de Georgiana Mihalcea
Statisticile nu sunt deloc încurajatoare în ceea ce privește numărul în creștere al copiilor care se simt mai confortabil stând acasă, decât printre cei de vârsta lor. Comunicarea față în față este frecvent înlocuită cu cea online, iar jocurile de afară, cu cele video. Psihologul Dan Ivănescu (număr de telefon: 0751.650.361, This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.) ne-a dezvăluit principalele cauze, dar și soluțiile potrivite pentru copiii și adolescenții care au această tendință de izolare în creștere.
„Tinerii folosesc mult prea mult tehnologia în detrimentul întâlnirilor față în față”
- Cum putem recunoaște un copil izolat? Care sunt cele mai importante semne de îngrijorare?
- Un copil izolat este acela care nu dorește să petreacă timp cu cei de vârsta lui, dar aici trebuie să facem o distincție, și anume că nu ne referim la cei care au nevoie, în anumite momente, să stea singuri, lucru perfect normal, ci la copiii care nu vor să petreacă timp cu ceilalți la modul general. Adică nu își mai doresc să facă activități care până de curând le făceau cu plăcere, sunt triști, nu vor să mai meargă la grădiniță sau la școală, evită orice formă de socializare cu excepția celei electronice, care nu este socializare, ci doar transmitere de mesaje. Putem vedea la unii dintre ei o stare de iritabilitate crescută și un grad foarte scăzut de toleranță la frustrare. La alții putem observa probleme în alimentație sau/și de somn. Modul în care reacționează un copil care s-a izolat depinde și de cauza acestei nevoi, contextul familial/școlar și altele.
- A crescut numărul copiilor care nu vor să iasă în societate în perioada postpandemică?
- Din păcate, da. Chiar foarte mult. Accesul la tehnologie în perioada pandemică a creat și a întărit iluzia că statul în fața unui calculator/tabletă/telefon este echivalentul întâlnirilor față în față, dar este exact opusul. Așadar a rămas ideea că se poate socializa prin intermediul tehnologiei și că e mai simplu așa, depunem mai puțin efort și ne expunem la mai puține riscuri. Modul de a comunica cu ajutorul tehnologiei este foarte util atunci când folosim exclusiv pentru a câștiga timp, fără să pierdem altceva în schimb. De exemplu, e mult mai productiv să trimitem un mail, în locul unei scrisori, mai ales dacă avem nevoie urgent de un răspuns de la destinatar. Dar copiii și adolescenții au ajuns să folosească mult prea mult tehnologia în detrimentul întâlnirilor față în față, de multe ori argumentând că socializează prin video call. Acest lucru care este fals, deoarece, atunci când te întâlnești cu cineva vezi lucruri pe care altfel nu le observi în online: tonul, privirea, limbajul trupului. Şi toate astea te ajută să îți dai seama ce se întâmplă cu omul acela și cum se simte el.
„Principala cauză este agresivitatea fizică sau verbală”
- Care este principala cauză a izolării în copilărie?
- În copilărie, principala cauză ar fi agresivitatea fizică și/sau verbală de acasă/grădiniță/şcoală. Cei mici care sunt agresați verbal/fizic cu regularitate tind să se izoleze de oamenii din jurul lor. Se produce anxietatea, care duce la izolare și posibil la depresie, ulterior.
- Dar celelalte motive?
- La un adolescent ar mai putea apărea izolarea din cauza respingerii celor de vârsta lui sau din cauza temerii că nu este suficient de bun pentru a face parte dintr-un grup sau altul și atunci nu este acoperită nevoia bazală de apartenență la un grup și se ascund de lume. Tot la adolescenți e important să ținem cont și de schimbările hormonale, care modifică de multe ori comportamentul.
- Are legătură cu familia sau cu tipul de personalitate a celui mic?
- Personalitatea celui mic contează, dar nu este totul, poate fi introvert, dar nu izolat sau poate fi extrovert și se poate izola. Familia poate ajuta sau poate face rău, poate întări comportamentul de izolare a celui mic prin modul în care abordează această problemă sau poate fi cauza acestui tip de comportament, dar în același timp îl poate ajuta pe copil să depășească această problemă cu ajutorul specialiștilor.
- Cum putem crește încrederea în sine a unui copil care refuză să mai iasă în lume?
- Este destul de complicat să ajutăm un copil care s-a izolat de aceea este important să apelăm la specialiști. E nevoie să tratăm situația cu răbdare și tact, dar în același timp să nu stăm să așteptăm să treacă de la sine. În general, ca să încurajăm un copil cel mai bine e să facem asta zilnic cu laude legate de ceea ce face copilul în fiecare zi fără să exagerăm și fără să folosim expresii de genul ești cel mai deștept, cel mai frumos, nu îți lipsește nimic etc.
„E bine să apelăm la psiholog când observăm schimbări majore comportamentale”
- Ce tipuri de activități îi pot readuce celui mic o stare de bine?
- Fiecare copil are activități care îi dau o stare de bine, le putem încerca pe acelea sau putem încerca unele noi și vedem ce anume îi place, activități precum sportul, cursuri de actorie, cursuri de pictură, robotică etc. Când copilul este deja izolat, tendința lui este de a evita aproape orice activitate mai puțin statul la calculator sau cel puțin asta am găsit eu în activitatea mea cu cei mici. Faptul că sunt izolați, cei mici creează probleme părinților pentru că nu sunt receptivi la a face ceva și e foarte important ca aceștia să apeleze la specialiștii în domeniul sănătății mintale. În momentul în care copilul face o activitate care îi dă o stare de bine aceasta întărește direct comportamentul de a ieși și de a face lucruri și îl respinge pe cel de izolare care nu ne este natural, suntem ființe care avem nevoie să socializăm.
- Există o metodă anume de a reînvăța bucuria socializării?
- Da, și este chiar simplă și anume: socializând obținem bucurie, recunoștință, împlinire și alte beneficii pe care nu le obținem din altă parte. În plus, învățăm foarte multe despre și de la cei cu care socializăm. Vorba aceea cu „pofta vine mâncând” se aplică și aici.
- Când știm că e timpul să apelăm la ajutor de specialitate?
- E bine să apelăm la ajutorul de specialitate de când observăm schimbări majore comportamentale, dar e obligatoriu atunci când vedem că apar probleme cu alimentația, somnul și modul în care reacționează la ce se întâmplă în jurul lui, lipsa de comunicare, observăm tristețe, lipsă de chef de viață, nu se mai îngrijește fizic (asta în special la adolescenți). E mai bine să apelăm mai devreme și să ne zică specialistul că este în regulă și e un comportament de moment, decât să ne ducem cu cel mic mai târziu când comportamentul de izolare este așezat și va dura mai mult și va fi mai greu să ajutăm micuțul și familia.
„Este important ca părinte să nu contrazicem ceea ce simte copilul“
- Ce atitudine trebuie să avem noi, părinții, dacă fata sau băiatul nostru nu se mai bucură ca altă dată de lumea înconjurătoare?
- Cel mai important este să vedem dacă este ceva de moment, o zi sau două în care copilul poate simte nevoia să fie singur. Dacă este ceva mai mult, atunci încercăm să discutăm cu el pentru a vedea dacă găsim cauza acestui comportament și să asigurăm copilul că suntem acolo pentru el și că, indiferent de problemă, o să găsim o soluție care să îl ajute. Indicat este să contactăm un specialist pentru că sunt șanse mari ca cel mic să nu fie tocmai receptiv la ceea ce îi spun părinții. E important ca părinte să nu contrazicem ceea ce simte atunci copilul cu expresii de genul „nu înțeleg ce este cu tine”, „ai tot ce îți dorești și tot nu ești mulțumit”. Chiar dacă intenția este bună, de cele mai multe ori, folosind tot felul de expresii stereotipe, părinții copiilor cu această problemă îi îndepărtează spunându-le că ceea ce simte ei nu este în regulă.