de Roxana Istudor şi Silviu Ghering

Creierul persoanelor inteligente are nevoie de mai mult timp pentru a soluționa problemele dificile, arată rezultatele unei cercetări inedite, care răstoarnă ideea conform căreia un IQ mai mare înseamnă automat viteză de reacție mentală.

Fac mai puține erori

Cercetătorii de la Universitätsmedizin Berlin au făcut o descoperire surprinzătoare - oamenii cu scoruri de inteligență mai mari sunt rapizi în gândire doar atunci când abordează sarcini simple, dar problemele dificile le iau mai mult timp decât celor cu IQ mai mic. În simulările personalizate ale creierului participanților la experiment, oamenii de știință au putut determina că modelele creierului voluntarilor cu scoruri mai mari au avut nevoie de mai mult timp pentru a rezolva probleme complicate; dar au făcut mai puține erori. „Formarea de rețele funcționale în creier modifică proprietățile memoriei de lucru și, prin urmare, capacitatea de a suporta perioade prelungite fără o decizie”, explică specialistul Michael Schirner.

Echilibrul de excitație-inhibare a neuronilor influențează decizia

Există aproximativ 100 de miliarde de neuroni în creierul uman. Fiecare este conectat la aproximativ 1.000 de neuroni vecini sau de la distanță. Această rețea insondabilă este cheia capacităților uimitoare ale creierului, dar este și ceea ce face atât de dificil să se înțeleagă cum funcționează extraordinarul organ uman. Pentru acest studiu, oamenii de știință au lucrat cu date de la 650 de participanți la Human Connectome Project, o inițiativă americană care studiază conexiunile neuronale din creierul uman din septembrie 2010. „Echilibrul de excitație-inhibare a neuronilor este cel care influențează decizia și permite unei persoane să rezolve probleme într-o măsură sau alta”, explică specialistul Petra Ritter.

Mai sincronizat, mai… îndelungat

Pe parcursul cercetării, specialiștii germani au observat inclusiv că variantele artificiale ale creierului se comportă ca acelea biologice. „Putem reproduce foarte eficient activitatea creierului individual. Am aflat în acest proces că creierele in silico se comportă diferit unul față de celălalt - și în același mod ca și variantele lor biologice, potrivindu-se cu performanța intelectuală și timpii de reacție ai acestora”, adaugă Ritter. Pornind de la această constatare, oamenii de știință au mai observat că creierele „mai lente”, atât la oameni, cât și la modele, au fost mai sincronizate, ceea ce a permis circuitelor neuronale din lobul frontal să mențină mai mult timp procesul de luare a deciziilor.

„În sarcinile mai provocatoare, trebuie stocate progresele anterioare în memoria de lucru, în timp ce sunt explorate alte căi de soluție, și apoi integrate unele în altele. Această strângere de dovezi pentru o anumită soluție poate dura mai mult, dar duce și la rezultate mai bune“ (Michael Schirner, Universitätsmedizin Berlin)

Adunarea dovezilor necesită timp

Scanările RMN în stare de repaus ale creierului voluntarilor au arătat că persoanele care au rezolvat mai lent problemele dificile au avut o conectivitate funcțională mai mare. Concret, în timp ce persoanele cu IQ mai mic decid mai rapid, dar „sar la concluzii”, ceilalți au avut nevoie de timp pentru a aduna dovezi și a lua decizii care în cele din urmă s-au dovedit corecte. Potrivit experților, este vorba despre răstimpul necesar pentru ca pașii necesari rezolvării problemelor să ajungă în „partea din amonte” a creierului.