de Roxana Istudor şi Silviu Ghering
Sclavia este descrisă și considerată în statele democratice ca fiind o practică inumană, arhaică, o pată în istoria omenirii. Dar realitatea este că exploatarea sălbatică a semenilor nu a rămas undeva în trecut, fiind și astăzi o reaitate dură, care condamnă zeci de milioane de oameni.
Cei mai vulnerabili sunt femeile, copiii și migranții
În 2016, Global Slavery Index a calculat că 45,8 milioane de persoane trăiau într-o formă de sclavie, în 167 de țări. Cea mai recentă estimare arată că această cifră a crescut la 50 de milioane de oameni, probabil subevaluată, care trăiesc în situații de sclavie modernă. Dintre aceștia, peste 27 de milioane de persoane se află în situație de muncă forțată și 22 de milioane de persoane în căsătorii forțate. Cei mai vulnerabili sunt femeile, copiii și migranții. Concret, sclavia modernă apare în orice țară, indiferent de bogăție. De altfel, potrivit statisticilor, mai mult de jumătate din totalul persoanelor care practică munca forțată și un sfert din toate căsătoriile forțate se găsesc în țări cu venituri medii, superioare sau mari.
Populația, obligată să muncească forțat de… stat!
Situația sclaviei moderne este agravată de realitatea că multe locuri în care se practică nu au legi care să incrimineze și să pedepsească în mod direct proprietatea sau controlul asupra altei persoane. Pe de altă parte, sclavia modernă poate fi greu de recunoscut și de detectat în multe cazuri, întrucât activează în subteran. Un exemplu citat de Global Slavery Index este Coreea de Nord, unde unu din 10 oameni se află în sclavie modernă, majoritatea fiind forțați de stat să muncească. Estimarea este considerată conservatoare într-o țară despre care Biroul ONU al Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului a constatat că practică abuzuri pe scară largă și sistematice împotriva cetățenilor săi. De exemplu, în 2015, un anchetator al ONU a estimat că 50.000 de cetățeni nord-coreeni au fost trimiși în străinătate pentru a lucra în exploatarea forestieră, minerit și industria textilă și a construcțiilor. Trimiși în principal în Rusia, China și Orientul Mijlociu, acești oameni generau aproximativ 2,3 miliarde de dolari anual pentru guvern. Există, de asemenea, rapoarte despre femei nord-coreene constrânse să părăsească țara pentru a fi vândute ca... mirese în China!
Recrutare obligatorie, pe perioadă nedeterminată
Eritreea are a doua cea mai mare prevalență a sclaviei moderne din lume, 9% din populație, reprezentând aproximativ 320.000 de persoane. Guvernul eritreean derulează un program național de recrutare obligatorie prin care cetățenii cu vârste cuprinse între 18 și 40 de ani trebuie să efectueze serviciul militar, dar de obicei acești oameni sunt obligați să efectueze lucrări de natură nonmilitară. Durata acestei obligații către stat este nedeterminată și există rapoarte de eritreeni care petrec decenii în serviciul guvernului. Acest lucru a determinat ca aproximativ 15% din populație să fugă din țară. Dar acesta este un adevărat cerc vicios, întrucât în foarte multe cazuri acești oameni ajung ca migranți în alte părți, unde sunt expuși aceluiași risc, de a fi exploatați prin muncă. Eritreea are, de asemenea, printre cele mai slabe răspunsuri guvernamentale la sclavia modernă, sistemul său de muncă forțată impus de stat subminând în mod fundamental orice răspuns la sclavia modernă, inclusiv ratificarea convențiilor internaționale sau existența legislației naționale.
Descendenți dependenți de foști „stăpâni”
Fiind ultima țară care a abolit sclavia, în 1981, Mauritania nu a reușit și să elimine fenomenul. Țara continuă să aibă una dintre cele mai mari rate de sclavie - 32 de persoane la fiecare 1.000 de cetățeni. Aici, sclavia ereditară continuă să aibă un impact asupra comunităților, mulți descendenți fiind dependenți de foști „stăpâni” care i-au „deținut” pe părinții lor, din cauza competențelor limitate și a lipsei de oportunități economice alternative. Guvernul a făcut câțiva pași pentru a aborda problema, cum ar fi incriminarea sclaviei și crearea de tribunale antisclavie, dar aplicarea acestor măsuri rămâne irelevantă. În plus, atitudinile societale și normele culturale continuă să contribuie la perpetuarea sclaviei. De asemenea, în Mauritania, grupurile minoritare se confruntă cu discriminare în diferite domenii, inclusiv educație, angajare și acces la serviciile publice, ceea ce îi predispune la înrobire pe acești oameni. Potrivit unor rapoarte recente, fenomenul rămâne atât de înrădăcinat în Mauritania, încât mulți copii se nasc direct în stare de sclavie.
Înrobire prin datorii nesfârșite
Stat emergent cu mari ambiții economice, India găzduiește un număr enorm de persoane care trăiesc în sclavie - se estimează că peste 18 milioane de oameni. Formele pe care le ia această practică în statul indian sunt multiple: munca forțată a copiilor, căsătoria forțată, exploatarea sexuală comercială etc. Potrivit unui raport al Free The Slaves, sătenii săraci sunt în principal vulnerabili la a fi înrobiți prin muncă și prin datorii, dintre care unele trec de la o generație la alta. Deși ambele sunt ilegale, acești oameni sunt obligați să lucreze în condiții insalubre și periculoase pentru a rambursa o datorie mereu în creștere. Ministerul Muncii din india s-a angajat să scoată 18 milioane de lucrători din sclavie până în 2030.
Trafic de copii, de femei, de organe…
În cea de-a doua cea mai puternică economie a lumii trăiesc în stare de sclavie modernă aproximativ 3,5 milioane de oameni. Munca forțată - și mai ales a copiilor - este una dintre cele mai semnificative probleme din acest stat și este un subiect care a făcut înconjurul lumii după ce au fost salvați dintr-un sistem teribil - cuptoare de cărămidă - 450 de oameni care munceau fără plată 20 de ore pe zi. Chiar dacă fenomenul este bine ascuns, se cunoaște faptul că traficul de copii și de femei care intră în căsătorii forțate este o practică extinsă, potrivit Global Slavery Index. Raportul din 2023 al organizației estimează că 5,8 milioane de persoane se află înrobite în China, patru la fiecare 1.000 de cetățeni, ceea ce plasează statul asiatic pe locul 19 din 27 de țări din regiune. Aceste aproximări nu includ victimele traficului de organe, despre care există rapoarte și dovezi că se practică în China.
„Campioanele“ exploatării, în „clubul bogaţilor“
Unele dintre țările cu cel mai mare număr estimat de oameni în sclavie modernă le includ pe unele dintre cele mai populate din lume. În mod colectiv, aceste state - India, China, Coreea de Nord, Pakistan, Rusia, Indonezia, Nigeria, Turcia, Bangladesh - adună aproape doi din trei oameni care sunt exploatați prin tot felul de metode și o bună parte din populația lumii. Cinci dintre aceste state fac parte din „clubul bogaților” G20: India, China, Rusia, Indonezia, Turcia.