de Roxana-Ioana Ancuța

Ceramica de Horezu, inclusă în patrimonial UNESCO, este cunoscută pentru motivele sale bogate și simbolurile tradiționale. Despre încercările de a conserva și de a promova arta meșteșugărească din această zonă, în ziua de azi aflată la concurență cu diverse obiecte de ceramică aduse din străinătate, din țările vecine, ne-a povestit artizanul Mihai Bîscu, meșter ceramist horezean.

„Decorăm cu un corn de vită, cu vârful penei de gâscă și de gaiță”

- De când aveți pasiunea acestui meșteșug și cum ați început?

- Am început acest meșteșug din joacă, să spun așa, învățând de la tatăl meu care atunci când lua pauză și pleca de lângă roată, îi luam eu repede locul, încercând să lucrez. Și așa, încet încet, am deprins acest meșteșug. Dar nu am intenționat să-l continui, pentru că eu am făcut un liceu silvic, după care am fost funcționar public. Însă, iată, s-au făcut peste 27 de ani de când lucrez continuu ceramica de Horezu.

- Cum ați descrie această ceramică de Horezu?

- Este o ceramică decorativă și singura din țară care a fost inclusă în patrimoniul imaterial UNESCO pentru un decor unic în lume și ustensilele de decor, de asemenea, unice în lume pe care le folosim la lucru. Și anume, decorăm cu un corn de vită, cu vârful penei de gâscă și de gaiță. Ca simbol general avem cocoșul de Horezu, apoi există simboluri secundare, ca pomul vieții, peștele, șarpele, soarele și spirala vieții și motive tradiționale precum păianjenul, bobocul, spicul de grâu, coada de păun, floarea, trifoiul, vârtejul, steaua, brădulețul. Decorul nostru este o inspirație de moment care înseamnă o combinație între aceste simboluri și motive, cu decorul vechi brâncovenesc, existent încă de pe vremea domnitorului român. Cred că olăritul a fost a doua pasiune a lui Constantin Brâncoveanu, care, pentru a nu-și mai cumpăra veselă din străinătate pe bani grei pentru evenimentele de atunci, a adus niște olari greci cărora le-a cerut să îi perfecționeze pe cei locali. Astfel, acest meșteșug a fost moștenit din tată în fiu până în ziua de azi. Decorul vechi brâncovenesc înseamnă liniile drepte, șerpuite, triunghiurile, dreptunghiurile, motive care se regăsesc inclusiv pe covoarele țesute brâncovenești.

„Pomul Vieţii este simbolul nemuririi şi vindecării sufletului”

- Ce ne puteți spune despre simbolul general cocoșul de Horezu?

- E simbol general pentru că este prevestitorul zilei, anunță venirea dimineții, victoria luminii împotriva întunericului, înseamnă putere și biruință. În plus, în popor, pe timpul când nu exista ceasul, cocoșul era ceasul deșteptător al țăranului român, vestind un nou început de zi de lucru. Totodată, dimineața când cântă cocoșul, se spune că alungă și duhurile și spiritele rele de pe timpul nopții.

- Dar Pomul Vieții și celelalte elemente pe care le-ați enumerat?

- Pomul Vieții este simbolul nemuririi și vindecării sufletului, care în varianta noastră românească reprezintă arborele genealogic al familiei. Peștele este simbolul creștinismului, șarpele al înțelepciunii, al vieții și al morții, al transformării. În popor se spune că fiecare casă la țară are șarpele ei, acesta însemnând protectorul sau păzitorul locuinței și gospodăriei. Soarele e simbolul vieții, al forței, al energiei, al luminii, al căldurii și chiar al purității, iar spirala vieții al evoluției, al dezvoltării, al conexiunii omului către Dumnezeu și energiei cosmice. Motivele tradiționale, bobocul și floarea, sunt simboluri ale iubirii, trifoiul este simbolul norocului, coada de păun, simbolul frumuseții, iar spicul de grâu, al bogăției. La noi, steaua, care se desenează în șase colțuri, simbolizează că Dumnezeu domnește în toate cele șase direcții, iar brădulețul reprezintă simbolul tinereții veșnice. Meșterii noștri mai vechi spuneau în felul următor: ca să fii un olar bun, trebuie să fii ager ca un cocoș, răbdător ca un pește și iscusit ca un șarpe.

„Credem că suntem ultima generație de meșteșugari la nivel de țară”

- Care este procesul de realizare a unei piese ceramice tradiționale horezene, de la modelare până la decorare?

- Tehnologia este toată manuală și naturală. Lutul provine din zona noastră, este pregătit de mine, este „dat” printr-un malaxor, este foarte bine frământat cu mâna și, în plus, nu adaug în el absolut nimic altceva. Vopselele sunt și ele toate naturale, le pregătim ca pe timpuri, folosind râșniță și pietre de moară. Etapele prin care trece fiecare obiect sunt modelatul, adică realizarea formelor pe care doresc să le creez, de la farfurie, castron la cană și altele, apoi urmează decoratul, executat cu ajutorul cornului de vită și cu vârful penei de gâscă și de gaiță. Iar la final, obiectele noastre, care sunt în jur de 70% farfurii de diferite dimensiuni, se finisează pe spate și li se face acel orificiu pentru a putea fi agățate pe perete. Acestea se pot și folosi la masă, bineînțeles. Următoarea etapă este uscarea obiectelor într-un mod relaxat, la temperatura camerei, acest procedeu prevenind crăparea lor. Când sunt uscate perfect, intră la primă ardere în cuptor, care durează opt ore, la o temperatură de 900 de grade, iar după ce se răcesc, le scot din cuptor, le dau un smalț și le mai ard încă odată la 1.020 de grade. Așa se ajunge la un obiect finit.

- Cum vedeți evoluția olăritului în era tehnologiei moderne?

- După cum am mai discutat și cu alți colegi, noi credem că suntem ultima generație de meștreșugari la nivel de țară, pentru că statul român, incluzând instituțiile culturale, n-a avut nicio strategie pentru menținerea, protejarea, continuitatea meșteșugurilor și tradițiilor românești. Promovarea ne-o facem singuri, fără niciun ajutor de la nimeni. Dar continuăm să facem ceea ce știm, chiar dacă este o muncă foarte grea. Secretul este să ai și har de la Dumnezeu pentru acest meșteșug. Trebuie să te naști pentru el.

De 27 de ani făureşte Mihai Bîscu vasele din ceramică de Horezu

„Organizez ateliere meşteşugăreşti cu mai multe grupuri de copii“

- Care sunt planurile sau proiectele viitoare pe care le aveți legate de munca dumneavoastră?

- Am început un proiect de câțiva ani buni, organizez ateliere meșteșugărești cu mai multe grupuri de copii la ei în școli, în grădinițe și after school-uri în toată țara. Plus că acasă mi-am făcut un atelier special pentru a primi copii care vin din toate zonele, în excursii, aduși cu autocarele, în special atunci când au „săptămâna altfel” ori „săptămâna verde”.

- Este olăritul generos din punct de vedere financiar?

- La noi, la Horezu, ca artizan autentic e foarte greu să supraviețuiești, și asta pentru că a apărut foarte multă ceramică adusă de afară, din țări precum Bulgaria, Ungaria, Turcia, Polonia, și chiar din Dragonul Roșu, iar turistul român, din păcate, nu-și cunoaște ceramica românească. Și ca să trăiești decent din olărit, aici, la noi în localitate, singura soluție ar fi ca Horezu să devină protejat din punct de vedere ceramic.