de Claudia Mîţoi şi Flori Pintea
Plictiseala este un sentiment comun şi reprezintă o problemă frecventă cu care ne confruntăm cu toţii, mai ales copiii și adolescenții, care se plâng deseori de lipsa activităţilor atractive, de interes major pentru ei. Psihologul Laura Maria Cojocaru (foto), preşedinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă, ne-a vorbit despre această stare care, mai ales în ultimii doi ani, câştigă tot mai mult teren în rândul populaţie, care sunt cauzele, cum se manifestă şi ce pericol poate genera plictiseala.
„Simptomele sunt similare, uneori, cu ale depresiei”
- Cum ați defini plictiseala?
- Plictiseala apare atunci când nu suntem capabili să ne atragem atenția cu informații interne sau externe (gânduri, sentimente și, respectiv, stimuli de mediu), necesare pentru participarea la o activitate satisfăcătoare. Aceasta poate să apară din cauza insomniilor sau a nutriției inadecvate, a nivelului scăzut de stimulare mentală, a imposibilităţii de a controla activitățile zilnice, a lipsei unor interese recrea- tive diversificate, percepției slabe asupra timpului sau a pierderii interesului. De asemenea, mai poate fi declanşată de instrucțiuni confuze, de frica de a greși, repetarea unei activități pentru prea mult timp şi de senzația de a nu reuși noi acţiuni sau noi abordări ale acesteia. Plictiseala este un răspuns normal la unele situații. Însă, deși nu există teste pentru a o diagnostica, dacă aceasta durează perioade lungi de timp sau apare frecvent, poate fi un semn de depresie. Simptomele plictiselii și depresiei sunt uneori similare. Un psihoterapeut vă poate ajuta să faceți distincția între ele și să beneficiați de suport emoţional.
- Deci, poate fi un sentiment periculos care să atragă după sine acțiuni necugetate?
- Dacă nu are deja ca motivație în substrat o depresie, întinsă pe o durată mare de timp, adică intrată în obicei, plictiseala poate declanșa de la ușoare stări depresive până la depresii serioase, chiar gânduri de suicid. Un alt risc al plictiselii ca obișnuință este apariția sau creșterea tentației către dependențe de orice tip: fumat, băutură, droguri, jocuri de noroc, sex etc., deoarece acestea creează în mod iluzoriu starea de bine prin declanșarea de moment a hormonilor: serotonină, endorfine, dopamină, oxitocină. De asemenea, o altă tendință izvorâtă din plictiseala recurentă este aceea de a lua decizii de viață nepotrivite: anturaje toxice, un ritm de viață dezordonat etc., ignorarea persoanelor dragi, infidelitate, cheltuieli mari nejustificate etc.
„Este marcată de un sentiment de «gol»”
- Care sunt simptomele frecvente?
- Plictiseala este marcată de un sentiment de „gol”, precum și de o stare de frustrare față de acest gol. Când ne plictisim, este posibil să avem o atenție limitată și lipsă de interes față de ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Este posibil să ne simțim apatici, obosiți, nervoși sau iritați.
- Cine riscă să se plictisească?
- Copiii. Un copil plictisit poate dori să fie cooptat într-o activitate și poate fi ușor atras atunci când îi oferim ceva „distractiv”, în timp ce un copil deprimat poate evita acest lucru. Adolescenții - ei se confruntă frecvent cu plictiseala. Deși li se oferă mai multă libertate de a alege ce să facă cu timpul lor, ei încă învață despre ei înșiși și despre interesele lor. Când nu știi clar unde, când și pe ce să te concentrezi, poți experimenta senzația de plictiseală. Adulții - dacă plictiseala interferează cu capacitatea noastră de a îndeplini sarcinile necesare sau ne îngreunează calitatea vieții, este indicat să discutăm cu un specialist, psihoterapeut, coach etc.
„Încurajaţi copiii să comunice“
- Cum evităm aceste stări?
- Păstrați o evidență a circumstanțelor în care dumneavoastră sau copilul dumneavoastră vă plictisiți. Rețineți momentul din zi, locul și activitățile care preced starea, astfel încât să puteți evita aceste circumstanțe sau să vă pregătiți pentru o posibilă plictiseală în viitor. Faceți sarcinile de rutină mai interesante prin adăugarea unui element unic. Combinați mai multe sarcini repetitive, astfel încât acestea să poată fi realizate împreună. Împărțiți sarcinile mai mari în unele mai mici și planificați pauze sau recompense la etapele-cheie. Creați o listă de activități pe care să le faceți când apare plictiseala. Dacă copilul dumneavoastră se simte plictisit, creați împreună această listă. Stabiliți o zonă specială în care singur/ă sau împreună cu cel mic puteți desfășura activități rezervate acestei „lupte”. Plictiseala este frecventă la toate vârstele, iar unele momente sunt inevitabile. Cu toate acestea, învățarea modului de a face față plictiseli de la o vârstă fragedă, ne dezvoltă abilități de rezolvare a problemelor care ne vor ajuta în viitor. Dacă plictiseala face parte dintr-o problemă mai mare, cum ar fi depresia, va trebui să contactați un specialist psihoterapeut/coach sau psihiatru, care să vă ofere o schemă de lucru personal sau de tratament. Dacă discutați cu un psihoterapeut despre sentimentele dumneavoastră, îl veți ajuta să vă înțeleagă nevoile și să se asigure că veți primi abordarea potrivită dumneavoastră.
- Deci, care ar trebui să fie atitudinea faţă de cei mici?
- Când se plâng de plictiseală, încurajați-i să comunice. Abordați ceea ce simt fără a pune la îndoială validitatea sentimentelor lor. Făceți-vă timp pentru a-i ajuta să identifice cauzele plictiselii lor și să găsească soluții creative. Nu puneți la îndoială dacă „ar trebui” să se plictisească copilul dumneavoastră. Evitați să răspundeți la plângerile lui de plictiseală cu nerăbdare sau anxietate. Puneți întrebări deschise pentru a le stimula creativitatea în găsirea de soluții interesante pentru ameliorarea stării. Recunoașteți faptul că plângerea copilului dumneavoastră de plictiseală poate fi modul lor de a încerca să vă atragă atenția sau de a cere să participe la o activitate. Ajutați-l să găsească orice alte probleme emoționale sau sentimente pe care le-ar putea identifica ca plictiseală. Sprijiniţi-l să găsească o activitate antrenantă sau una la care să participați împreună.