de Roxana Istudor şi Silviu Ghering
Marea Britanie este, înainte de toate, un teritoriu al păstrării tradițiilor. Moștenirea culturală a acestui popor este ținută la loc de cinste de toate generațiile, iar legăturile acestor obiceiuri cu strămoși iluștri nu fac decât să potențeze apetitul britanic pentru perpetuarea vechilor obiceiuri.
Lămpile stradale cu gaz reflectă Londra de acum două secole
Pentru britanici nu pare să existe noțiunea de arhaic sau de depășit. O demonstrează, de pildă, păstrarea până în zilele noastre, cu eforturi financiare din partea municipalității, a vechiului obicei al aprinderii lămpilor stradale cu gaz din Londra. Cinci bărbați sunt angajați de Primărie să le întrețină și să le aprindă în fiecare seară. Tradiția durează din vremea Reginei Victoria, din 1812, și este una încărcată de istorie. Lămpile încă funcționale se află în locuri emblematice și oferă o idee reală despre cum a fost Londra în urmă cu peste 200 de ani. Primul iluminat public alimentat cu gaz înregistrat s-a petrecut în Pall Mall, Londra, la 28 ianuarie 1807. În luna iunie a acelui an, o linie de lumini stradale pe gaz a fost inaugurată de inginerul Frederick Winsor. Fiecare lampă era alimentată cu ajutorul unor țevi făcute din reciclarea vechilor muschete folosite în bătălii. În 1812, Parlamentul a acordat o licență companiei London and Westminster Gas Light and Coke Company, prima din lume. Astăzi, în Londra există aproximativ 1.300 de lămpi stradale care funcționează cu gaz. Echipa British Gas întreține aceste lămpi, cu mare dăruire, pricepere și dragoste pentru tradiția lor. Fiecare lampă este controlată de două ori, prin rotație, mecanismele trebuie să fie înfășurate și adaptate la fiecare sezon și la baza fiecărui astfel de obiect este ștanțată emblema monarhului care domnea la momentul la care lampa a intrat în funcțiune. Cele mai vechi lămpi cu gaz din Londra pot fi găsite pe Birdcage Walk, cu însemnele Regelui George al IV-lea.
Paznicul care sună din corn în fiecare seară
În fiecare seară, în orașul Ripon, din North Yorkshire, un suflător costumat sună Wakeman’s Horn, sau Charter Horn, la fiecare dintre cele patru colțuri ale obeliscului de piatră din Piața Ripon. Obiceiul datează din anul 886 d.Hr., când Regele Alfred i-a acordat orașului prima sa carte, în formă de… corn! Un responsabil cu trezirea oamenilor (Wakeman) a fost desemnat să patruleze orașul noaptea. Prin sunetul cornului, în jurul orei 21:00, acest suflător îi asigura pe locuitori că se pot retrage liniștiți, pentru că el veghează și patrulează. Asta se întâmplă cu religiozitate și azi, în era camerelor de supraveghere…
Dansatorii Morris, etalare de clopoței, batiste și bastoane
Evenimentele desfășurate în timpul festivalurilor și sărbătorilor din luna mai, considerată a luminii și a renașterii naturii, includ episoadele tradiționale derulate de dansatori purtând clopoței și fluturând ritmic batiste sau lovind bastoane. Cunoscuți ca dansatori Morris, aceștia sunt unul dintre cele mai faimoase simboluri ale tradițiilor populare engleze. Cele mai vechi referiri la dansul Morris datează din secolul al XV-lea. Există mai multe stiluri de dans Morris - Cotswold Morris se dansează cu batiste sau bastoane, Morris Yorkshire, Northumberland și County Durham afișează mișcări ritmate cu bastoane și imitații de săbii.
Onorarea Soarelui de vară la Stonehenge
În emisfera nordică, Solstițiul de vară este momentul în care Soarele atinge cea mai înaltă poziție pe cer și ziua are cea mai lungă perioadă de lumină. O ceremonie druidică are loc în zona celebrelor și misterioaselor pietre de la Stonehenge, în timpul sărbătorilor care marchează acest moment al anului. Ceremoniile vin de atât de departe în timp, încât se pot face doar estimări ale vechimii acestora și originii lor, dar unii specialiști le consideră perpetuate din era vechilor celți. Sărbătorile care anunță vara includ aprinderea focurilor, pentru a onora Soarele, care își începe călătoria estivală, simbolistica de ansamblu a evenimentului care se păstrează și astăzi fiind dragostea pentru natură și anotimpurile în schimbare, determinate de relația dintre Pământ și Soare.
Noaptea „Guy Fawkes” - bucurie pentru democrație, de peste patru secole
În fiecare an, pe 5 noiembrie, este celebrată Noaptea „Guy Fawkes”. Tradiția de a aprinde focuri marchează eșecul unei conspirații de aruncare în aer a Parlamentului, marele simbol al democrației britanice, la 5 noiembrie 1605. De asemenea, gestul are și o simbolistică păgână: menține în viață vechiul festival celtic al focului, Samhain. După eșecul Complotului Prafului de pușcă, 5 noiembrie a fost declarată zi națională. În mod tradițional, bucuria de a fi fost dejucat planul de a ataca instituțiile fundamentale ale statului este celebrată și azi prin artificii și parade. Efigia conspiratorului care a dat numele complotului, Guy Fawkes, este arsă simbolic, iar copiii merg pe străzi și le cer trecătorilor „un penny pentru Guy”, bani cu care își cumpără artificii care sunt aprinse în noaptea cea mare.
Barzi şcoliţi duc mai departe poveştile celtice
Cornish Gorsedh este o mișcare care a fost înființată în 1928, pentru „a menține spiritul celtic național din Cornwall”, vechi de secole. Concret, este vorba despre barzi, în accepțiunea cunoscută a termenului, povestitori în versuri, care duc mai departe, pe cale orală și după o pregătire temeinică, vechile povești de vitejie și legendele care stau la baza civilizației zonei. Barzii din Cornwall studiază istoria și cultura celtică și apoi le perpetuează prin poezie, cântec, dans, muzică, artă și cuvânt. Noii barzi absolvenți sunt admiși la Open Gorsedh, eveniment care se desfășoară anual, în luna septembrie, și care include o serie de elemente istorice care nu s-au schimbat niciodată, printre care Ceremonia Sabiei și intonarea solemnă a imnului „Bro Goth Agan Tasow” („Țara veche a părinților noștri”).
Binecuvântarea fântânilor şi îmbunarea zeităţilor apei
La Tissington, din Derbyshire, are loc în fiecare an o ceremonie în ziua Înălțării Domnului - clerul și un cor conduc o procesiune pentru a binecuvânta fiecare dintre cele șase fântâni ale localității. Acest obicei este straniu nu doar pentru că este păstrat cu sfințenie în epoca apei potabile curente, ci și pentru că este derivat din cultul păgân al zeităților apei, care trebuie îmbunate cu ofrande, astfel încât să fie apă pe tot parcursul anului. Expoziții spectaculoase pot fi văzute la fântânile din zonă, iar scânduri acoperite cu lut sunt decorate cu mii de petale de flori, pietricele, frunze, mușchi și fructe sălbatice, devenind adevărate tablouri naturale.