de Georgiana Mihalcea
Mulți părinți se confruntă cu o dilemă: cum să împace nevoia de a asigura un trai decent cu dorința de a fi prezenți în viața copiilor lor. Într-o lume ideală, părinții ar avea suficient timp și energie pentru a se dedica activităților alături de cei mici, însă realitatea arată că acest echilibru este greu de atins. Copiii, pe de altă parte, resimt această absență și, uneori, se simt neglijați sau neînțeleși. Yolanda Crețescu (foto), psiholog clinician și psihoterapeut, președinte Asociația Happy Minds, ne-a vorbit pe larg despre această realitate pe care trebuie s-o schimbăm cu toții.
„15% dintre părinți nu alocă deloc timp relației cu propriii lor copii”
- Cât timp mai petrec părinții din ziua de azi cu copiii lor?
- Studiile recente arată că doar 42% dintre părinți petrec peste două ore pe zi cu copiii lor sub 10 ani, iar acest procent scade drastic pentru copiii peste 10 ani, ajungând la doar 21%. Totodată, 15% dintre părinți nu alocă deloc timp relației cu propriii lor copii, conform statisticilor de la Salvaţi Copiii. Lipsa interacțiunii zilnice afectează profund dezvoltarea emoțională a copiilor. Ei au nevoie de ghidare, de afecțiune și de sprijin constant pentru a crește armonios. Momentul petrecut împreună, chiar și pentru activități simple precum jocul, cititul unei povești sau discuțiile despre ziua lor, devine un adevărat balsam pentru copil. Deseori se confundă timpul cu ei, cu timp pentru sau lângă ei. Jocul şi joaca sunt instrumente consistente pentru a introduce reguli noi, de a oferi feedback, sau apariția de noi sarcini. Este esențial ca părinții să conștientizeze importanța fiecărui moment petrecut alături de copiii lor și să găsească modalități prin care să își ajusteze prioritățile. Chiar și gesturile mici, dar constante, pot face o diferență uriașă în viețile copiilor, oferindu-le sentimentul de securitate și de iubire de care au atâta nevoie.
- De ce această scădere?
- Unul dintre principalele motive este creșterea presiunilor profesionale. Multe familii depind de veniturile ambilor părinţi, iar acest lucru înseamnă adesea că ambii lucrează ore lungi și au deplasări frecvente. În plus, în era digitală, granițele dintre muncă și viața personală s-au estompat. E-mailurile, apelurile și mesajele legate de muncă nu mai respectă programul de lucru tradițional, invadând astfel timpul care ar putea fi petrecut cu familia. Putem lua ca exemplu o mamă cu doi copii care lucrează într-o corporație multinațională și care, de multe ori, din cauza diferențelor de fus orar, trebuie să participe seara la teleconferințe. Deși dorește să-și ajute copilul la teme sau să discute despre cum a fost ziua lui, se trezește prinsă în ședințe care se prelungesc până târziu. Chiar și atunci când mama este prezentă fizic acasă, mintea ei este adesea concentrată pe problemele de la serviciu. Un alt factor este tehnologia și accesul facil la divertisment digital. Părinții și copiii deopotrivă petrec mult timp pe telefoane, tablete sau în fața televizorului, ceea ce reduce ocaziile de interacțiune reală. Dacă un părinte își petrece serile navigând pe rețelele sociale, copilul fiind și el adesea ocupat cu jocurile pe tabletă, deși sunt în aceeași casă, cei doi interacționează foarte puțin. Stresul și oboseala joacă și ele un rol semnificativ. După o zi plină de activități solicitante, părinții pot fi epuizați fizic și mental, având nevoie de momente de relaxare pentru a se recupera. Un părinte care are un program lung și neregulat, simte adesea că nu mai are energia necesară pentru a se juca cu copiii sau pentru a purta discuții semnificative cu ei la sfârșitul zilei. Preferă să se retragă în liniște, citind o carte sau uitându-se la un film. Apoi, noul stil de parenting, în care rolul părinților este externalizat prin apariția sistemului de bone, văduvește conectarea copilului cu părinții, iar părinții nu își dezvoltă abilități și atașament care să le aducă confort și plăcere să își exerseze rolul parental. Adulții rămân în lumea lor cunoscută și știută, a muncii, și evită conexiunile cu copiii, în familie.
„Lipsa acestui sprijin din partea adulților poate duce la izolare, depresie și comportamente de risc”
- Care ar fi procentul ideal, pentru o dezvoltare armonioasă a celor mici?
- Timpul de calitate petrecut cu copiii diferă semnificativ, fiecare etapă având nevoi specifice care contribuie la dezvoltarea sănătoasă și armonioasă. Pentru copiii mici, de la naștere până la vârsta de 5 ani, timpul petrecut cu părinții este esențial pentru formarea atașamentului securizat și dezvoltarea cognitivă timpurie. În această etapă, interacțiunile afectuoase, cum ar fi alintările, jocurile simple și cititul de povești, contribuie la dezvoltarea unui sentiment de siguranță și încredere. Lipsa acestor interacțiuni poate duce la dificultăți emoționale și sociale pe termen lung, deoarece copilul nu își dezvoltă bazele unei stime de sine sănătoase și a unui atașament securizant. În cazul copiilor între 6 și 12 ani, timpul de calitate se traduce prin activități comune care stimulează dezvoltarea cognitivă și socială. Părinții trebuie să fie prezenți în viața școlară a copiilor, să participe la activități extrașcolare și să fie implicați în discuțiile despre prieteni și experiențe zilnice. De exemplu, participarea la proiecte școlare sau jocuri de echipă poate încuraja dezvoltarea abilităților de cooperare și comunicare. În această etapă, copiii își dezvoltă abilitățile sociale și capacitatea de a gestiona conflictele, iar prezența activă a părinților facilitează acest proces. Adolescența, cuprinsă între 13 și 18 ani, este o perioadă critică pentru formarea identității și independenței. Adolescenții au nevoie de sprijin emoțional și de ghidare pentru a naviga provocările legate de autocunoaștere și relațiile interpersonale. Părinții trebuie să își ajusteze rolul, trecând de la control direct la o poziție de consilier și suport. Discuțiile deschise despre valori, credințe și probleme sociale ajută la consolidarea unei identități puternice și sănătoase. Lipsa acestui sprijin poate duce la izolare, depresie și comportamente de risc, deoarece adolescenții caută în mod activ validare și înțelegere.
- Cât de importantă este comunicarea pentru dezvoltarea copiilor noștri?
- Comunicarea este piatra de temelie a dezvoltării sănătoase a copiilor, influențând în mod profund relațiile, dezvoltarea emoțională și capacitatea de a naviga prin viață. Este esențial să comunicăm, dar şi mai important este să fim atenți ce și cum comunicăm. Acesta este un element crucial pentru dezvoltarea sănătoasă a copiilor pentru că le influențează profund capacitatea de a gestiona emoțiile și de a construi relații solide. Din lipsa comunicării sănătoase cu părinții, copiii ajung să dezvolte probleme emoționale. Conform statisticilor din teenline-ul depreHUB: 58% dintre copii suferă de anxietate și atacuri de panică, 32% recurg la consumul de substanțe, 23% sunt afectați de depresie. Un aspect important în comunicarea sănătoasă părinte-copil este chiar folosirea limbajelor iubirii, un concept dezvoltat de Gary Chapman, care subliniază importanța identificării modului unic în care fiecare copil percepe și simte iubirea. Fie că este vorba despre cuvinte de încurajare, timp petrecut împreună, daruri, servicii sau contact fizic, comunicarea prin limbajul iubirii ajută la întărirea legăturii emoționale dintre părinte și copil, oferindu-le acestora un sentiment profund de securitate și acceptare. De exemplu, un copil al cărui limbaj de iubire sunt cuvintele de afirmare va răspunde pozitiv la complimente și laude sincere, în timp ce un copil care apreciază timpul petrecut împreună va prețui activitățile comune și atenția neîmpărțită a părinților. Pe platforma depreHUB teens, părinții pot descoperi limbajul de iubire al copiilor, prin completarea unui chestionar și prin accesul la resurse educative, dezvoltate în cadrul campaniei „Discuții din Inimă”. Campania este inițiată de un mare value retailer din România și susținută de Asociația Happy Minds, Organizația Salvați Copiii și Fundația Noi Orizonturi. Prin această campanie ne propunem să sprijinim părinții în a se conecta mai bine cu copiii lor și a crea relații mai armonioase și sănătoase.
„Necesită adaptarea la nevoile și nivelul de dezvoltare al fiecărei categorii de vârstă”
- Despre ce ar trebui să vorbim cu ei, în funcție de etapa de dezvoltare în care se află?
- Comunicarea eficientă cu copiii necesită adaptarea la nevoile și nivelul de dezvoltare al fiecărei categorii de vârstă. În cazul copiilor mici, de la naștere până la 5 ani, interacțiunile afectuoase și jocurile simple sunt esențiale pentru formarea atașamentului securizat și dezvoltarea cognitivă timpurie. Este important să folosim multe expresii faciale, gesturi și tonuri de voce variate pentru a-i ajuta să înțeleagă și să-și exprime emoțiile. În această etapă, cititul poveștilor și jocurile sunt modalități ideale de comunicare. Pentru copiii școlari, cu vârste între 6 și 12 ani, comunicarea trebuie să includă discuții despre activitățile zilnice, școală și prieteni. Părinții trebuie să fie prezenți în viața școlară a copiilor și să participe la activități extrașcolare. Implicarea în proiecte școlare sau jocuri de echipă ajută la dezvoltarea abilităților de cooperare și comunicare. Este esențial să le ascultăm punctele de vedere și să le explicăm lucrurile în detaliu, folosind întrebări deschise pentru a stimula conversațiile. Adolescenții, între 13 și 18 ani, au nevoie de respect și înțelegere pentru a se simți auziți. Este important ca părinții să comunice deschis și fără judecată, încurajând discuțiile despre interesele lor, valorile și problemele sociale. Adolescenții își formează identitatea și independența, iar părinții trebuie să treacă de la control direct la o poziție de consilier și suport. Respectarea intimității și disponibilitatea pentru sprijin emoțional sunt cruciale pentru a construi o relație de încredere. În familiile transgeneraționale, unde sunt prezente mai multe generații, diferențele de vârstă și perspective pot duce la conflicte și neînțelegeri. Este esențial să se creeze un mediu de respect reciproc, în care fiecare membru al familiei să se simtă ascultat și valorificat. Recunoașterea și aprecierea diferențelor dintre generații pot îmbogăți relațiile familiale, iar activitățile comune, cum ar fi gătitul sau povestirile de familie, pot facilita aceste schimburi.
- Cum putem îmbunătăți lucrurile?
- Putem începe prin a aloca zilnic timp de calitate copiilor noștri, fără distrageri. Activitățile simple, cum ar fi cititul unei povești, jocurile de societate sau pregătirea mesei împreună, pot crea momente prețioase de conectare. Este esențial să fim prezenți și să le acordăm atenție deplină, pentru ca aceștia să se simtă ascultați și valorizați. Folosirea întrebărilor deschise este o altă metodă eficientă de a stimula conversația. În loc să-i întrebăm „Ai avut o zi bună la școală?”, putem spune „Ce ți-a plăcut cel mai mult astăzi la școală?”. Acest tip de întrebări încurajează copiii să își exprime gândurile și sentimentele în detaliu, facilitând o comunicare mai profundă. Ascultarea activă este o abilitate esențială în comunicare. Când copilul vorbește, să fim atenți la ceea ce spune, să menținem contactul vizual și să confirmăm că am înțeles corect prin reflectarea celor spuse. De exemplu, „Așadar, te-ai simțit trist când prietenul tău nu a vrut să se joace cu tine?”. Acest lucru îi arată copilului că suntem implicați și interesați de ceea ce trăiește el. Stabilirea de rutine zilnice care includ momente dedicate comunicării poate, de asemenea, să întărească legăturile familiale. Cinele în familie, fără distragerea telefoanelor sau a televizorului, pot deveni oportunități de a discuta despre ziua fiecăruia și de a întări relațiile. Încurajarea exprimării emoțiilor într-un mod sănătos este crucială. Ajutați copiii să pună în cuvinte ceea ce simt și oferiți-le exemple din propria experiență, cum ar fi „Și eu am fost supărat când...”. Participarea la workshop-uri și cursuri de educație parentală poate oferi părinților instrumentele necesare pentru a comunica mai eficient. De exemplu, metode precum „Cercul Siguranței” oferă tehnici validate științific pentru dezvoltarea unei relații de încredere și siguranță între părinte și copil.
„Copiii şi adolescenţii au la dispoziţie un număr de telefon cu acces gratuit pentru suport“
- Cum sprijină organizația dumneavoastră tinerii aflați în dificultate?
- Asociația Happy Minds, prin proiectele depreHUB și depreHUB teens, oferă suport psiho-emoțional gratuit prin liniile de helpline, consiliere psihologică și module de psihoeducație pentru tineri, workshopuri de lucru cu părinții. Prin proiectele de cercetare în care suntem implicați, construim noi instrumente de evaluare și intervenție și dezvoltăm noi tehnici și metode de dezvoltare a copingului emoțional prin antre- nament senzorial. În această perioadă, campania „Discuții din inimă” sprijină aceste inițiative, facilitând accesul la resurse și consiliere pentru tinerii care se confruntă cu dificultăți emoționale. În primul rând, oferim suport psiho-emoţional pentru copiii și adolescenții care se confruntă cu probleme emoționale, prin teenline-ul 0374.461.461, cu program nonstop.
„Părinţii care nu reuşesc să discute eficient cu copiii lor pot simţi un puternic sentiment de eşec şi de vinovăţie“
- Ce răni provoacă absența unei comunicări constante?
- Absența comunicării în cadrul familiei poate produce răni profunde și de lungă durată, afectând atât copiii, cât și părinții, și influențând negativ dinamica familială. Aceste răni pot apărea sub diverse forme și din diferite motive. Copiii care nu au parte de comunicare deschisă și constantă se pot simți izolați și singuri. Fără să aibă pe cineva cu care să-și împărtășească gândurile și sentimentele, aceștia pot ajunge să se retragă în sine și să dezvolte un sentiment profund de singurătate. Absența comunicării afectează capacitatea copiilor de a dezvolta încredere, atât în sine, cât și în ceilalți. Ei pot deveni nesiguri și anxioși, având dificultăți în a-și exprima sentimentele și nevoile. Fără un canal de comunicare deschis, copiii nu au cum să își exprime problemele și frământările, ceea ce poate duce la dezvoltarea anxietății și depresiei. Lipsa unui sprijin emoțional adecvat le poate agrava starea psihică. Neînțelegerile și frustrările nerezolvate pot duce la manifestări de comportament agresiv, retragere socială sau chiar comportamente de risc, ca o formă de a atrage atenția și de a cere ajutor. Copiii care nu au parte de modele de comunicare sănătoasă în familie pot întâmpina dificultăți în a-și forma și menține relații sociale sănătoase. Ei pot avea probleme în a comunica eficient cu colegii și prietenii, ducând la conflicte și izolare socială. Și la adulți apar deteriorări emoţionale, psihologice și sociale care se identifică prin distanțare emoțională și sentimentul de eşec. Părinții care nu reușesc să comunice eficient cu copiii lor pot simți un puternic sentiment de eșec și de vinovăție, pot simți că nu își îndeplinesc rolul parental adecvat, ceea ce le poate afecta stima de sine.