de Simona Lazăr
Există numeroase locuri, în Europa, de la Vest la Est, în care numele Reginei Elisabeta, scriitoarea Carmen Sylva, este amintit cu respect și admirație. Cercetările pe care le-am făcut, „mergând” pe urmele sale, în acest 2023 în care (la 29 decembrie) se împlinesc 180 de ani de la nașterea sa, au condus la câteva descoperiri interesante, la care ne vom referi în cele ce urmează.
Llandudno - Țara Galilor: „Frumos, paradis, pace”
În anul 1890, regina României a călătorit în Țara Galilor și a locuit, timp de cinci săptămâni, în orășelul Llandudno, despre care avea să afirme că este „frumos, paradis, pace”. Locuitorii au preluat aceste cuvinte, le-au tradus în galeză - hardd, hafan, hedd - și le-au transformat în... motto-ul orașului, pe care-l păstrează până-n ziua de azi! Din 1965, aceste cuvinte se află și pe stema orașului. Mai mult, au dat unei străzi numele ei de scriitoare: Carmen Sylva. Un parc se numește „Sylva” și mai multe denumiri de hoteluri și restaurante sunt inspirate de ea: hotelul „The Carmen”, de exemplu. În 1890, regina a locuit la Adelphi Hotel, azi Marine Hotel și a făcut o ședință foto în atelierul unui vestit fotograf, Thomas Edge, pe Gloddaeth Street. Cum a ajuns Regina Elisabeta la LLandudno? Se pare că, fiind în convalescență, și-a dorit un loc de odihnă și contemplație și l-a rugat pe prințul Ghica, ambasadorul nostru la Londra, să îi recomande așa ceva. După ce s-a consultat cu Prințul de Walles, Ghica i-a sugerat Llandudno, iar principele englez i-a pus la dispoziție propriul vagon, îmbrăcat în catifea și mătase, pentru a călători până acolo. După numai câteva zile, Carmen Sylva a fost primită în Gorsedd of Bards, asociația galeză a poeților, scriitorilor, muzicienilor și a altor artiști care au adus o contribuție deosebită națiunii, limbii și culturii galeze. Intrarea sa în această asociație a fost susținută de cel mai important poet velș al momentului, Thomas Tudno Jones. De asemenea, Elisabeta făcea frecvent plimbări cu barca, în golf, iar William Lloyd Jones a cerut permisiunea de a-și numi barca după ea, „Carmen Sylva”, și toată viața a fost numit „barcagiul regal”. LLandudno este una dintre cele mai importante stațiuni galeze de la malul mării și, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, era vizitată constant de personalități din mai toate țările Europei. Interesant este că locuitorii de azi din Llandudno celebrează anual vizita Reginei Elisabeta a României în localitatea lor, prilej cu care unele doamne se îmbracă în costume tradiționale românești.
Domburg - Olanda: Cântecele mării
În ediția din septembrie 1889 a publicației Tribuna Sibiului apărea următoarea notiță: „Din Midellbourg, în Olanda, i se scriu următoarele unui ziar din București: membrii federațiunii belgiene a societății de arheologie și geografie, întruniți în congres aici, s-au dus la Carmen Sylva (regina României), care se află la Domburg. Wanwermans, președintele congresului, a oferit reginei patronagiul congresului și regina a primit”. Dar ce făcea Regina Elisabeta la Domburg, în Regatul Olandei? Înrudită cu casa regală olandeză Oranje-Nassau, Carmen Sylva se afla în vacanță și... compunea lieduri dedicate mării! „Cântecele mării”, așa avea să se intituleze acest grupaj liric, care a văzut lumina tiparului doi ani mai târziu, în limba germană, la o editură din țara sa de baștină (Meerlieder 1891, Editura Strauss, Bonn). Din cele 65 de poezii, una a fost dedicată chiar acelui țărm olandez și se numește... „Domburg”! Construită în 1885 și numită inițial Villa Maria, a fost comandată de producătorul de apă de colonie din Köln, Franz Aldenbruck (1837-1900). Clădirea a fost proiectată de arhitectul Johannes van Nieukerken din Middelburg, care mai târziu a proiectat și Pavilionul Băilor din apropiere. Avea un stil eclectic și era destinată să fie reședință de vară. La un an de la construcție, vila a fost vândută în 1887 producătorului german de cuțite și foarfeci Carl Erbschloe. În 1889, Regina Elisabeta a petrecut câteva zile de vacanță, în luna septembrie, la Domburg. Era deja cunoscută în întreaga lume ca scriitoare, iar revista americană The Cosmopolitan i-a solicitat un portret, realizat chiar în fața vilei, care a fost publicat pe prima pagină. Proprietarul avea să îi ceară voie reginei să dea numele său vilei din Domburg și să o invite acolo să petreacă restul vacanței. Deși este proprietate privată, vila găzduiește și azi, pentru scurte sejururi, persoane care activează în domenii artistice.
Varese - Italia: Un monument de arhitectură
Villa Carmen Sylva din Varese (Italia) a fost construită în anul 1900, după proiectul arhitectului Oskar Maugsch. Acesta s-a născut la Iași, într-o familie germană, în anul 1857. Studiază arhitectura la Dresda și se întoarce în orașul natal, pentru a lucra la înfrumusețarea urbei în care a venit pe lume (va fi apoi arhitectul Căilor Ferate Române). Aici îl cunoaște, în ultima decadă a secolului al XIX-lea, pe arhitectul și antreprenorul milanez Giuseppe Trolli, cel care, împreună cu un alt milanez, Carlo Scolari, a făcut parte din echipa arhitectului elvețian Louis Blanc, desemnat de Carol I să realizeze proiectul Palatului Universității din Iași (inspirat, zice-se, de Sorbona). Proiectul celor trei a luat medalia de aur la Expoziţia de Arhitectură de la Paris, iar construcția Palatului s-a făcut între 1893 şi 1897. Revenind la Maugsch și Trolli - nu e clar de ce italianul l-a preferat pe ieșeanul nostru pentru proiectarea vilei sale din Varese. Cert e că această vilă, numită după regina României, Carmen Sylva, e inspirată de arhitectura ansamblului regal de la Peleș, Sinaia. Este posibil ca Trolli să o fi cunoscut pe Carmen Sylva (Regina Elisabeta). Iată cum este descris imobilul în volumul: „Ville e Castelli d’Italia: Lombardia e Laghi”, Edizzione della „Tecnografica”: Milano, 1907, 674 p. (pp. 55-56): „Vila Carmen Sylva, proprietatea domnului Giuseppe Trolli, antreprenor de lucrări publice, și construită de acesta în anul 1900, este situată pe dealul Miogni, la nord de Varese, la zece minute de centrul orașului. Are acces la bulevardul Rotonda al Sacro Monte și este înconjurată de alte câteva vile cu grădini, risipite pe panta dinspre oraș. Grădina se întinde pe o suprafață de aproximativ 8.600 mp, în pantă spre Varese, cu livadă, pomi fructiferi și alei umbroase. Proiectul a fost realizat de arhitectul Oskar Maugsch de la Căile Ferate Române și este în stil francez. Din grădina și din pridvorul vilei, la amiază, are o amplă vedere spre Varese, spre dealurile din jur și, mai departe, spre câmpia milaneză. Din turn, care se înalță la aproximativ 27 de metri, se poate admira o panoramă amplă, care se întinde până la Sacro Monte, Lacul Maggiore, Monte Rosa, San Salvatore și Generoso. Acoperișul, de asemenea, în stilul fațadelor, este realizat din tablă de plumb, iar decorațiile sunt din zinc. În general, ferestrele sunt mari, camerele spațioase și proiectate în funcție de necesități și utilizare. În interior există o scară masivă din marmură de Verona și o scară de serviciu. Pereții interiori sunt realizați cu tencuială în stil francez și pictați în tempera. Tavanele cu rame de stuc sunt decorate în diferite stiluri. Picturile artistice, de o certă valoare, au fost executate de frații Bizzozero, pictori din Varese. Vila este dotată cu lumină electrică și apă potabilă pentru deservirea casei și a grădinii, cu diverse fântâni risipite în jur. Încălzirea se face prin radiator. O sursă de lumină electrică cu 300 de spoturi, în vârful turnului, luminează întregul acoperiș, grădina și căile de acces. La intrarea principală dinspre vest se află două căsuțe, una pentru portar, iar cealaltă pentru grajdul rustic și magazie”.