de Cătălina Tăgârță
Se întâmplă să vă surprindeți ridicând tonul la copil sau să îl trimiteți în camera lui înainte de a auzi ce are de spus? Mai ales dacă sunteți interesați de educația celor mici, ați citit cărți de parenting ori poate ați participat la cursuri destinate părinților, acest comportament poate provoca frustrare în timp. Pentru că vă întrebați de ce la alții funcționează, iar la voi nu. Oare ce faceți greșit? Ei bine, în mare parte totul este legat de mintea conștientă și subconștientă. Dar e important de știut că, dacă înțelegeți cum funcționează lucrurile, puteți deveni din ce în ce mai buni în meseria de părinte. În continuare, voi povesti ce se petrece în spatele acestor reacții contrastante și ce aveți de făcut.
În mintea conștientă facem planuri și luăm decizii
Reacțiile noastre adesea provin dintr-o parte a minții care funcționează automat și fără a fi filtrată de gândirea conștientă. Este vorba despre subconștient. Este crucial să recunoaștem această dinamică în relația cu copiii noștri și să ne străduim să aducem mai multă conștiență în interacțiunile noastre. În esență, mintea noastră funcționează ca un întreg, iar comunicarea eficientă între cele două niveluri, conștient și subconștient, este esențială pentru înțelegerea profundă, pentru gestionarea adecvată a reacțiilor în diverse situații de viață. Conștientizarea acestor aspecte poate contribui la dezvoltarea personală și la o relație mai sănătoasă cu noi înșine și cu cei din jur. Mintea conștientă este centrul conștientizării noastre imediate, unde se desfășoară gândurile, analizele și raționamentele noastre de zi cu zi. Este locul unde procesăm informații noi și luăm decizii. Când ne gândim la viitor, la planuri sau luăm decizii conștiente, aceste procese au loc în mintea conștientă. Este sfera rațională și logică a minții noastre. Mintea conștientă este responsabilă și pentru memoria imediată, păstrând informațiile relevante pentru sarcinile curente sau conversații.
Subconștientul găzduiește convingerile și valorile
Subconștientul, pe de altă parte, e locul care găzduiește convingerile și valori personale, amintirile și experiențele trecute, reacțiile emoționale, gândirea creativă, starea de transă și altele. Așadar, binecunoscutele convingeri, limitative sau nu, precum și valorile profunde sunt adăpostite în mintea subconștientă. Acestea influențează modul în care interpretăm lumea și reacțiile noastre față de eveni- mente și oameni. Mintea subconștientă stochează amintiri și experiențe, inclusiv cele pe care nu le aducem imediat în mintea conștientă. Acestea pot influența comportamentul nostru și răspunsurile la stimuli în moduri pe care nu le înțelegem întotdeauna pe deplin.
Este asociat cu gândirea creativă
Multe dintre reacțiile noastre emoționale automate, cum ar fi teama sau anxietatea, sunt generate în mintea subconștientă. Aceste răspunsuri pot să apară fără să fim conștienți de ele și pot avea legătură cu experiențe trecute. Mintea subconștientă este adesea asociată cu gândirea simbolică și creativă. Aici, ideile și conceptele pot să fie procesate în moduri mai abstracte și pot să apară în forme de vise sau imaginație. Subconștientul reglează funcțiile corporale esențiale, precum ritmul cardiac și respirația, fără a necesita intervenția conștientă. În timpul stării de transă sau hipnozei, mintea subconștientă devine mai accesibilă, permițând modificări și reprogramare a unor modele comportamentale sau a gândirii limitative.
Apelați la tehnici de respirație
Cunoscând toate aspectele, e lesne de înțeles acum că atunci când reacționăm la o situație, la un comportament, o facem din mintea subconștientă. Se pare că sunt țări unde, dacă un boxer este lovit pe stradă și el lovește înapoi în primele 2 secunde, nu este pedepsit. Fiindcă se spune că acționează din subconștient. Aceasta fiind meseria lui de zi cu zi, el știe din reflex că în momentul în care primește un pumn trebuie să se apere, să reacționeze. Însă dacă lovitura lui de apărare sosește după primele 2 secunde nu mai este scutit de vină, pentru că intervine mintea conștientă, cea care discerne ce este bine și ce este rău. Atunci nu mai este reacție, ci răspuns conștient. De aceea în momentul în care ni se întâmplă ceva sau când o persoană ne spune un lucru care poate nu ne convine e bine să nu reacționăm imediat. Inspirați și expirați profund de câteva ori. Astfel vă dați puțin timp de relaxare și de gândire. Îi permiteți minții conștiente să intre în acțiune. Cu siguranță ați avut și voi momente în care ai reacționat imediat, pentru ca mai apoi să vă pară rău pentru ce ați spus ori ați făcut.
Autoreflecție și conștientizare
Evident că, la început, poate părea greu să faceți chiar și acest exercițiu simplu de respirație, care este doar unul dintre multele metode recomandate. Dar pentru începători mi se pare cel mai la îndemână. Primul pas în a lucra cu sinele nostru este să devenim conștienți de gândurile, sentimentele și reacțiile noastre. Haide să vedem ce mai puteți face, punctual. Prin autoreflecție vă puteți întreba: „De ce am reacționat astfel?” sau „Ce simt în acest moment?”. A fi atenți la răspunsurile noastre ne ajută să înțelegem mai bine sursele reacțiilor noastre. Încercați să vă aduceți toată atenția în prezent, fără să judecați. Prin practici precum meditația mindfulness sau observarea atentă a respirației, pe care am amintit-o deja, puteți învăța să vă calmați mintea și să răspundeți mai puțin impulsiv.
Creați scenarii pentru tiparele de comportament
Evident că, să răspundeți în loc să reacționați, mai ales când vine vorba despre creșterea copiilor, poate fi greu atunci când aceștia fac o prostioară care vă ia prin surprindere. Dar lucrul cu propria persoană este un proces. Și cu cât îi acordați mai multă atenție zilnic, cu atât se vor vedea mai repede în timp rezultatele. Un alt lucru pe care îl puteți face este să observați repetarea unor modele de comportament care vă poate ajuta să anticipați modul în care veți reacționa în anumite situații. Spre exemplu, ce faceți dacă cel mic sparge o vază cu flori? Ce faceți dacă vine acasă cu o notă proastă? Atunci când identificați aceste tipare, și vă gândiți dinainte la scenariile respective, puteți să interveniți conștient pentru a le schimba sau pentru a le gestiona mai bine.
Ce strategii mai pot fi de ajutor
Cei mai mulți dintre părinți se preocupă pentru dezvoltarea emoțională a copiilor. Însă, vedeți voi, acest lucru este destul de greu de realizat dacă nu vă preocupați întâi pentru dezvoltarea voastră emoțională. Astfel, ceea ce veți obține într-un final vor fi rezultate pozitive pe alocuri și multă frustrare în momentele de oboseală, de stres maxim, când voi înșivă nu veți mai ști cum să vă calmați și să reacționați. Atunci, mulți părinți arată cu degetul: „Nu e bună cartea aceea de parenting″ sau „Programul urmat nu funcționează pentru mine″. Ele toate funcționează. Însă ceea ce puțini specialiști spun este faptul că nu e suficient să aplicați diverse metode în creșterea copiilor voștri. E necesar ca voi înșivă să deveniți acele persoane care sunt capabile să se stăpânească întâi pe ele, să se educe, să crească pe interior, pentru a ști cum să gestioneze situațiile tensionate. De aceea, dezvoltarea propriei inteligențe emoționale vă ajută să înțelegeți mai bine lucrurile și să vă gestionați emoțiile. Acest lucru presupune recunoașterea și acceptarea emoțiilor fără a le reprima sau a le externaliza impulsiv. Mai poate fi de ajutor comunicarea deschisă cu partenerul de viață sau prietenii. Eventual căutați și suport profesional. Uneori, reacțiile noastre pot fi legate de propriile experiențe din trecut, de traume nerezolvate, convingeri limitative. Vă pot ajuta dacă doriți. E util să practicați și exerciții pentru gestionarea stresului, precum yoga sau un tip de sport. Toate aceste demersuri nu doar îmbunătățesc relația cu copiii, ci contribuie și la crearea unui mediu familial sănătos, favorabil creșterii unor adulți echilibrați și responsabili.