de Ana Trifan
Cetatea Sighişoarei e vegheată de la înălţime de un Turn cu Ceas, din care zeiţe, îngeri şi toboşari vă anunţă timpul şi vremea. Prinţi şi prinţese, cavaleri şi domniţe, turnuri de apărare cu metereze ce sfidează cerul, o cameră de tortură, un ceas magic, cărţi vechi ce aduc mirosul şi imaginea unei lumi de mult apuse… Nu vă invităm să călătoriţi în timp şi nici să faceţi o excursie costisitoare către castelele francezilor. E de ajuns să vă urcaţi în tren sau în maşină şi să vă opriţi la Sighişoara.
Fortăreaţa, în cel mai înalt punct al urbei
Deşi cetatea medievală pare desprinsă din alte vremuri, din ţinuturi de basm, o veţi găsi la mai puţin de 300 km de Bucureşti. Până acolo, în funcţie de ruta pe care o alegeţi, veţi putea admira şi Valea Prahovei sau ameţitoarea Vale a Oltului. Nu vă speriaţi dacă după primul panou ce anunţă intrarea în Sighişoara veţi găsi mai degrabă o localitate modernă, decât o cetate medievală. Dacă n-aţi zărit deja de pe drum, cu mult înainte de a intra în oraş, vechea cetate de pază, cocoţată în cel mai înalt punct al urbei, atunci trebuie să urmaţi indicatoarele ce vă îndrumă spre zidurile ei. După un mic urcuş, veţi avea satisfacţia să descoperiţi că nu sunteţi într-un simplu muzeu cu exponate, ci într-o cetate vie, cu străduţe pitoreşti şi case locuite.
Veche de peste şapte secole
Cetatea Sighişoarei a fost ridicată în anul 1280. În secolul următor apariţiei acestei cetăţi, sub zidurile ei, şi-au găsit protecţie şi loc de muncă principalele bresle din acea vreme. Giuvaergiii, măcelarii, cojocarii, tăbăcarii, cositorarii, frângherii, croitorii, cizmarii, ţesătorii, lăcătuşii, fierarii, dogarii, bărbierii, organizaţi în bresle puternice, s-au învrednicit şi au ridicat în jurul cetăţii un zid de apărare lung de aproape un kilometru şi înalt de patru metri. Acest zid a fost înălţat de-a lungul vremii, ajungând în secolul al XV-lea să măsoare, pe alocuri, şi 15 m înălţime. Fiecare breaslă şi-a înălţat şi un turn cu numele ei. Doar cele ale dogarilor, ţesătorilor, lăcătuşilor şi ale bărbierilor nu mai există. Pe cele rămase le puteţi vizita şi admira şi astăzi.
Cameră de tortură, dar şi adăpost pentru tezaur
Mândria cetăţii şi cel care a cerut cea mai mare muncă şi migală din partea meşteşugarilor este Turnul cu Ceas. Are o înălţime de 64 m şi ziduri groase de 2 m. A fost ridicat în secolul al XIV-lea, dar a suferit diverse modificări de-a lungul vremii, în funcţie de nevoile cetăţii şi de asprimea istoriei. Turnul cu Ceas a adăpostit, de-a lungul secolelor, reuniunile celor care alcătuiau Sfatul cetăţii, dar şi arhiva, tezaurul şi primăria localităţii. A fost depozit de muniţie şi armament, închisoare, iar unul dintre gangurile turnului a fost la un moment dat închis şi transformat în cameră de tortură.
Pentru că avea şi un important rol în apărarea cetăţii, turnul, structurat pe cinci niveluri, controla practic accesul în cetate. Nu lipsesc meterezele, drumul pe care se făcea de strajă şi galeriile prin care se trăgea în cazul unui atac. Turnul este acoperit cu ţigle multicolore, din 1894. Vechiul acoperiş a fost distrus de un mare incendiu ce a cuprins cetatea în 1676. A fost refăcut un an mai târziu de meşterii Veit Gruber din Tirol şi Filip Bonge din Salzburg şi a mai fost reparat în 1775 şi în 1804.
Cocoşul „meteorolog”
Acoperişul se termină într-un glob aurit, deasupra căruia se află o „bară de vreme” şi un vultur cu două capete pe care stă girueta - cocoşul ce indică din ce direcţie bate vântul sau când va ploua (atunci când înaripatul este îndreptat către apus). Numele turnului e dat însă de orologiu, cel care stăpâneşte înălţimile cetăţii. Acesta este prevăzut cu statui din lemn de tei înalte de 80 cm, ce înfăţişează zeii care patronau zilele săptămânii: Diana, Marte, Mercur, Jupiter, Venus, Saturn şi Soarele. Mecanismul după care funcţionează ceasul a fost înlocuit sau modificat de mai multe ori. Cel actual a fost executat în Elveţia, după o comandă specială, şi a fost modernizat cu un motor electric în 1964.
Îngerii de zi şi de noapte
Cele două cadrane uriaşe de pe faţadele turnului au un diametru de 2,4 m, iar ora exactă este „supravegheată” din nişe de mai multe figurine. Spre cetate se uită o figurină ce reprezintă Zeiţa Păcii, cu o ramură de măslin în mână, Zeiţa Dreptăţii, cu balanţa sa, Zeiţa Justiţiei, cu o spadă, un toboşar care anunţă orele bătând într-o tobă de bronz şi doi îngeri ce întruchipează Ziua şi Noaptea. La 6:00 iese îngerul ce reprezintă Ziua, iar la 18:00 vine îngerul ce ilustrează Noaptea, ţinând în mână două lumânări aprinse. Pe faţada ce dă spre exteriorul cetăţii sunt figurinele ce reprezintă zilele din săptămână. Acestea sunt aşezate pe o roată şi se pun în mişcare la miezul nopţii, pentru a marca începerea unei noi zile. Astăzi, în Turnul cu Ceas funcţionează Muzeul de Istorie al Sighişoarei.
La etajul trei al Turnului cu Ceas, vizitatorii pot admira o spiţerie veche. Veţi putea vedea cum arătau instrumentele medicale de acum câteva sute de ani, precum şi recipientele în care erau preparate şi păstrate medicamentele. O parte din farmacie a aparţinut chiar vestitului Andreas Bertram, un farmacist celebru în jurul anului 1650. Alte instrumente sunt din vremea împărătesei Maria Tereza (1740-1780).
Dacă nu nimeriţi în perioada Festivalului Sighişoara Medievală sau a Festivalului ProEtnica, atunci când spaţiile de cazare din cetate şi din localităţile din jur sunt foarte solicitate, veţi putea găsi cu uşurinţă camere frumos amenajate la pensiuni sau la hoteluri. Preţul unei camere duble la o pensiune din cetatea medievală porneşte de la 80 de lei pe noapte.