de Roxana Istudor şi Daniel Alexandrescu
Oamenii de știință estimează că până în prezent a fost explorat corespunzător doar 8% din adâncul oceanelor lumii. Și de fiecare dată când se întâmplă, descoperirile sunt uimitoare, demonstrând cât de mult din Terra rămâne un mister pentru umanitate.
11.034 de metri sub suprafața apei
Proiectul Nippon Foundation-GEBCO Seabed 2030 are în vedere colectarea tuturor datelor disponibile despre oceanele lumii, dar s-a cartografiat doar o foarte mică parte din adâncul apelor albastre. Este valabil și pentru faimoasa Groapă a Marianelor, o imensă despicătură, un adânc al adâncurilor, care a rămas în mare parte neexplorat. Acest cel mai profund loc de pe Terra este un șanț oceanic aflat la sud-est de Insulele Mariane, în Oceanul Pacific. Se estimează că cel mai adânc punct al său se află la aproximativ 11.034 de metri sub suprafața mării, deși cea mai joasă secțiune care a fost măsurată cu precizie, cunoscută sub numele de Challenger Deep, se află la 10.911 metri. Acest lucru face ca Challenger Deep să fie cel mai adânc punct cunoscut de pe fundul mărilor și oceanelor Pământului.
2.550 de kilometri lungime, 69 de kilometri lățime
Dacă Muntele Everest ar fi amplasat în Groapa Marianelor, tot ar fi la o distanță apreciabilă sub valuri. Deși există peste 50 de astfel de șanțuri oceanice majore în întreaga lume, cele mai adânci (inclusiv Challenger Deep) pot fi găsite de-a lungul Inelului de Foc, o linie de vulcani activi care înconjoară Oceanul Pacific. Groapa Marianelor a fost descoperită în 1875, de echipajul navei britanice H.M.S. Challenger (după care a fost numit Challenger Deep) și a fost explorat din nou de H.M.S. Challenger II în 1951, cu un grad mai bun de precizie. De atunci, au fost culese măsurători ale acestui punct și se estimează că, pe lângă adâncimea sa uluitoare, șanțul are 2.550 de kilometri lungime și 69 de kilometri lățime.
Sute de specii la o presiune de 1.071 de ori mai mare decât cea de suprafață
De la suprafața oceanului până la adâncurile întunecate de dedesubt, clima Gropii Marianelor este deosebit de variată și include extreme. În partea de jos a șanțului, temperatura este între 1 şi 4 grade Celsius și nicio lumină nu pătrunde în zonă. De asemenea, presiunea este teribilă - de peste 1.071 de ori mai mare decât cea găsită la suprafață. Misterios și uluitor totodată, viața există chiar și în aceste condiții de neimaginat pentru oameni sau speciile terestre. O probă de sol prelevată din Challenger Deep de oceanografii japonezi a dezvăluit aproximativ 200 de specii diferite de microorganisme, inclusiv tipuri de plancton microscopic și scoici. Cele mai obișnuite creaturi din Groapa Marianelor includ xenofiofori unicelulari de mărimea unei farfurii, care se hrănesc cu sedimente. Există şi amfipode, creaturi asemănătoare creveților și castraveți-de-mare, o specie mică. De asemenea, au fost descoperite în acest abis planetar și exemplare mai mari, care trăiesc la adâncimi remarcabile, de pește-melc - aflată la aproape 8.200 de metri. Cu pielea atât de transparentă încât se poate vedea tot interiorul corpului, această creatură deține recordul pentru captură de adâncime. Și peștele-dragon, un prădător care prezintă un set uriaș de dinți, mult mai mari decât corpul său, pătrunde, de asemenea, la mari adâncimi. Pe lângă toate acestea, în Groapa Marianelor, cercetătorii au identificat cu uimire caracatiță dumbo, viermi zombi și tipuri de meduze de apă adâncă.
Celebrul regizor James Cameron, primul om care s-a scufundat singur în Challenger Deep
Presiunea enormă din Groapa Marianelor face ca oamenii să nu se poată aventura prea mult în acest adânc al adâncurilor, periculos chiar și pentru aparatură. Doar câteva expediții au finalizat cu succes scufundări în cele mai îndepărtate părți ale acestui spațiu plin de mistere. Prima coborâre a avut loc pe 23 ianuarie 1960 și a fost efectuată de locotenentul marinei americane Don Walsh și de oceanograful și exploratorul elvețian Jacques Piccard. Cei doi s-au scufundat timp de cinci ore, la o adâncime de 10.912 metri, într-un submersibil numit Trieste, oferind oamenilor de știință multe informații despre condițiile zonei și potențialul de cercetare. Privind prin hublo, Walsh și Piccard au văzut mii de creaturi strălucitoare. „Bioluminiscența este răspândită în abis, chiar și acolo unde ne aflăm noi, zonă care nu este foarte dens populată, pentru că nu sunt atât de mulți nutrienți la o distanță atât de mare de Pământ”, a declarat Walsh. Abia după 50 de ani, în 2012, regizorul James Cameron a făcut istorie, devenind prima persoană care a reușit o scufundare singur la Challenger Deep. Coborârea a durat 70 de minute. Submersibilul lui Cameron - Deepsea Challenger - mult mai avansat din punct de vedere tehnic decât Trieste, i-a permis să ajungă la partea de jos cu tehnologia necesară pentru a colecta date științifice și specimene care nu fuseseră la îndemână în timpul misiunii anterioare. Cameron a plutit deasupra fundului mării - asemănător deșertului - din Challenger Deep, strângând mostre și realizând videoclipuri în timp ce se „plimba”.
Gunoiul oamenilor a ajuns şi aici…
După Cameron nu a mai fost nevoie să treacă altă jumătate de secol până la o nouă aventură în celebra și misterioasa Groapă a Marianelor. În 2019, ofițerul de marină american Victor Viscovo a finalizat cea mai adâncă scufundare cu echipaj în ocean înregistrată vreodată, atingând 10.927 de metri, la capătul sudic al șanțului. Expediția lui Viscovo a oferit cercetătorilor noi informații, inclusiv faptul că fundul Challenger Deep nu este plat, așa cum se credea, ci mai degrabă format din creste. Iar misterele sunt abia la început - în timpul unor scanări ale fundului oceanului, realizate de oamenii de știință de la Institutul de Geofizică și Planetologie din Hawaii, s-a pus în evidență faptul că există un punct de-a lungul Gropii Marianelor care poate atinge o adâncime chiar mai mare decât cea înregistrată în prezent. De asemenea, echipa lui Viscovo a descoperit și câteva specii noi. În același timp, însă, s-a mai găsit ceva teribil: o pungă de plastic și câteva ambalaje de dulciuri. În paralel cu toate aceste scufundări, oamenii de știință de la Universitatea Newcastle au prelevat probe din țesuturile grase ale organismelor descoperite în Groapa Marianelor și au relevat faptul că gunoiul oamenilor a ajuns chiar și aici - în interiorul acestor creaturi care trăiesc în ape atât de adânci s-au găsit urme de poluanți organici persistenți, substanțe chimice care au fost eliberate în mediu prin accidente industriale și scurgeri de la gropi de gunoi decenii la rând, până când au fost interzise. De asemenea, un studiu din 2018, publicat de revista Geochemical Perspectives, constata că microplasticul este prezent în sistemul digestiv al tuturor speciilor colectate din cele mai joase ape ale Gropii Marianelor.