de Roxana Istudor şi Adrian Pătrăuceanu

Starea de somn nu doar resetează întregul organism, în frunte cu creierul, dar și fascinează, întrucât oamenii pătrund cu greu în lumea uimitoare a desprinderii de realitate, iar misterul viselor adâncește această atracție. De aici până la obiceiuri și credințe stranii legate de somn și vise nu a fost niciodată o distanță lungă.

Egiptenii și „poveștile” din exteriorul capului

Toate societățile umane de-a lungul istoriei au fost fascinate de somn și de lumea viselor. Foarte mulți au emis „certitudini”, dar adevărul este că starea de odihnă încă nu este pe deplin deslușită, la nivelul creierului, nici azi. De exemplu, egiptenii antici nu credeau nicicum că oamenii visează - visele erau considerate stare de trezie și existau în afara capului persoanei adormite. În schimb, le percepeau ca pe niște povești în interiorul cărora puteau „vedea” și erau convinși că aceste stări nu aveau nicio legătură cu psihologia, ci erau căi de a comunica distinct cu morții și cu zeii. Această abordare este prezentă inclusiv în legendele, poeziile și cântecele egiptene tradiționale care s-au perpetuat până astăzi.

Profeții și vindecarea bolilor, la greci

Grecii antici credeau că visele pot diagnostica și vindeca boli. Inclusiv medicii credeau că visele îi puteau învăța despre procese și stări fizice neobservabile - chiar și titani ca Hipocrate și Galen nu aveau nicio îndoială că așa stau lucrurile. De asemenea, elenii erau convinși că unele vise le pot spune despre trecut, prezent și viitor, reprezentând adevărate profeții. Cu condiția să fie „adevărate” (generate de un zeu), visele cauzate de starea corporală a persoanei adormite erau „naturale”. Această percepție a trecut testul timpului - și mai târziu visele „divine” au rămas foarte valoroase din punct de vedere medical, deoarece pacienții puteau obține informații despre bolile lor sau chiar puteau fi vindecați printr-o vizită a unui zeu vindecător, precum Asclepius. Bolnavii căutau să doarmă în sanctuare dedicate unor astfel de zei, fenomen cunoscut sub numele de „incubație”.

Păpușile care îi scapă de griji pe cei mici

În toată lumea, copiii dorm cu un animal de pluș, ca să le fie companion în timpul somnului. Dar în Guatemala se perpetuează și în prezent un obicei străvechi: somnul cu păpușa care îi ajută pe copii să-și rezolve problemele în timp ce dorm. Cunoscute și sub numele de „Muñeca quitapena”, aceste figurine antropomorfe minuscule sunt făcute din sârmă, lână și resturi textile. De obicei, sunt viu colorate și pot fi găsite purtând orice, de la haine tradiționale mayașe la rochii de mireasă și uniforme albe de doctor. Copiii își împărtășesc grijile cu aceste păpuși și le așază sub perne înainte de culcare. Procedând astfel, ei cred că se vor trezi cu înțelepciunea și cunoștințele de care au nevoie pentru a-și alunga preocupările. Această credință provine din legenda mayașă a Prințesei Ixmucane, care a primit un astfel de cadou de la zeul Soarelui.

Nu este coșmar, ci veste bună

Superstiția legată de somn și vise este adânc înrădăcinată în structura societății thailandeze. Locuitorii acelor minunate meleaguri au o interpretare tradițională pregătită pentru un număr extraordinar de mare de scenarii de vise, adesea bizare. Dacă o persoană visează că i-a căzut un dinte, sigur îi va muri o rudă. Dacă visătorul este încolăcit de un șarpe, nu este coșmar, ci veste bună: își va întâlni sufletul-pereche. Cine visează un cadavru nu trebuie să se grăbească să se trezească, pentru că este un semn că va câștiga la loterie. În niciun caz nu trebuie sărutat cineva în vis, pentru că asta sigur aduce ghinion în viața reală… Și tot așa…

Ghidul polonez al câștigătorului la loterie

Credințele poloneze legate de somn și vise sunt cel puțin interesante. Loteriile din Polonia au crescut de la o formă de preocupare nișă la divertisment pe scară largă în anii 1700 și la fenomen social în anii 1800. Odată cu creșterea popularității au explodat ghidurile de vise care „deslușeau” ce numere să fie puse pe bilete sau la pariuri în funcție de obiectul visat. Un astfel de ghid din 1832 instruia jucătorii ce să facă dacă visau… un stomac: să joace numărul 66, iar dacă își culegeau un ardei din grădină, numărul 29 era sigur câștigător. Practica s-a extins, firește, la profeții, așa că un ghid din 1920 oferea o perspectivă asupra viitorului visătorului, precum și un număr ca sugestie - de exemplu, cel care visa pietre funerare se putea aștepta să piardă un prieten, dar i se recomanda totuși să joace numărul 70.

Coreenii cred că dormitul cu un ventilator poate… ucide!

Milioane de oameni de pe tot globul folosesc ventilatoare pentru a-i ajuta să doarmă în nopțile fierbinți de vară. Totuși, în Coreea de Sud există credința larg răspândită că persoanele care fac așa ceva cu siguranță vor pieri. Parte din această percepție se datorează unei „acoperiri” pentru un adevăr mai inconfortabil și tabu. Multe dintre „decesele” nocturne raportate ale tinerilor sunt cazuri de intoxicație cu alcool. Ca să nu se spună așa ceva, se preferă să se dea vina pe ventilatoarele care „asfixiază”, iar credința aceasta a devenit atât de răspândită, încât producătorii de ventilatoare din Coreea de Sud își echipează aparatele cu cronometre, pentru a-i asigura pe oameni că acestea nu se vor învârti în continuare în timp ce ei dorm.

Odihnă pe podea, de teama unei zeițe

În satul Tipirisinga, din Odisha, India, oamenii sunt extraordinar de ospitalieri, dar vizitatorul care se retrage la culcare va primi ca așternut doar câteva frunze de palmier așternute direct pe podea. Nu este nimic nepoliticos în asta - aici, toată populația se odihnește pe sol și nu se folosesc paturi nici atunci când oamenii sunt bolnavi. Acest lucru se datorează faptului că toată comunitatea este convinsă că dormitul într-un pat o va enerva pe zeița Barihani, care își va arăta mânia răsturnând patul și trimițând șerpi și nenorociri pe capul familiei celui care îndrăznește să se odihnească astfel. Mulți săteni afirmă că au fost martori la astfel de pedepse, așa că regula zeiței este respectată cu sfințenie în toată comunitatea.

Africanii din grupul etnic Luo cred că dacă o văduvă îl visează înainte de înmormântare pe cel decedat, este purificată și liberă să se recăsătorească

Visele sunt „porţile” spre o realitate încă misterioasă a subconştientului uman

Busuiocul care aduce alesul

În cultura românească, poate cel mai relevant obicei legat de somn și vise este cel care se petrece în ajun de Bobotează - fetele au șansa de a afla cu cine se vor căsători visându-l pe alesul lor dacă pun o crenguță de busuioc sub pernă. Unele variațiuni pe această temă cer fetelor să coacă și să mănânce o turtă din câte un degetar de făină, apă și sare înainte de culcare, pentru a li se face sete și a visa apă, care este considerată semnul destinului. Concret, dacă un bărbat le oferă apă în vis sau este întâlnit pe un pod, sigur acel om le va fi soț.