de Silviu Ghering și Adrian Barna
În centrul Bucureștiului, lângă fostul Comitet Central PCR, de pe care a zburat spre moarte „odiosul dictator Nicolae Ceaușescu și sinistra sa soție”, se înalță mândre-n soare nu „macarale, macarale” ca în cântecul de demult al fraților Grigoriu despre construirea socialismului la noi, ci două clădiri „una într-alta”. Clădirea Cyborg. 24 de etaje, hai să le spunem noi, deși au vreo 15 ani deja, inserate, la nivelul primelor două, în coaja unei case vechi, construită în secolul al XIX-lea în stilul arhitectural al renașterii franceze. Doar Bucureștiul era „Micul Paris”, nu?
Eleganta casă „boierească” ajunsese sediul temutei Direcții a V-a a Securității Statului în 1989
Casa veche, elegantă, sofisticată, în „buricul târgului”, a fost a unui politician... vremuri diferite, aceleași „obiceiuri” pe malurile Dâmboviței... pe nume Grigore Păucescu. Era un „centru” al vieții mondene, politice şi culturale din București, cu o mare popularitate în elitele culturale şi politice din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Ulterior, a devenit sediul legației Austro-Ungariei, înainte de Primul Război Mondial. A trecut prin cele două mari conflagrații ale lumii și după încheierea celei de-a doua prin mai multe mâini, iar în ultimii ani ai Epocii de Aur, dictatoriale, bineînțeles, a fost sediu urât al urâtei Direcții a V-a a Securității Statului, cel mai de temut departament al instituției de pază a „cuceririlor poporului muncitor”.
Simbolul victoriei democrației capitaliste în fața dictaturii socialiste
În timpul loviturii de stat din decembrie 1989, clădirea a fost supusă tirurilor Armatei Române eliberatoare de dictatură, presupunându-se că este plină de „teroriști”. Pe care nu i-a găsit, însă, nimeni. Casa a fost distrusă, a ars și a rămas ani buni o ruină, ca un simbol al epocii apuse, al victoriei împotriva Securității atât de blamate a vremurilor „de tristă amintire”. În 1990, ruina a fost atribuită Uniunii Arhitecţilor din Bucureşti, nimic mai potrivit. Iar ideea arhitecților clădirii moderne, Dan Marin și Zeno Bogdănescu, a fost să păstreze ruina la bază și să ridice din aceasta etajele noi, ansamblul simbolizând transformarea în bine a societății românești după acel decembrie însângerat din 1989.