de Valentin Țigău
Era în toamna lui 1922, când arheologul Howard Carter şi lordul George Herbert de Carnarvon, descopereau, în Valea Regilor din Egipt, mormântul faraonului Tutankhamon, dăruind lumii cea mai importantă relicvă a Antichității cunoscută până azi. Câteva luni mai târziu, la 16 februarie 1923, avea să fie inaugurat oficial accesul la mormântul care rămăsese ascuns privirii și curiozității vreme de peste trei milenii.
Legenda de la care a început totul
În jurul acestei descoperiri s-au țesut numeroase legende care, de-a lungul vremii, au amplificat atât valoarea istorică și de patrimoniu a tezaurului egiptean de pe valea Nilului, cât și misterul său perpetuat până în zilele noastre. Una dintre cele mai cunoscute legende spune că un copil din apropiere de anticul oraș Theba, care îşi ajuta bunicul cărând apă cu ajutorul unui catâr, s-a împiedicat, vărsând toată apa dintr-un ulcior pe pământ. Apa a făcut imediat o mică groapă, scurgându-se rapid printre roci și nisip. Acest fapt i-a intrigat pe muncitorii care săpau în locul acela, în căutare de artefacte antice și care, în scurt timp, au ajuns prin excavare, la prima treaptă a intrării în mormântul lui Tutankhamon.
Lordul Carnarvon, un colecționar pătimaș
Lucrările de excavare în zona numită Valea Regilor, la sud de Cairo, nu departe de Luxor, unde se află spectaculoase temple egiptene, începuseră încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Ele au fost posibile odată cu colonizarea Egiptului și s-au executat de către misiuni arheologice engleze, franceze și germane. Împătimit al comorilor de artă ale antichității, Lordul Carnarvon l-a angajat pe arheologul Howard Carter să-i împlinească visul de a găsi obiecte de mare valoare care să poată intra în colecția personală. În 1914, Carter a început să sape în apropiere de Theba, pe malul vestic, stâncos, al Nilului, unde se știa că există importante necropole ale faraonilor egipteni, cele mai multe jefuite în decursul istoriei. Săpăturile au fost întrerupte în perioada Primului Război Mondial, iar prin 1922 urma chiar să fie abandonate, din cauza rezultatelor neconcludente.
Nejefuit și cu sigiliile intacte
Acest lucru nu s-a întâmplat, totuși, pentru că, la 4 noiembrie 1922, lumea află de existența mormântului faraonului Tutankhamon, nejefuit, cu sigiliile intacte. În acea toamnă, Carter îl cheamă pe Carnarvon la Theba și amândoi intră în necropolă. Excavarea în profunzime a mormântului a durat mai multe luni, astfel că abia la 16 februarie 1923, deci după 3250 de ani, el a fost deschis oficial! Primele imagini arătau obiecte prețioase (altare, jilțuri, cufere etc.) dintr-o primă cameră dar și mormântul lui Tutankhamon păzit de două statui, aflate în alte două camere. Mumia faraonului a fost găsită într-un sarcofag de aur, băgat în alte două sarcofage din lemn. S-au putut vedea statuete ale zeilor, tronul, vase de ceramică, o statuie mare a lui Anubis, vase canopice, două care, alte două mumii ale copiilor avortați, un pumnal din meteorit, mobilier... Inventarul final avea să releve circa 6.000 de artefacte de o valoare inestimabilă.
Păzit de „zeul vieții de apoi”
Masca funerară, simbolizându-l pe Osiris, zeul vieții de apoi, al vegetației, fertilității, renașterii și al morților, aflată, azi, la Muzeul Arheologic din Cairo și restaurată în 2015, este executată din două straturi de aur de 18 și 22 de carate, decorată şi pictată cu lapis lazuli, cuarţ, obsidian, turcoaz, faianţă, sticlă şi cântăreşte 11 kg! Pe spatele măștii, este inscripționată, cu hieroglife, o vrajă din Cartea Morților, care a fost considerată de contemporanii descoperirii arheologice (chiar și după aceea) drept o maledicție pentru profanatorii de morminte. Blestemul a fost amplificat, apoi a devenit aproape veridic și viral după moartea lordului Carnarvon, primul care a intrat, împreună cu Carter, în camera mortuară a faraonului. Pe 19 martie 1923, lordul a fost mușcat de un țânțar, leziunea creată s-a infectat, infecția a pătruns în sânge și a dus la pneumonie, urmată de decesul colecționarului, la 5 aprilie, la Cairo. S-a scris mult despre acest blestem, s-au făcut și numeroase filme, iar imaginația a rămas la fel de înflăcărată ca acum un secol. Nu există, însă, vreo confirmare științifică a ipotezei blestemului ucigaș, inclusiv a existenței unui gaz mortal ori a unui praf degajat la desigilarea camerei mortuare.
Mai celebru decât Ramses şi Cleopatra
Descoperirea mormântului cu mumia, masca și miile de artefacte au făcut din faraonul Tutankhamon un personaj de notorietate fără ca el să fi fost cu adevărat unul dintre cei mai importanți faraoni ai Egiptului antic. Keops, a cărui piramidă se află nu departe de Cairo, Ramses al II-lea, care a construit cele mai frumoase monumente la Luxor, la fel ca Amenhotep al III-lea, sau Cleopatra a VII-a, ultimul faraon al Egiptului, au fost conducători mult mai importanți decât el. Tutankhamon (1341-1323 î.Hr.) a devenit faraon la 9 ani și a condus regatul doar 10 ani, murind la vârsta de 19 ani de malarie. Mormântul său, lipsit de somptuozitatea datorată unui mare lider, a fost săpat în stâncă în Valea Regilor, printre mai mult de alte 60 de sepulcre, printre care cele ale faraonilor Amenhotep I, Tutmes I, Ramses X. Turistul român trebuie să știe că la Luxor și în Valea Regilor se poate ajunge, cel mai simplu, cu autocarul, de la Hurghada (350 km), unde agenții de turism precum Bonjour International Tour (căreia îi mulțumim pentru oportunitatea de a documenta acest articol) oferă regulat sejururi. De la Cairo sunt 650 km. Călătoria cu autocarul solicită multă răbdare, iar vizita monumentelor presupune măsuri de adaptare la condițiile de temperatură specifice deșertului. Toate aceste riscuri merită a fi, totuși, asumate, pentru că, să recunoaștem, principiul călăuzitor este, pentru mulți, „Doar o dată în viață!”...