de Georgiana Mihalcea
Vrem, nu vrem, tehnologia și mediul virtual fac parte din viața noastră mai mult sau mai puțin, atât la locul de muncă, cât și în viața personală. Despre avantajele și dezavantajele pe care le-a adus această schimbare am stat de vorbă cu psihologul Diana Tarau (medalion) de la Centrul Psiho-Logo-Med, Oradea (www.psihologi-oradea.ro). Evident, echilibrul este cheia unei sănătăți emoționale optime în era digitală și depinde de noi „cantitatea” de online pe care o includem în viața noastră.
„Devenim comozi cu acest stil și ne izolăm de interacțiunea umană”
- Ce impact are dezvoltarea tehnologiei asupra noastră, în general?
- Dacă ne gândim la impactul tehnologiei asupra omului și a vieții cotidiene, ne vor veni în minte doar aspectele pozitive. Însă, în funcție de cât de mult ne lăsăm conduși de tehnologie, pot exista și anumite aspecte negative. Ca să înțelegem mai bine rolul tehnologiei în viața noastră, o să încep prin a puncta câteva dintre domeniile în care ne bucurăm cel mai mult de evoluția ei. Una dintre acestea este comunicarea la distanță. Cum ar arăta viața noastră dacă nu am putea vorbi cu cei dragi (familie sau prieteni)? Cât de repede ne-am descurca la locul de muncă, dacă nu putem trimite un e-mail sau să sunăm? Un alt aspect pozitiv este întâlnit în cazul călătoriilor rapide. Partea interesantă a tehnologiei este că se răspândește în absolut toate domeniile. Călătoriile care înainte se făceau doar cu vaporul, pe perioade lungi de timp, acum se fac în câteva ore, în condiții de siguranță și cu grad mare de confort. Tehnologia în diverse ramuri precum agricultura sau medicina, accesul rapid la educație și informație sunt alte aspecte văzute ca fiind pozitive.
- Spuneați că există și unele aspecte negative. Care ar fi acestea?
- Din punct de vedere negativ, ne vom întâlni cu fuga de realitate și interacțiune limitată. Atunci când totul se poate rezolva din spatele unui e-mail, apel, mesaj, tindem să ne ascundem în fața unui ecran. Devenim comozi cu acest stil și parcă ne „izolăm” de interacțiunea umană. Afectiuni psihice, precum depresie, anxietate, tulburări ale somnului apar ca și consecințe în urma interacțiunii lungi cu tehnologia. Partea neplăcută a accesului la date precum video, poze, conținut de social media este că se creează prea des tipare de „așa da” (trebuie să ai o anumită înălțime, greutate, un anumit stil și job etc.). Și, de aici, pot apărea frustrările legate de propria persoană.
„Unii oameni și-au găsit vocația în mediul online”
- Cum ne-a influențat trecerea de la telefoane cu butoane la cele inteligente?
- Trecerea de la telefoanele cu butoane la smartphone-uri ne-a influențat în multe feluri, cum ar fi: comunicarea devine mai rapidă, mai ușoară și mai convenabilă. Oferă acces la o varietate de aplicații, caracteristici și funcții care ne îmbunătățesc productivitatea, divertismentul și socializarea. Schimbarea obiceiurilor, comportamentelor și așteptărilor noastre cu privire la informații, confidențialitate și securitate.
- Ce rol au rețelele de socializare în viața noastră?
- Rețelele de socializare construiesc relații și conectează oamenii. Ele ne oferă avantajul de a găsi oamenii potriviți, cu care putem construi prietenii sau putem găsi grupuri de persoane cu care împărtășim aceleași idei. Descoperirea unei comunități cu care empatizăm ne poate ajuta să ne simțim apreciați și acceptați. Reţelele sociale sunt, de asemenea, o modalitate ușoară de a cultiva relațiile existente cu familia și prietenii care s-au mutat în alte oraşe sau alte țări. Trimitem mesaje, partajăm fotografii, începem conversații video, toate pentru a rămâne în contact.
- Există și alte beneficii?
- Da, de exemplu construirea unei afaceri. În calitate de nouă companie apărută pe piață, care dorește să-și promoveze ofertele, putem folosi rețelele sociale pentru a construi un public care să achiziționeze produsele/serviciile. Rețelele sociale sunt, de asemenea, un loc excelent pentru ca întreprinderile consacrate să se dezvolte și să vândă prin marketing și publicitate. Un alt beneficiu îl reprezintă găsirea vocației. Oamenii de toate vârstele pot folosi rețelele sociale pentru a dezvolta o platformă cu un public mai mare decât ar avea-o în orice altă împrejurare. Acest lucru îi poate ajuta pe indivizi să-și mărească încrederea în propria persoană, să dobândească noi abilități de comunicare și să răspândească rapid mesaje pozitive și importante. TikTok, de exemplu: adolescenții și tinerii adulți au dezvoltat cu succes platforme enorme în care mesajele lor ajung în mod regulat la mii sau chiar milioane de oameni.
„Prietenul virtual nu vă poate îmbrățisa atunci când aveți nevoie”
- Ce înseamnă „prieten virtual”?
- Prietenii virtuali sunt oameni care petrec timp pe internet, discutând cu alți utilizatori. De obicei, ei mențin o relație de prietenie folosind apeluri video sau aplicații de mesagerie instantanee. „Prietenul virtual” este considerat persoana din spatele calculatorului, al telefonului cu care comunici doar online. Nu v-ați văzut niciodată în realitate, toate conversațiile voastre fiind pe internet. Este persoana care vă ascultă, vă înțelege, vă dă sfaturi și idei, își spune părerea despre un domeniu, vă dă informații noi sau poate deja cunoscute, dar, din punct de vedere fizic, nu vă este alături. Nu vă poate atinge sau îmbrățisa atunci când aveți nevoie, când sunteți supărat. Toată socializarea voastră se bazează doar pe internet.
- Ne ajută, în mod real, acest tip de relație?
- Ne ajută să devenim mai asertivi. Cu cât vorbiți mai mult cu străinii și cu cât vă simțiți mai încrezători atunci când o faceți, cu atât deveniți mai asertiv în viața de zi cu zi. Înțelegeți treptat cum să găsiți o abordare necesară oricărui tip de oameni și ce să spuneți atunci când vreți să obțineți ceva de la alții. Data viitoare când vi se va cere să faceți unele îndatoriri ale colegilor despre care nici măcar nu vreți să auziți, veți fi suficient de asertiv pentru a spune: „De data aceasta voi refuza și nu-mi cere să fac ceva pentru tine din nou, pentru că văd că devine un obicei cu care nu sunt de acord”. De asemenea, vă extinde viziunea asupra lumii. Aveți o anumită opinie despre diferite subiecte și cunoașteți și punctele de vedere ale prietenilor și rudelor despre ele. Dar există milioane de alți oameni care gândesc diferit și vă pot oferi ideile lor uneori imprevizibile, dar inteligente, care vă vor extinde viziunea asupra lumii. În acest fel deveniți mai inteligent pentru că aveți șansa să comparați și să operaţi mai multe opinii despre aceeași întrebare.
„Cantitatea de «like-uri» pe care le primim depinde de muntele de psihologie socială care se întâmplă în spatele scenei”
- De unde vine această „goană” după like-uri și comentarii?
- Există un motiv pentru această grabă. Dopamină. Pentru fiecare deget mare în sus sau inimă obținem un pic de euforie psihologică printr-o doză de dopamină. Cu cât mai multe aprecieri, cu atât mai multe fotografii. Cu cât avem mai multe fotografii, cu atât vrem mai multe fotografii. Și suntem într-o buclă. Oamenii de știință obișnuiau să creadă că dopamina este responsabilă pentru plăcerea din creier, dar acum știm că, mai degrabă decât să creeze plăcere, ne face să o căutăm.
- Așadar, face bine creierului?
- Un studiu recent privind efectul pe care îl au like-urile social media asupra creierului unui adolescent îl aseamănă cu câștigarea de bani sau cu consumul de ciocolată. Studiul a demonstrat, de asemenea, că oamenii sunt mai predispuși să interacționeze cu postări care au fost aprobate/apreciate de un număr mare de colegi - o mentalitate de urmărire a mulțimii. Cantitatea de „like-uri” pe care o primim depinde, în general, de câți prieteni sau adepți avem și de muntele de psihologie socială care se întâmplă în spatele scenei. Dacă vă uitați la numărul de aprecieri pe care le primiți la o postare ca semn de implicare, merită să știți motivele din spatele acestora. Dacă puteți înțelege motivele și psihologia din spatele motivului pentru care oamenilor le „place” ceva, este posibil să puteți accesa acel lucru pentru a vă crește numărul de urmăritori, fie la nivel personal, fie la nivel de afaceri.
- Putem spune că are legătură cu imaginea pe care o avem asupra propriei persoane?
- Ca ființe sociale, ne place să vorbim despre noi înșine. Mult. Fie direct, fie indirect. Mai multe studii indică faptul că vorbim despre noi înșine aproape 40% din timp! Când începem să folosim tastatura pentru a vorbi, această cifră sare la aproximativ 80%. De ce? Comunicarea față în față este rapidă și ocazional incomodă. Vorbitul online ne oferă timp de gândire și cuvintele pot fi selectate cu atenție pentru a vă prezenta în cea mai bună lumină posibilă. Spațiul online este ceva ce putem controla. Ne împărtășim gândurile și interesele în primul rând pentru că vrem să rămânem conectați cu oamenii la care ținem, dar și pentru că vrem să le oferim altora o idee despre cine suntem. Dacă prietenilor și urmăritorilor noștri le plac postările noastre, ne simțim bine. Cu cât mai multe aprecieri, cu atât mai multă dopamină, cu atât ne simțim mai bine!
„Când suntem în marea rețea deschisă, putem întâlni vampiri emoționali”
- Când devine toxică o relație virtuală?
- Mulți oameni își fac „prieteni” prin intermediul grupurilor de asistență online, dar există cu siguranță un spectru larg între „căutarea sinceră a sprijinului” versus „jocul pentru atenție”. Mulți „căutători de atenție” suferă de o bunăstare emoțională compromisă și, ca urmare, simt nevoia de a profita de ceilalți pentru a găsi sentimentul de sprijin și apartenență pe care îl doresc cu disperare. Există un sentiment de deznădejde tragică în unii oameni. Ei nu au învățat abilitățile necesare pentru a construi relații sănătoase față în față, așa că îşi creează o poveste personală care este concepută pentru a-i face pe alții să-i observe. „Vampirii emoționali” există și atunci când suntem în marea rețea deschisă. Este mult mai probabil să îi întâlnim decât am putea în „viața reală”. Există mult mai puține indicii și „povești” online, cel puțin în primele etape ale unei relații, datorită controlului pe care fiecare dintre noi îl are asupra „proiecției” noastre online. Când vedeți pe cineva spunând aceeași poveste în mod repetat unor oameni noi care se alătură unui grup, dar care nu doresc niciodată cu adevărat să caute ajutor sau să urmeze sugestiile altora pentru a-și îmbunătăți situațiile, acesta este un indiciu că persoana urmărește să atragă atenția.
- Cum ar fi cel mai bine să reacționăm?
- Ori de câte ori sunteți în preajma cuiva care vă face să vă simțiţi neliniștit, online sau în persoană, este inteligent să aveți încredere în intuiția personală și să puneți o anumită distanță între dumneavoastră și acea persoană, fie că este vorba despre un prieten online care pare să devină mai nevoiaș pe zi ce trece sau despre un membru al grupului care pare să aibă plăcere să vă facă să vă simțiţi prost cu voi înşivă. Când nu vă place cum vă simțiți atunci când interacționați cu cineva, faceți un pas înapoi și reflectați asupra a ceea ce se întâmplă.
„Grupul ne dezvoltă simțul de solidaritate”
- Cum ne ajută apartenența la un grup de pe Facebook?
- Formarea conexiunilor și deprinderea unui simț de apartenență la un grup, fie colegi de muncă, prieteni, vecini, contribuie la bunăstarea noastră. Asta deoarece atunci când aparținem de un grup, înseamnă că am identificat lucruri în comun cu alte persoane, o misiune comună care ne face să simțim că avem un rost. Grupul ne dezvoltă simțul de solidaritate. Solidaritatea este legătura psihologică ce ne leagă de membrii unui grup și ne dezvoltă angajamentul față de aceștia. Simțim acea răspundere socială de a dedica timp și atenție nevoilor membrilor și grupului. Centralitatea grupului se referă la faptul că devenim sensibili la problemele grupului. Fie că aceste probleme își au sursa internă sau externă. Nevoile grupului sunt puse deasupra nevoilor individuale. Nu puține sunt exemplele de-a lungul istoriei în care oamenii au fost capabili chiar de sacrificiu personal în numele grupului de care aparțineau.
- Câți prieteni am avea dacă n-am trăi în era tehnologiei?
- Nu există un răspuns simplu pentru această întrebare, deoarece numărul de prieteni pe care îl avem ține cont de mai mulţi factori, cum ar fi personalitatea, stilul de viaţă, cultura și oportunitățile sociale. Unii cercetători au spus că există o limită cognitivă la numărul de persoane cu care putem menține relații sociale stabile, cunoscută sub numele de numărul lui Dunbar. Acest număr este estimat la aproximativ 150, dar poate varia în funcție de individ și de context. De fapt, unele studii sugerează că numărul mediu de prieteni apropiați pe care îi au adulții a scăzut în ultimele decenii, din cauza unor factori precum mobilitatea geografică, căsătoria târzie sau pandemia de COVID-19.
„Copiii ar trebui să aibă cont după 13 ani, cu acordul părinţilor“
- Progresul tehnologic aduce un regres social?
- Pot exista unele dezavantaje semnificative în adoptarea unei noi tehnologii. Acum nu mai avem aproape nicio perioadă de nefuncționare. S-ar putea să stați legat de telefon sau de tabletă în cea mai mare parte a zilei. Poate pur și simplu nu puteți evita să vă uitați la telefon și nu vă puteți bucura nici măcar de o masă fără întreruperea unui mesaj text sau a unei notificări.
- Cum stau lucrurile în cazul copiilor și adolescenților?
- În clasele primare, copiii, de regulă, nu au un cont într-o rețea socială. Majoritatea politicilor de rețele specifică vârsta de 13 ani drept permisibilă pentru înregistrarea unui cont, având acordul unui părinte. În schimb, copiii chiar și la vârsta dată pot stabili legături cu așa-numiții prieteni virtuali și pot comunica cu aceștia. Se întâmplă aceasta în cazul jocurilor online, când copiii, participanți la jocuri, comunică între ei prin mesaje, se împrietenesc sau, din contră, se ceartă și se hărțuiesc.
Frustrarea şi invidia la postările altora semnelează dependenţă
- Cum ne dăm seama că suntem dependenți de relațiile virtuale?
- Există o serie de semne care pot demasca depedența utilizării reţelelor sociale: una dintre acestea este atunci când petrecem o mare parte din timp în mediul virtual. Perioada de utilizare a acestora poate depăși, în mod inconștient, timpul pe care vi l-ați propus inițial. Dorința continuă de a vedea ce fac persoanele pe care le urmăriți în online și de a comenta despre activitățile lor. Simțiți frustrare și invidie atunci când vedeți că persoanele pe care le urmăriți postează poze dintr-un loc în care voi nu ați fost niciodată sau poze cu obiecte pe care nu le aveți sau pe care nu vi le puteți permite. Activitatea online este prioritară în fața celorlalte activități sociale sau personale, cum ar fi ieșirile cu prietenii, exercițiile fizice, cititul, gătitul, vizionarea de seriale sau filme etc. De asemenea, vă faceți griji cu privire la părerile din online ale oamenilor, verificați des câte like-uri sau ce comentarii ați primit la ultima voastră postare. Vă pasă foarte mult de imaginea pe care ați creat-o în mediul online. Scăderea performanței la muncă sau la școală, dar și lipsa interesului față de responsabilitățile și activitățile din cadrul familiei.