de Roxana Istudor şi Silviu Ghering
Perioada pandemică a adus în prim-plan și a schimbat, uneori chiar dramatic, habitatul interior, spațiul intim în care foarte mulți oameni își desfășurau până atunci viața personală. Din acest tablou al importanței reevaluate a locuinței face parte și segmentul provocărilor și beneficiilor pe care le implică mutatul în casă nouă - uneori dintr-un alt oraș - care a fost un trend mult accentuat în ultimii ani.
O nevoie pentru mulți oameni
Pe de o parte, redefinirea și delimitarea zonelor sau împărțirea aceluiași spațiu cu mai mulți membri pentru un număr crescut de ore în pandemie au generat surse suplimentare de stres și un surplus de anxietate. În același timp, „casa a devenit un refugiu vital - a fost dintotdeauna, cu siguranță, dar de data aceasta a devenit o urgență. Pentru că s-a transformat într-un adăpost destinat supraviețuirii”, afirmă psihiatrul și psihanalistul Alberto Eiguer, director de cercetare în cadrul Laboratorului de psihologie clinică din cadrul Institului de psihologie al Universității Paris Descartes, autor al cărții „Sufletul ascuns al casei”. Specialistul subliniază că nevoia de a schimba locuința, fie pentru acces la o zonă mai apropiată de natură, fie pentru un spațiu interior mai mare, a devenit necesară și o acțiune pusă în practică pentru mulți indivizi sau familii.
Densitate mai mare de amintiri
Dincolo de motivațiile raționale și de cauza evidentă care a condus spre aceste decizii, specialiștii dezvăluie semnificațiile mult mai subtile, implicațiile psihologice și transformările profunde aduse de schimbarea locuinței. De pildă, cei care se mută mai des pot avea amintiri mai puternice, arată un studiu publicat în Journal of Experimental Psychology: General, care a concluzionat că oamenii au mai multe șanse să-și amintească în detaliu evenimentele care au loc în jurul unei astfel de relocări. „Perioadele de viață care implică tranziții majore, cum ar fi mutarea, dau naștere la o densitate mai mare de amintiri, deoarece tranzițiile oferă evenimentelor individuale un fundal nou, ceea ce înseamnă că sunt așezate mai ferm în memorie”, detaliază experții.
Gest de libertate și emancipare personală
Psihologii, psihiatrii și psihanaliștii arată că mutarea într-o altă locuință poate fi un gest pozitiv. Un proces care are loc prin rezolvarea inerentei crize create de o astfel de decizie și de punerea ei în practică - sentimentul de ruptură a rădăcinilor, disconfortul emoțional și fizic, o nouă bulversare - odată parcurs și rezolvat, scoate în relief resurse interioare importante. Mutarea este un moment intens emoțional și o transformare lăuntrică, pentru că nu reprezintă doar un gest material, ci un adevărat proces, precedat de o reprezentare psihică a gestului. „Acela care pleacă, se îndepărtează, demonstrează maturitate. Cu fiecare mutare reproducem gestul de emancipare inițială, plecarea de la părinți. A-ți părăsi casa pentru o alta este ca și cum ai pleca spre o libertate câștigată, chiar dacă uneori poate fi forțată”, explică Eiguer.
Locuri și experiențe noi, detașarea de trecutul negativ
Mutarea într-o casă nouă reprezintă o suită de încercări. De la un test fizic, care absoarbe timpul și disponibilitatea în defavoarea altor activități, până la „o probă a abandonurilor: al obiectelor, al zidurilor, al cartierului, al vecinilor, al comercianților”, acest proces poate avea ca efect oboseala. Pe de altă parte, însă, recompensele pot fi pe măsură, întrucât mutarea în alt spațiu de locuit este și un test individual de reconectare cu sine. „Confortul dulce ucide șansa de autodescoperire a ceea ce avem mai prețios în noi. Dacă natura nu ne-a dat o șansă de a ne transforma pentru a crește, cultura ne oferă acest tip de mutare pentru a da naștere, din mintea noastră, unui alt Eu”, detaliază Eiguer. Relocarea, deși la început provoacă anxietate, poate oferi șansa de reorientare a vieții de a cunoaște oameni noi și chiar de a avea experiențe noi. De asemenea, se poate renunța mai ușor, printr-o astfel de mutare, la amintirea experiențelor neplăcute din trecut.
Tendință de a avea relații superficiale
În același timp, efectele mutatului pot fi și profund negative, mai ales în cazul celor care sunt siliți de profesie sau de împrejurări să facă asta. Cercetările publicate în Jurnalul American de Medicină Preventivă sugerează că oamenii care au trăit în multe locuri diferite când au crescut au un risc mai mare de abuz de substanțe și chiar deces prematur. Cercetătorii au colectat și au analizat date de la 1,4 milioane de oameni născuți în Danemarca și au constatat faptul că persoanele care s-au mutat mai frecvent la începutul adolescenței au avut cele mai multe șanse de a înregistra efecte negative asupra sănătății mai târziu în viață. Cercetătorii au descoperit că fiecare mutare a generat o creștere a riscului de probleme psihologice. O altă urmare s-a dovedit tendința persoanelor care schimbă locuința mai frecvent de a lăsa în urmă mai lesne relațiile. Într-o lucrare publicată în jurnalul Personal Relationships, psihologii au ajuns la concluzia că oamenii care se mută mai des tind să vadă atât obiectele, cât și conexiunile cu alți oameni ca fiind cu potențial mai mare de a fi eliminate.
Urmările asupra copiilor
Un studiu publicat în Journal of Social and Personality Psychology a evidențiat faptul că mutarea frecventă poate fi dură pentru copii și în general perturbă prietenii importante. Cu cât cei mici sunt mai introvertiți, cu atât aceste probleme de adaptare sunt mai accentuate. Printre metodele de a face tranziția mai ușoară, Bernardo J. Carducci, profesor de psihologie și director al Institutului de Cercetare a Timidității de la Universitatea Indiana, SUA, recomandă pregătirea scenariului relocării, prin discuții cu copiii, exemplul personal de efort, „abordarea factorială” - tehnica pașilor mărunți ai schimbării - dozarea corectă a prezenței alături de copil și a spațiului de acomodare care îi este necesar.
Acceptarea preventivă a unei eventuale anxietăţi
Impactul emoțional al mutării se află în topul celor mai stresante situații pe care le poate trăi cineva de-a lungul vieții, întrucât oamenii dezvoltă atașamente față de casele și comunitățile lor, care pot fi la fel de puternice precum relațiile din familie. Ca urmare, specialiștii recomandă ca în cazul mutării într-o locuință nouă să se acorde atenție odihnei și relaxării, necesare „restartării” fizice și psihice, apelul la apropiați pentru ajutor, întrucât cei dragi au un impact emoțional benefic major, precum și o autopregătire pe direcția recunoașterii că mutarea în casă nouă ar putea genera anxietate și acceptarea dinainte a acestei eventualități.