de Silviu Ghering și Adrian Barna
Satul Tătărăștii de Sus este reședința comunei cu același nume din județul Teleorman, la 109 km vest de București, 51 km pe A1/E81, apoi la stânga, 3 km pe DJ711A, din nou la stânga, 40 km pe DJ701, și în final la dreapta, ultimii 16 km pe DJ504. Acolo, în Tătărăștii de Sus, veți găsi „Cetatea Soarelui”. Ce a mai rămas din ea. Ruine majestuoase. Curțile Bălăcenilor. Veche familie boierească „de pământ” din care se trage cunoscutul academician doctor profesor Constantin Bălă- ceanu-Stolnici, aflat la mai puțin de un an de... centenar, fiind născut la 6 iulie 1923.
Fortificaţii de 7 m înălțime apărau conacul, acareturile și o biserică
Pe scurt, istoria „spune” că boierul Hrizea Bălăceanu, mare postelnic și vel pitar la București, era proprietarul pământurilor Tătărăştilor la începutul secolului al XVll-lea. În 1748 a donat surorii sale Zoiţa şi soţului ei, grecul Anghelache Amiras, toată averea. Aceştia au ridicat curtea boierească. Adică locuinţa personală, conacul cu 12 camere, grajduri încăpătoare pentru mii de oi, sute de capre, zeci de vaci și cai, magazii mari pentru cereale. Curtea mare, în formă de pătrat, are latura de 62,5 metri. A doua curte, cea mică, are o suprafaţă de 1.669 de metri pătraţi. În această „împrejmuire” s-a construit o biserică. Zidurile se înălțau până la 7 metri. La fiecare colţ al curții mari se „sumețea” câte un turn de apărare de 15 m înălțime împotriva lotrilor sau turcilor care avea poftire la avuțiile Bălăcenilor.
Nepăsarea autorităților a desăvârșit distrugerea timpului și a cutremurelor
Ca să intrați în „Curțile Bălăcenilor” trebuie să vorbiți cu enoriașii de la Mănăstirea „Sfânta Ecaterina”, aflată în imediata apropiere, ocazie cu care puteți vizita și acest lăcaș religios. Timpul, cutremurele, absența oricărei cereri de retrocedare din partea familiei și nepăsarea autorităților au adus ansamblul în ruine. Curților boierești ale Bălăcenilor li s-a spus „Cetatea Soarelui” pentru că au fost în aşa fel construite încât între răsărit şi apus curtea interioară era scăldată de lumina soarelui. Acum localnicii numesc ruinele „La ziduri”...