de Roxana-Ioana Ancuța
Croșetatul și, în general, lucrul manual vine la pachet cu o mulțime de beneficii pentru copii, inclusiv dezvoltarea abilităților motorii fine, cum ar fi scrierea și legarea șireturilor la pantofi, îmbunătățirea creativității, prin tot felul de proiecte de artizanat, stimularea stimei de sine, deoarece finalizarea unui produs precum un semn de carte croșetat le oferă copiilor un sentiment de realizare și mândrie, exersarea răbdării și a concentrării. În Brașov este o activitate foarte intensă care implică lucrul manual, de ani buni Gabriela Bularca (medalion), meșteșugar și referent așezăminte culturale în cadrul Centrului Cultural Reduta Brașov, organizând constant ateliere prin care copiii, dar și tinerii și adulții, învață diferite meșteșuguri manuale și semnificațiile tradiționale ale acestora.
„Îi învăţ cusăturile pe etamină, croșetatul, tricotatul, ţesutul și împletiturile”
- Când ați decis să derulați primul atelier de croșetat și de ce?
- Primul atelier pe care l-am ținut a avut loc la Reduta, Brașov, cu mai bine de 10 ani în urmă, și a fost organizat pentru un grup de elevi suedezi cu vârste între 12 și 14 ani, veniți aici într-un schimb de experiență. Atunci mi-am dat seama că trebuie să dau mai departe ce știu: adică să îi învăț pe copii să croșeteze. Am bătut la acea vreme la ușa câtorva librării, dar nu a existat interes pentru ideea mea. Căutam un spațiu potrivit și, într-un final, am găsit în cadrul unei ceainării din Brașov. A fost o mare și frumoasă surpriză. Au venit atât de mulți copii, încât a trebuit să ne mutăm într-o sală mai încăpătoare. Așadar, din acea locație a început totul. M-au văzut oameni din muzee, un director de marketing de la un mall din Brașov unde am ținut ateliere în fiecare săptămână, timp de mai mulți ani, am început să accesez și fonduri europene prin tot felul de proiecte culturale și tradiționale, reușind să adunăm din ce în ce mai mulți copii, dar și tineri și oameni mai în vârstă dornici să croșeteze.
- Care a fost primul proiect important demarat?
- În 2018 a avut loc Caravana Artizanilor, eveniment pe care l-am organizat în 15 cartiere din Brașov, unde ne-am deplasat cu corturile şapte meșteri, reprezentând şapte meșteșuguri, adunând copiii și învățându-i acele meșteșuguri, respectiv cusăturile pe etamină, modelajul în lut, pictura pe lemn, pictura pe sticlă, sculptura, croșetatul și împâslitul. În acel proiect, deși mi-am propus să avem 500 de copii, am ajuns la 1.000. Apoi a fost Casa Bunicii, o tabără de două săptămâni, prin intermediul căreia s-a încercat valorificarea meșteșugurilor tradiționale din zona istorică Țara Bârsei și promovarea cultural-materială a Brașovului, în care copiii au învățat să reconstituie un interior de casă țărănească în influențele din Brașov - respectiv românești, săsești și maghiare, participând la atelierele de cusut, croșetat, pictat pe sticlă și pe lemn, sculptat, împletit foi de porumb. Rezultatele: perne cusute de ei, icoane și lăzi de zestre pictate de ei, ștergare și rogojini create de ei, toate aceste obiecte fiind expuse până în prezent în Cetatea Feldioara, unde există încăperea numită Casa Bunicii. Iar pentru că mi-am dat seama că nu reușesc să ajung la suficient de mulți copii, în anul 2020, împreună cu un tânăr entuziast, am demarat un proiect prin care învățăm profesorii și educatorii anumite tehnici de lucru pe care ei le pot preda în clasă.
8-11 tehnici artizanale din mai multe culturi
- Credeți că aceste ore de lucru manual vor fi bine primite de copii și de părinții lor?
- Odinioară, ele existau în toate școlile și grădinițele din România. Acum, nu se mai învață așa ceva. Nici măcar acasă. Iar ideea cea mai bună era să ne îndreptăm către dascăli, adică persoanele care își petrec suficient de mult timp cu copiii. Am avut proiectul-pilot, cu 23 de cadre didactice, în prezent numărul a crescut la 200, dar sperăm să ajungem la 400. Ceea ce vor învăța dascălii sunt între 8 și 11 tehnici artizanele din mai multe culturi, nu doar din România.
- Ați descoperit similitudini între tehnicile tradiționale românești și cele din alte culturi ale lumii?
- Da, exact. La un moment dat, am desfășurat proiectul Drumul Firelor în Jurul Lumii, participanții învățând că tehnica realizării unui șnur pe care o știau ei din România este aceeași tehnică precum cea din Japonia, China, Mexic sau India. Și aș vrea să dau un exemplu. La noi se fac găitanele pe troacă, chiar în Șcheii Brașovului. Este vorba despre acea împletitură cu care se ornează vestoanele de la costumele de june, o tehnică ce se regăsește și în Japonia, este foarte asemănătoare, doar că la ei se face pe un dispozitiv rotund, care se numește muradai, iar în România se realizează pe unul ușor oval, numit troacă. Însă rezultatul este asemănător. Deci, vă dați seama, la mii de kilometri distanță, aceeași tehnică din care rezultă un șnur. De ce? Din nevoia de a avea acele obiecte. Sau altele. Cum au apărut tricotajele? Din nevoia oamenilor de a face șoșete, pentru că le era frig. Primele șosete tricotate au apărut în Egipt, iar la noi, toate bunicuțele tricotau șosete. Unde-i Egiptul, unde-i România?
„Învață nu doar să coasă, dar și simbolistica acelor cusături”
- În momentul de față, unde organizați aceste ateliere și ce anume predați la ele?
- În cadrul Centrului Cultural Reduta și la Centrul Magnolia din Brașov, iar uneori ne vedem și în muzeele din oraș, Casa Mureșenilor, Muzeul de Etnografie, unde este bine venit oricine, însă în limita locurilor. Aici se pot învăța diverse tehnici prin care se realizează ciucuri cu care se împodobesc căluții junilor, șnururi de mărțișor, amulete mexicane, cum le denumesc eu, fiind obiectul artizanal cel mai îndrăgit în Mexic. Este o simplă împletitură între două bețe de copac făcută de tată atunci când i se naște un copil în familie, în fiecare an adăugând o nouă culoare, până pe la vârsta de 5 ori 6 ani. Acesta este un obiect care protejează copilul. În plus, față de ceea ce învață să realizeze manual, le povestesc și tradiția obiectelor pe care le fac, pentru a ști de unde vin cusăturile și care este simbolistica lor. De asemenea, au țesut, au învățat nu doar tehnici, dar și denumiri, și-au făcut semne de carte, i-am învățat să coasă nasturi, să facă funde ori suporturi de cană din etamină.
- Cum reacționează copiii atunci când sunt implicați în aceste practici tradiționale?
- Sunt dornici de a cunoaște. În prezent, nu li se mai pune acul în mână, nu mai știu să facă un nod, să își lege șireturile. Dar atunci când le acorzi atenție și le dai instrumentele necesare care îi ajută să realizeze ceva, entuziasmul lor e fantastic și vor să învețe din ce în ce mai mult. Iar cea mai bună metodă prin care îi poți învăța pe copii este prin joacă. Dacă munca lui duce către un rezultat distractiv, în care el să se regăsească în copilăria lui, va învăța. Dacă îi predai despre cum se făcea o față de masă acum 150 de ani, data viitoare, cel mai probabil, nu mai vine. În schimb, dacă îl înveți să croșeteze o brățară și îi pui niște mărgele de lemn în mână, va veni și a doua oară, pentru că acea brățară este ceva practic pentru el, o va purta sau poate i-o va dărui mamei. Este un obiect concret pe care îl va folosi. Cred că acesta este succesul atelierelor, faptul că cei mici sunt atrași în joacă. Copiii au nevoie de lucru manual, au nevoie să se simtă utili.
„Croşetatul este matematică“
- Ați întâmpinat și probleme în aceste demersuri?
- Da, și o problemă foarte mare o reprezintă unii părinți. Se întâmplă să vină să își ia copilul de la atelier, după ce micuțul a muncit o oră și jumătate, croșetând o brățară - lucru pentru care e foarte fericit - și să-l întâmpine cu „numai atât ai făcut?”. Acel copil ori nu mai vine, ori îi piere orice chef de a face ceva și astfel se încheie totul. Alții le spun copiilor „vouă vă trebuie matematică, nu lucru manual”, fără să aibă în vedere faptul că lucrul manual este matematică. Ca să poți scoate un model de pe o ie, trebuie să știi matematică. Pentru a putea să croșetezi o dantelă, ai nevoie de matematică. Toate se leagă. Pe de altă parte, sunt și părinți care-și încurajează copiii, cumpărându-le toate firele și croșetele de care au nevoie. Iar acolo rezultatele se văd.