de Roxana Istudor şi Flori Pintea

Foarte multe persoane se găsesc în impas de comunicare cu părinții în etate, cu pacienții din centrele de îngrijire, cu vârstnicii singuri care refuză să accepte ajutor chiar dacă au ajuns în dificultate. Dar tehnicile de negociere și de soluționare a disputelor utilizate în lumea afacerilor pot ajuta la dezamorsarea acestor tipuri de conflicte.

Colaborare, nu impunere

Un grup de cercetători de la Universitatea Northwestern, din SUA, au dezvoltat un program de instruire privind negocierea și soluționarea disputelor pentru asistenții sociali, managerii de îngrijire și profesioniștii din domeniul sănătății care lucrează în mod regulat cu adulții în vârstă ce se dovedesc rezistenți la schimbare. Programul poartă numele Navigating Aging („Navigarea prin înaintarea în vârstă”). De exemplu, potrivit lui Lee Lindquist, specialist în geriatrie la Școala de Medicină Feinberg, de la Universitatea Northwestern, care conduce proiectul, în loc să se evite problemele dificile sau să le impună vârstnicilor ce să facă, profesioniștii învață să obțină prin consens ceea ce este atât de important pentru adulții în vârstă și să abordeze aranjarea îngrijirii ca pe o colaborare.

Pregătire prin planificarea obiectivelor

Finanțat de National Institutes of Health, din SUA, programul îi îndrumă simplu, în câțiva pași, pe cei care au de lucrat pentru un scop comun cu adulții de o anumită vârstă care sunt sensibili la amestecul în treburile lor. Pornind de la tehnicile de negociere din lumea business-ului, specialiștii americani recomandă în primul rând pregătirea. „Întrebările pe care trebuie să și le pună cei care doresc să obțină un rezultat de la persoanele în etate sunt ce probleme trebuie abordate, care sunt părțile implicate, care sunt pozițiile fiecăruia cu privire la aceste aspecte, de ce se manifestă acele poziții și ce se va întâmpla dacă nu se ajunge la un acord”, punctează Jeanne Brett, profesor la Northwestern’s Kellogg School of Management. Mai departe, specialiștii recomandă un document de planificare, care să conțină potențialele răspunsuri la aceste întrebări, precum și obiectivele de atins.

Puncte comune de interes

Specialiștii americani consideră că un alt secret al obținerii colaborării și consensului cu vârstnicii este identificarea de puncte comune de interes. „În loc să se adopte o poziție contradictorie, se punctează faptul că toți cei care discută fac parte din aceeași echipă”, argumentează Brett. Mai departe, experții propun ca persoanele care doresc să ajungă la consens cu vârstnicii să nu pornească de la ideea preconcepută că știu deja ce gândesc seniorii, ci mai degrabă să încerce să-i invite să expună motivele proprii pentru care nu sunt de acord cu ce li se propune.

Proiectul Navigating Aging va lansa un program de formare pentru îngrijitorii persoanelor cu deficienţe cognitive uşoare sau demenţă în stadiu incipient, numit NegotiAge, cu avatare ale vârstnicilor

Pregătire, răbdare, puncte comune de interes, planificare, colaborare nicidecum impunere sunt etapele spre consensul cu seniorii refractari la schimbările impuse de înaintarea în vârstă

Întrebări directe şi deschise

Dacă o persoană vârstnică persistă în ocolirea unui subiect care o face să se simtă inconfortabil, secretul succesului în negociere este insistența - fraze de tipul „Înțeleg că acest lucru este dificil”. De asemenea, potrivit lui Lindquist, începerea discuțiilor de acest tip cu pacienții rezistenți la schimbare cu întrebări directe și deschise - „Care sunt acele lucruri cu care aveți probleme?”, „Ce ați dori să fie altfel?” - este unul dintre elementele-cheie ale unei negocieri reușite. Dacă toate metodele de negociere eșuează, se poate introduce în ecuație o a treia parte, independentă, dar de încredere.