de Roxana Istudor şi Silviu Ghering
Filmul de vis „Postcard From Earth”, al regizorului Darren Aronofksy, a fost proiectat recent în premieră la Sfera din Las Vegas, după ce faimoasa trupă U2 a inaugurat spațiul în formă de glob cu un concert-eveniment. Aproximativ 5.000 de oameni au fost prezenți la proiecția care le-a tăiat răsuflarea, fiind ceva nemaivăzut, un alai de experiențe senzoriale unice.
Ecran curbat de dimensiunea a patru terenuri de fotbal
„Postcard From Earth” („Carte poștală de pe Pământ”) nu este un film obișnuit, așa cum nici spațiul uluitor în care a fost redat nu este unul obișnuit. Interioarele arenei sferice inaugurate recent în Las Vegas sunt căptușite cu un ecran curbat de 270 de grade, care are aproximativ dimensiunea a patru terenuri de fotbal și acoperă o mare parte din pereți și din tavan. Pentru a crea un film pentru această suprafață a fost nevoie de un prototip de cameră special fabricat, numit „Big Sky”, care poate capta imagini la o rezoluție suficient de mare pentru a le difuza la scara masivă a Sferei: clădirea atinge o înălțime de 30 de metri. A vedea un film în Sferă, prin urmare, nu înseamnă atât vizionare, cât mai degrabă cuprindere din toate părțile, o experiență de ieșire din propriul corp, cu senzații amețitoare, care au tăiat răsuflarea sau au smuls strigăte de la publicul copleșit. După cum a punctat în deschidere regizorul Darren Aronofsky, „procesul tehnologic de realizare a acestui tip neobișnuit de imagine este similar cu a construi un avion în timp ce se află în zbor”.
Scaune haptice, 167.000 de difuzoare
Cifrele, datele și statisticile legate de Sferă nu contenesc să uimească. Însuși regizorul „Cărții poștale de pe Pământ” a anunțat, cu puțin timp înaintea premierei, că este vorba despre redare de imagini la cea mai mare rezoluție din lume, iar spațiul poate include 17.000 de spectatori, chiar dacă distanța dintre locuri este destul de redusă. Pentru că filmul lui Aronofsky este parțial poveste SF, parțial documentar despre natură și poartă publicul într-o călătorie din Antarctica până în adâncul oceanelor și apoi în Cosmos, proiectul a beneficiat de toate tehnologiile ultramoderne, unele chiar în fază de experiment, de la cel mai mare ecran de înaltă definiție de pe planetă, care se înfășoară peste și în jurul spectatorilor, până la scaunele haptice care fac să se „simtă” filmul și la cele 167.000 de difuzoare care „scufundă” privitorul în sunet.
Clădirea-spectacol suprarealist
James Dolan este mogulul care a conceput Sphere (Sfera) și care conduce atât Madison Square Garden, cât și compania-mamă a noului spațiu de entertainment unic, Sphere Entertainment Co. Chiar dacă pare o viziune în viitor, Sfera este alcătuită din bucăți de trecut - seamănă cu pavilionul proiectat pentru IBM pentru Expoziția Mondială de la New York, din 1964; duce cu gândul la platourile elegante de filmare ale „Star Trek”, un atrium cu mai multe etaje, ale cărui interioare sunt foarte reflectorizante; vizitatorii sunt întâmpinați de cinci roboți alimentați cu inteligență artificială, numiți Aura, care evocă mașinăria Ava din filmul „Ex Machina” și care pot spune numele celor cu care interacționează, pot intra într-o conversație de bază sau pot oferi explicații despre anumite subiecte. Una peste alta, Sfera însăși este un spectacol care găzduiește spectacole de o magnitudine extraordinară, care nu se pot decât înălța la provocările pe care le impune un astfel de spațiu. Clădirea etalează un cult pentru gama suprarealistă de imagini pe care le-a proiectat pe suprafața sa exterioară: globi oculari, emoji, un copil cu o cască spațială, un număr copleșitor de reclame…
Din adâncul apelor până în vârful munților
„Carte poștală de pe Pământ” este, practic, o poveste liberă, de 50 de minute, despre viața care se ridică din oceane pe Terra, nașterea civilizațiilor umane și momentul când omenirea părăsește un Pământ epuizat pentru a se stabili în alte lumi. Tot acest proces vizual unic este de fapt un elogiu adus măreției planetei oamenilor. Ecranul curbat și forma sălii fac din toate aceste imagini o experiență memorabilă. Spectatorul pornește într-o adevărată imersiune - la un moment dat are un banc de pești în față, apoi vede de sus lumina Soarelui străpungând apa, de parcă el însuși ar locui în adâncuri. Camera de filmat călătorește prin sanctuare, etalează când meduze uriașe, când vârfuri majestuoase de munți, biserici în care se pot vedea, la dimensiuni și cu o percepție nemaivăzute, și anvergura monumentului, și detaliile mozaicurilor. Într-o scenă pe care Aronofsky însuși a împărtășit-o pe rețelele de socializare, un elefant care umple spațiul vizual rătăcește în fața ochilor spectatorului uluit, iar reverberațiile tunătoare ale fiecărui pas al pachidermului sunt livrate pe scaunul privitorului. „Cantitatea de date și de informație și de tehnologie cu care am lucrat a fost de domeniul fantasticului. Doar camera cu care am filmat a avut nevoie de 12 oameni care s-o manevreze și s-o răcorească încontinuu cu evantaie mari, ca să evităm supraîncălzirea. Am lucrat cu niște imagini formidabile și să le vedem la o astfel de dimensiune, venind de peste tot, a fost o experiență senzorială ieșită din comun. Apoi, la premieră, am văzut în sală oameni complet uluiți”, a povestit Aronofsky, în emisiunea „Late night with Seth Myers”.
Imagini formidabile, care vin din toate părţile
Filmul lui Aronofsky aparține, neîndoielnic, școlii de imersiune vizuală marca Disney, o continuare la scară mare a unor inovații cum sunt Centrul Epcot, de la Disney World, Circle-Vision 360, care, de-a lungul deceniilor, a „învăluit” publicul cu filme majestuoase despre Italia, Canada sau SUA sau chiar „Soarin’ Over California”, de la la Disney California Adventure Park, un simulator de mișcare de zbor care plasează telespectatorii pe scaune suspendate în fața unui ecran bombat, cu proiecții ale vârfurilor înzăpezite sau livezilor de portocali. Experiența numită „Carte poștală de pe Pământ” duce, însă, totul la o dimensiune nemaiîntâlnită. Spectatorul captivat complet planează veridic, ca și cum ar fi acolo, deasupra plantațiilor de ceai, se scufundă în oceane cristaline, este ridicat amețitor în spațiu. Chiar și când dovezile daunelor provocate de oameni devin evidente, imaginile rămân formidabile, ca și cum ar veni din toate părțile - blocurile inestetice de apartamente din cartierele sărace sau maldărele de gunoi sunt și acestea redate cinematografic la o scară uimitoare. Iar la un moment dat, cei din interiorul Sferei se întâlnesc față în față cu un public din interiorul unei săli de muzică clasică - pentru o clipă, se pot privi în tăcere, într-un efect de oglindă care îl duce pe fiecare spectator în afara corpului său.