul principal al unei anumite culturi îl reprezintă relațiile sociale, fericirea personală poate să nu aibă atâta semnificație. Mai mult decât atât, poate fi chiar percepută ca dăunătoare armoniei sociale. Ideea că fericirea poate să nu sublinieze întotdeauna binele social pune bazele conceptului de cherofobie.
- Mai exact?
- Mulți dintre noi am simțit, poate, la un moment dat, o teamă de a fi prea fericiți, fundamentată pe ideea că acest sentiment ar putea să nu dureze și că, în cele din urmă, ne putem confrunta cu dezamăgirea. Din orice unghi am privi cherofobia și indiferent de mediul nostru cultural, cu toții merităm să trăim o viață fericită. Aceasta nu este o opinie occidentalizată, ci o condiție de bază pe care toți oamenii ar fi firesc și sănătos să-și dorească să o atingă. Cu toții ar trebui să fim mulțumiți și plini de experiențe care ne aduc sens, scop și succes și să nu lăsăm fricile să „profite” de mintea noastră și să împiedice minunatele oportunități ale vieții. În aproape toate filosofiile, fericirea reprezintă chintesența vieții și este o valoare pe care ar trebui să o protejăm de influențe nesănătoase și să o promovăm din generație în generație.
„Este clasificată ca tulburare de anxietate”
- Cum știm că suferim de cherofobie?
- În prezent, nu există criterii de diagnostic pentru cherofobie. Totuși, condițiile bazate pe frică sunt, de obicei, clasificate ca tulburări de anxietate în DSM-5. Simptomele cognitive, adică să crezi că dacă te simți fericit, te face o persoană rea, să crezi că a fi fericit va duce la ceva rău și să crezi că nu trebuie să-ți exprimi fericirea în cazul în care îi supără pe alții. Simptome comportamentale sunt evitarea adunărilor sociale vesele, respingerea relațiilor sau oportunităților de viață care pot aduce fericire și succes.
- Totuși, care sunt motivele pentru care unii oamenii manifestă aversiune față de fericire?
- Dacă ești fericit, este mai probabil să ți se întâmple lucruri rele. Ai avut vreodată senzația, când lucrurile merg extrem de bine, că un lucru rău trebuie să fie pe cale să se întâmple? Convingerea că fericirea poate cauza sau poate fi urmată de tristețe sau evenimente adverse pare a fi o credință des întâlnită în subconștientul uman. În mod similar, un alt curent de gândire se concentrează pe „frica de emoție”, în care indivizii au anxietate cu privire la stările afective intense, deoarece se tem că își vor pierde controlul asupra emoțiilor sau asupra reacțiilor comportamentale la acele emoții. O altă idee este că indivizii pot fi contra fericirii, deoarece se tem de pierderea potențial devastatoare a fericirii nou atinse mai mult decât prețuiesc atingerea inițială. Unii indivizi din culturile occidentale și nonoccidentale cred că a fi fericit poate face pe cineva mai rău.
„Indivizii se pot simți oameni răi, deoarece știu că alții suferă”
- Dar teama, frica de a fi fericiți?
- Oamenii se pot teme de fericire pentru că s-ar simți vinovați dacă ar atinge acest sentiment. Adică, indivizii se pot simți oameni răi din punct de vedere moral, deoarece știu că alții suferă. Pe lângă faptul că se simt fericiți, există credința în rândul unor indivizi și culturi că exprimarea fericirii ar trebui, de asemenea, evitată din cauza consecințelor sale potențial negative atât pentru individ, cât și pentru cei din jurul lor. De exemplu, în unele culturi, afișarea exterioară a succesului și a fericirii poate provoca invidie, astfel încât afectul pozitiv asociat cu fericirea să fie compensat de sentimentele negative de vinovăție și discordie. În mod similar, în alte culturi, indivizii ezită adesea să urmărească sau să demonstreze fericirea sau succesul din cauza credinței în „ochiul rău”. Mai exact, ideea că succesul vizibil poate duce la invidie sau suspiciune din partea altora, provocând nenorocirea și nefericirea supremă a individului.
„Urmărirea activă a sentimentului poate avea consecinţe negative“
- Cherofobia nu ne permite nici să mai cautăm oportunități de a ne simți împliniți pe deplin?
- Da, căutarea fericirii este dăunătoare pentru tine și pentru ceilalți. Ideea că urmărirea activă a sentimentului poate avea consecințe negative există la indivizi din multe culturi. De exemplu, s-a susținut că o căutare îngustă a fericirii este centrată predominant pe sine, ceea ce poate determina oamenii să acționeze mai egoist, ducând la efecte dăunătoare asupra celorlalți. Acest lucru poate opera, de exemplu, prin vătămarea pasivă a altora prin neglijare.