de Simona Lazăr

Ne-am obișnuit să-i spunem „Bădița Măric”, „Bădița Chagall” și „Ioan, pictorul naiv din Luncani”. În cele șase decenii de artă naivă (a împlinit, la 12 octombrie, 78 de ani de la venirea sa pe lume într-un sat băcăuan), Ioan Măric are un palmares impresionant: peste 200 de expoziții naționale și internaționale (din care, aproape 100, expoziții personale), zeci de tabere de artă în care a participat, sute de premii, medalii, distincții, mii de lucrări care și-au aflat locul în muzee și colecții particulare și... un record în Guinness Book!

„Rodul toamnei este gama mea de culoare”

Cine nu-l cunoaște pe Ioan Măric rămâne mut de uimire atunci când îi vede lucrările, care adună în ele toată înțelepciunea satului românesc. Este „lada de zestre”, cu snoave și iznoave, cu tradiții și eresuri, din care își extrage temele și modelele creației sale. Artistul este numit, în cercurile înalte ale artei naive internaționale, „Bădița Chagall”. Asta se datorează personajelor sale, caselor, ulițelor, chiar satelor întregi care zboară prin cerurile cu o cromatică puțin obișnuită, când galbene ca lutul (de pare că universul e răsturnat cu susul în jos), când de un ceruleum intens, cum numai la începuturile lumii va mai fi fost. Recunoscut pe plan mondial - recent, la Salonul Internațional „Arta ne unește” din Brazilia, octombrie 2023, a obținut Premiul II și Trofeul, într-o competiție la care au participat zeci de pictori din toată lumea -, el rămâne același țăran modest și hâtru pe care îl știu de o viață. „Am vizitat muzee, castele, dar nu m-am desprins de inspirația  satului meu. Când mi-e dor satul meu, mă retrag pe pânză, povestind despre locurile copilăriei, despre oameni, despre obiceiuri și datini. Satul meu e o ladă de zestre în care de toate găsesc...”, ne-a declarat Bădiţa Măric. Despre personajele sale spune: „Majoritatea sunt personaje imaginare. Sunt tot felul de caractere şi temperamente. Unul este sucit, adică una zice, alta face, altul se uită la lună, altul la stele. Alţii cred că tot ce zboară se mănâncă. Fiecare e în felul lui. În fiecare sat trebuie să fie câte un personaj căruia să poți să îi dai viață pe pânză!”. „Rodul toamnei este gama mea de culoare”, mai spune artistul, referindu-se la faptul că pe pânzele sale abundă tonuri de galben și ocru, toate nuanțele de roșu și brun, verde intens și verde veșted, ca pe pânza nesfârșită a anotimpului în care s-a născut.

Student la 70 de ani

În tinerețe, a fost elevul marelui pictor Ilie Boca, la Școala Populară de Arte din Bacău (3 ani de pictură și 3 ani de grafică). A urmat apoi, la seral, cursurile Liceului de Arte „George Apostu” din Bacău și, mai târziu, la senectute, și-a găsit resursele și motivația să o ia de la capăt cu învățătura, ca student al Universității de Arte „George Enescu” din Iași. „Tânăr pensionar și student cu spirit tânăr”, declara: „În primul rând, trebuie să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru această etapă din viața mea - «Cât trăiești pe pământ trebuie să înveți». Și acum, la bătrânețe, m-am apucat și eu de studenție, pentru că, mi-a zis El, «Dacă nu termini și facultatea, nu te primesc pe Calea cea Veșnică»”. Avea 72 de ani când a absolvit secția de Pedagogia artei. Naiv, prin expresie, Măric s-a luat „în serios” și astfel a ajuns să predea asemenea maestrului său. Cum își caracterizează Ilie Boca elevul? „Este spontan, direct, cu o mare, putere de sinteză și de exprimare, evitând mângâierile etnografice”. Și asta nu e o simplă metaforă”...

Relaţia cu Dumnezeu este pilonul vieţii sale

Departe de a fi un naiv, în existența lui, Ioan Măric este «un om curat», așa cum spun oamenii de la țară, adică nepervertit de lumea cu care intră în contact, fie că acest lucru se întâmplă la Bacău, la București, la Nantes sau la Bruxelles. Însă, în ciuda uriașului impact pe care arta sa îl are în străinătate, naivul român Ioan Măric rămâne un țăran autentic, care interpretează malițios tradițiile, proverbele, zicătorile și viața. Pilonul existenței sale este relația cu Dumnezeu, pe care nu l-ar lua în derâdere niciodată, chiar dacă preotul satului său, Popa Gânju, apare adeseori prin pânzele lui, cădelnițând ori stropind cu agheasmă, locuri și oameni, cu tot cu moravurile lor (cam ca în latinescul „ridendo castigat mores”). Le spune povestea și le (re)construiește lumea, aproape fără efort. Și atunci e firesc să îți răspundă așa, când îl întrebi ce simte, odată lucrarea încheiată: „Sunt foarte fericit când termin de pictat o pânză. Sunt ca Dumnezeu în ziua în care a încheiat de creat lumea: mă așez în a șaptea zi să mă odihnesc, căci știu că lucrul făcut în urmă e bine făcut”.

Un nume de școală

Ioan Măric a făcut „școală” în arta naivă românească, iar după absolvirea facultății și-a câștigat pe drept și titlul de profesor și predă la Școala Populară de Artă din Bacău, la clasa de pictură. Mulți spun „MĂRIC este el însuși o ȘCOALĂ”, însă toamna asta a devenit și... nume de școală. Luncani, satul nașterii sale, i-a făcut, chiar de ziua lui, un dar excepțional, dând numele său școlii în care a făcut primele sale ore de desen, ca școlar. În ziua în care a împlinit 78 de ani, la ceremonia din satul băcăuan, primarul Gheorghiță-Benoni David, spunea despre consăteanul său: „Îl știm din modul unic și inconfundabil în care sunt povestite pe pânză obiceiurile din lumea satului nostru, îl știm din veselia pe care o simțim în fiecare dintre tablourile domniei sale. Suntem onorați să fim contemporani și îi mulțumim că prin domnia sa ținem și noi deschisă «traista» cu amintiri, că ne-a adus laolaltă să ne întovărășim pe ulițele satului la colindat, la seceriș, cu babe vesele și moșnegi poznași, îi mulțumim că prin arta pe care o creează ne arată că viața nu înseamnă numai încrâncenare, ci și bucurie, suflet curat și mult umor, dar mai ales îi mulțumim că alege să împartă cu noi din lada de zestre moștenită de la înaintași”.

În decembrie 2021, „Nașterea lui Hristos“, o lucrare monumentală (10 x 3,5 m), pe pânză, în tempera și acril, a intrat în Guinness World Records. Iniţial a fost expusă la sfârșitul anului 2001 ca fundal de scenă într-un spectacol cu tematică religioasă. Autorul a lucrat la aceasta şase ani

Ioan şi Niculina

Bădița Măric e căsătorit cu Niculina de aproape 55 de ani (se vor împlini la 24 ianuarie). Îi zice soției „șefa” și o ia cu el peste tot, în tabere și la expoziții. Spune mereu că fără susținerea ei nemijlocită nu ar fi făcut... câte a făcut. Tot Niculinei îi datorează și inspirația pentru proiectul „Terapie prin pictură”. Multe persoane vârstnice ori cu diferite dizabilități au deprins alături de el tainele picturii naive. Și încă un lucru: azi, și Niculina pictează, iar numele celor doi sunt alături pe afișele expozițiilor de grup.