de Gheorghe Zmaranda
Racoș este un sat mic, de munte, din județul Brașov, dar care are o bogăție inestimabilă prin patrimoniul natural. În urmă cu milioane de ani aici a erupt un vulcan. În jurul acestui fenomen s-a țesut destinul lui. Explozia incredibilă a vulcanului a lăsat în urmă un crater adânc, a dat naștere unui lac natural și a ridicat din scoarța terestră coloane de bazalt. Am vizitat aceste obiective turistice acum când Racoșul s-a înveșmântat în culorile toamnei, iar peisajele sunt de vis. Într-o scurtă descriere informativă, Complexul Geologic Racoș este definit ca „arie geologică de importanță națională, cu o suprafață de 95,2 hectare și care este integrată în Situl Natura 2000 începând cu anul 2007. Astăzi aria protejată Dealurile Homoroadei conservă manifestările vulcanice bazaltice cuaternare și care sunt vizibile în cele trei cariere, devenite puncte de atracție”.
Pereții craterului au 1.000 de metri înălțime
Călătoria către craterul unui vulcan stins vine cu un amestec de sentimente, curiozitate, emoție și, undeva în subconștient, un soi de precauție pentru că rațiunea îți amintește de evenimentul geologic extraordinar care a avut loc în urmă cu milioane de ani. Am vizitat vulcanul stins de la Racoș la ora amiezii, când soarele strălucea puternic și inunda craterul în lumină. Pe măsură ce înaintam către miezul vulcanului stins, peisajele se schimbau. Parcă pășeam pe o altă planetă și tot farmecul acesta era amplificat de liniștea extraordinară din interiorul craterului. Niciun sunet nu pătrunde de dincolo de pereții lui. Închipuiți-vă că atunci când, la o înălțime considerabilă, o pasăre a zburat deasupra craterului, am auzit fiecare fâlfâit al aripilor ei ca și cum ar fi zburat lângă noi, ca și cum ne-am fi aflat într-un mediu complet izolat fonic. „Vulcanul stins - cariera de scorie bazaltică Dealu Hegheș - se află în partea de nord-vest a complexului. Cariera conservă foarte bine neckul bazaltic Hegheș - circa 1.000 de metri înălțime față de cota inferioară a carierei care reprezintă centrul erupțiilor scoriacee târzii. Neckul este înconjurat de scorii bazaltice de diverse culori, de la negru până la roșu aprins, cu intercalații de bombe vulcanice. Peisajul este unul de tip lunar, de culoare roșiatică, cu vegetație sporadică specifică. În scoriile bazaltice, pe fisuri, s-au format microconuri de eroziune, în care materialul este sortat gravitațional. Localnicii le numesc „morile dracului”, se arată în panourile informative din complexul geologic.
Lacul de smarald este un ecosistem în continuă dezvoltare
Cuprins de o încremenire aproape nefirească. Așa am găsit Lacul de smarald, denumit astfel datorită culorii sale speciale, un turcoaz plăcut din care se înalță coloane de stânci. Apa era limpede, liniștită și în ochiurile de lumină, fără plante acvatice în care să se ascundă, se vedeau numeroase bancuri de pești. „Cariera de bazalt Brazi, în care se dezvoltă un lac numit de localnici Lacul de smarald, se află în partea nord estică a complexului Geologic Racoș și cuprinde o secțiune geologică a vulcanului bazaltic de 200 de metri lungime și peste 50 de metri înălțime. Lacul se formează din precipitații, din topirea zăpezilor, dar și din izvoarele de fund, identificate încă din timpul exploatării bazaltului. Aici pot fi observate forme ale curgerilor bazaltice, precum și o secțiune tectonizată a formațiunii acoperitoare vulcanogen-sedimentară. Creșterea vegetației și popularea acestuia cu pește de către localnici au contribuit la formarea unui ecosistem acvatic în continuă transformare. În prezent, adâncimea maximă a lacului este de circa 18 metri și crește anual cu aproximativ 0,5-1 metru”.
Coloanele de bazalt au apărut la prima erupție
Chiar și pentru cineva care nu este pasionat de studiile rocilor, formațiunile de bazalt de la Racoș sunt impresionante. Coloanele înalte, perfect aliniate asemeni unei armate riguros disciplinată, s-au format tot în urma erupției vulcanului din acest complex geologic. „Coloanele de bazalt de la Racoș sunt localizate în cariera MTTC care aparține Complexului Geologic Racoș. Exploatările de bazalt s-au oprit în anii ’60 ai secolului trecut când situl a fost declarat monument al naturii. Curgerile de bazalt aparțin primei perioade de erupție din zona Racoș care au avut loc în urmă cu circa 1,3 -1,4 milioane de ani. Privind coloanele vedem următoarea succesiune de punere în loc a bazaltelor. În bază, pe o înălțime de 6-8 metri, coloane verticale, decimetrice se dezvoltă o curgere bazaltică cu grosimea de maximum doi metri. Peste curgerile bazaltice se dezvoltă coloane metrice, verticale, pentagonale. În ultimul timp, cercetările din teren au identificat în cariera MTTC și coloane centimetrice”.
Bethlen, castelul care a supravieţuit de dinainte de 1636
În prețul biletului plătit pentru vizitarea Complexului Geologic de la Racoș este inclus și accesul la Castelul Bethlen aflat chiar în satul Racoș. Deși construcția s-a degradat de-a lungul timpului, încă emană un farmec nobil, boieresc. Istoria acestui castel spune că „atestarea lui se face în primul inventar realizat în 1636, atunci când este menționată o construcție cu trei camere realizată între 1594 și 1603 la comanda lui Sukosd Istvan și extinsă ulterior de Gyorgy Sukosd”. Diferite contexte politice și economice face ca acest castel să ajungă în cele din urmă în posesia baronului Samuel Bethlen. Rămâne în proprietatea acestei familii nobiliare maghiare vreme de 200 de ani și servește ca locuință temporară pentru aceasta, dar și pentru ofițeri și personal. „După 1873 castelul intră în proprietatea contelui Teleki Samuel, explorator și om de cultură, celebru pentru expozițiile sale din Africa. Din 1903, atât castelul, cât și moșia sa trec în proprietatea comunității locale și intră în proces de degradare. Cutremul din 1977 a avut un impact major asupra castelului, atunci când a crăpat o mare parte din ziduri și care a dus la dărâmarea turnului nord-estic. Comunitatea locală a încercat în nenumărate rânduri să renoveze ansamblul”. În 1992, pastorul bisericii reformate din comună înfiinţează fundația Bethlen și începe o primă etapă de renovare, dar care nu este finalizată.