de Claudia Stan
Copaci de zahăr, omăt ce scârţâie la fiecare pas şi natură învelită în manta albă… O imagine după care tânjim an de an, dar care, din păcate, devine tot mai rară pentru mulţi dintre noi. Iarna este considerată un anotimp al purităţii şi al veseliei, când râsetele cristaline ale copiilor răsună în jocuri zglobii peste tot. Zăpada a fost şi este preferata celor mici, care abia aşteaptă să se bulgărească, dar să şi construiască tăcuţi oameni de zăpadă, străjeri ai celui mai frumos şi curat anotimp. Există multe legende legate de apariţia omului de zăpadă sau „fără minte”, cum mai este numit în alte ţări, dar cert este că, deşi este de gheaţă, are o popularitate foarte mare.
Bunătatea îngerului de nea
Atunci când omătul pune stăpânire peste tot, îmbrăcând pământul în haina lui rece, bucuria celor mici şi a celor mari nu cunoaşte oprelişti. Gata de săniuş, de „lupte” cu bulgări şi de întreceri inedite, locuitorii satelor sau ai oraşelor încearcă să fie cei mai buni… Care face cel mai mare şi mai frumos om de zăpadă, care rezistă cel mai mult etc. Din bătrâni se povesteşte că, atunci când un om de zăpadă se topeşte, un înger de nea se duce la Ceruri şi îi povesteşte lui Dumnezeu despre persoana care l-a creat, punând o vorbă bună pentru fiecare. Iar pentru cei care îl distrug în mod voit, îngeraşul se roagă Celui de Sus să îi mai dea o şansă omului pentru iarna următoare...
Se povesteşte că acum mulţi ani, pe o uliţă dintr-un sat uitat de lume se jucau doi copilaşi, o fetiţă şi un băieţel. Era o iarnă ruptă parcă din basme, cu nămeţi grei şi fulgi mari cât ochii miraţi ai copiilor. Micuţul observa cum rostogolea fetiţa câţiva bulgări uriaşi de zăpadă şi cum făcea din ei... un om. A doua zi, acesta se rugă de fată să-l lase şi pe el să o ajute, iar ea a acceptat. Timp de două săptămâni, copiii au muncit ca să realizeze cel mai frumos om de zăpadă, aşezându-l sub un copac. În ultima seară, fetiţa, în semn de mulţumire, i-a dat băiatului o sărutare pe obraz. A doua zi, micuţul s-a dus la poarta fetiţei să discute cu ea, dar o vecină îi spusese că ea şi familia s-au mutat în alt oraş. Anul următor, băieţelul a venit în acelaşi loc, sperând să o regăsească, dar cum ea nu a mai apărut, a făcut un om de zăpadă-fetiţă. A împletit din paie două codiţe şi le-a pus pe capul omului. A ales cel mai roşu morcov şi i l-a pus, amintindu-şi de năsucul roşu, îngheţat, al micuţei. Anii au trecut, băiatul a crescut, dar nu a mai făcut alt om de zăpadă. Între timp, fetiţa ajunsese o mare cântăreaţă, dar, într-o iarnă de vis, cuprinsă de dorul copilăriei, s-a întors în locul unde a făcut pentru prima dată un om de zăpadă. Băiatul, acum un sculptor celebru, s-a întors şi el pe meleagurile natale. Au trecut unul pe lângă celălalt pe stradă, dar nu au ştiut cine sunt... Într-una dintre seri, fata începu să facă un om de zăpadă-bărbat. În curtea de lângă, sculptorul realiza şi el un om de zăpadă-fetiţă. Noaptea târziu, o lună mare umplea văzduhul cu o lumină de basm. Deodată, băiatul-zăpadă se apropie de fetiţa-zăpadă şi au început să danseze, după care s-au luat de mână şi au mers până la marginea străzii. Aşa îi găsi dimineaţa, când se ivi prima rază de soare, ce era de un verde-smarald. Raza soarelui pătrunse apoi prin geamurile celor doi vecini. Se treziră amândoi în acelaşi timp şi ieşiră afară. S-au recunoscut şi s-au îmbrăţişat, iar oamenii de zăpadă s-au topit sub privirile lor calde.
Se spune că acela care vede măcar o dată în viaţă raza verde va fi fericit.
În Lituania, omul de zăpadă este cunoscut sub numele de „omul fără minte”. În 2005, la un miting pe care populaţia l-a făcut în faţa Parlamentului, s-au ridicat 141 de oameni de zăpadă, câte unul pentru fiecare deputat!
În anul 1845, „omul fără minte” apare pentru prima dată în poze, transformându-se peste noapte într-o parte importantă în simbolul iernilor
Cel mai mare om de zăpadă din lume a fost făcut la 19 februarie 1999, în Bethel, Statele Unite ale Americii. A avut o înălţime de 35 m şi o greutate de peste 4.000 de tone. Pentru realizarea lui au fost necesari 5.600 de metri cubi de zăpadă, morcovul-nas a fost înlocuit de o structură de doi metri din sârmă şi pânză, la conturarea gurii s-au utilizat şase anvelope de automobil, iar ca nasturi au fost puse trei cauciucuri de tractor. Braţele-gigant sunt… două trunchiuri de copac înalte de trei metri fiecare. Uriaşul de zăpadă a fost sculptat de elevii şcolilor din oraş şi a fost botezat Angus, „Regele muntelui”, după numele guvernatorului de atunci, Angus King. Măreţul om al zăpezilor a rezistat eroic timp de... 16 săptămâni, după care s-a topit.