de Cristina Tache
- „Sancţiunile stresului sunt bolile şi nefericirea” (Hans Selye)
Stresul a fost numit „boala secolului al XXI-lea”. Afectează comportamentul, gândirea, emoţiile, dar şi sănătatea. Neconştientizarea nivelului la care suntem supuşi şi a efectelor lui poate duce la consecinţe grave asupra sănătăţii fizice şi psihice a fiecăruia dintre noi. Doamna psiholog clinician Elvira Alexandrescu (foto) ne-a explicat care sunt efectele ce trebuie să ne alarmeze, dar mai ales cum să luptăm împotriva lor.
„Oboseala prelungită este un semnal de alarmă”
- Cum ne dăm seama că suferim de stres? Care sunt simptomele?
- De cele mai multe ori nu ne dăm seama decât atunci când încep să apară semne. Există o curbă a stresului: are o fază de alarmă, o fază de adaptare şi o fază de epuizare. Prima este una în care ştim că avem la orizont o provocare şi ne mobilizăm să îi facem faţă cât mai bine. Apoi apare cea de adaptare, în care gestionăm factorii solicitanţi. Dar, atunci când durează prea mult, ne depăşesc sau intervin şi alte elemente cumulate, adaptarea putând dura uneori chiar ani, apare epuizarea. Semnele de epuizare pot fi benefice, pentru că ne avertizează că este ceva în neregulă, însă ignorarea lor poate duce la boli grave sau pierderi dramatice (a locului de muncă, a partenerului). Stresul ne afectează din punct de vedere fizic, cognitiv (ceea ce gândim), emoţional şi comportamental. Cel mai răvăşitor simptom este anxietatea. Aceasta se manifestă prin îngrijorare, aparent fără obiect, teamă nefondată, lipsa încrederii în capacităţile personale, blocaje ce afectează capacitatea de concentrare şi memoria.
- Care sunt cele mai grave cazuri?
- Dacă apare o modificare constantă a stării emoţionale faţă de felul nostru de a fi ce durează câteva săptămâni sau luni, ea reprezintă un semnal de alarmă. Primele pot fi cele emoţionale. Acestea sunt şi cel mai uşor de mascat, pentru că le ignorăm şi le justificăm. Un alt simptom este starea de oboseală fizică prelungită, indiferent dacă ne-am odihnit sau nu, apărând dificultăţi de adormire, treziri peste noapte, somn superficial, neodihnitor. Cazurile mai grave sunt cele de stres cronic, în care cel afectat s-a obişnuit cu starea de oboseală, cu lipsa de chef de viaţă, cu insomniile şi le consideră normale. O astfel de persoană ignoră toate semnalele de alarmă pentru a-şi duce la bun sfârşit anumite obiective şi se expune pe termen lung.
„Trebuie evitată victimizarea şi izolarea”
- Care sunt consecinţele stresului asupra sănătăţii?
- Dacă este prelungit, acesta scade imunitatea. De aici derivă alte probleme, deoarece scade capacitatea organismului de a lupta pentru sănătate. Se pot amplifica afecţiuni şi ne putem îmbolnăvi grav, stresul fiind un factor favorizant chiar şi în cancer. Stresul poate agrava sau declanşa afecţiuni digestive (gastrite, ulcere, colon iritabil), cardiace (hipertensiune arterială), metabolice (bulimia sau anorexia), hepatice, ginecologice (pierderea sarcinilor, tulburări menstruale). De asemenea, acesta accentuează orice formă de tulburare psihică, cele mai frecvente fiind depresia şi anxietatea. Se poate ajunge de la stări de apatie, de dezinteres până la forme severe de depresie. În plan comportamental, unii fumează mai mult, alţii beau mai multă cafea, se izolează de prieteni, devin irascibili şi se accentuează dependenţele ce dau satisfacţie pe termen scurt (shopping-ul, jocurile de noroc).
- Care sunt paşii pe care trebuie să îi urmăm atunci când ne dăm seama că suferim de stres?
- Primul este conştientizarea problemei, iar apoi vizita la medicul generalist. Palpitaţiile, tahicardiile, insomiile, stările de leşin ce însoţesc stresul pot ascunde diferite cauze. Prin analizele generale, medicul va stabili dacă există anumite afecţiuni în organism, boli organice sau sunt doar tulburări funcţionale. Dacă nivelul de anxietate şi depresie este foarte ridicat, se apelează şi la medicul psihiatru şi la psiholog, pacientul putând beneficia de un tratament farmacologic şi psihoterapeutic. Cele două forme de terapie acţionează astfel complementar, reechilibrând atât fizicul, cât şi psihicul. Lupta presupune în primul rând o educare, o prioritizare a activităţilor, un ritm de viaţă sănătos şi o conştientizare a nevoilor şi posibilităţilor. De asemenea, sunt benefice activităţile ce presupun apartenenţa la un grup, lectura, timpul petrecut în natură. În cazul depresiilor, trebuie evitate victimizarea, izolarea şi pasivitatea.
„Un copil stresat poate deveni un adult depresiv”
- Stresul se manifestă şi la copii? Ce repercusiuni are în cazul celor mici?
- La copii, consecinţele stresului sunt mai grave. La ei este mediat de adulţi (părinţi, profesori, educatori). Ei sunt în formare şi integrează în personalitatea lor anumite lucruri deficitare care, de cele mai multe ori, îi marchează pentru întreaga viaţă. Iar când ajung adulţi nu înţeleg de ce sunt conflictuali, revoltaţi, neîncrezători sau chiar anxioşi şi deprimaţi. Răspunsurile se regăsesc în factorii de stres la care au fost supuşi în copilărie.
Starea de oboseală fizică prelungită, insomniile, izolarea, palpitaţiile, tahicardiile sunt semne de stres accentuat. Însă, acestea pot ascunde şi alte cauze, ce trebuie depistate mai întâi de medicul generalist. Timpul petrecut în natură, activităţile de grup, un ritm de viaţă sănătos sau lectura sunt factori ce reduc stresul.
- Cum gestionăm corect problema stresului la locul de muncă?
- Cred că lucrurile ar trebui să înceapă de la compatibilitatea la nivelul aptitudinal, adică să avem competenţele necesare şi trăsăturile de personalitate potrivite cu meseria. Ideal ar fi ca fiecare să facă lucrul ce i se potriveşte, ceea ce îi place. Este foarte important să vă simţiţi motivaţi de munca pe care o faceţi şi să reuşiţi să vă adaptaţi condiţiilor existente. Aici intervin şi angajatorii. Aceştia trebuie să ofere un suport financiar, moral şi chiar tehnic şi logistic angajatului pentru ca acesta să-şi poată desfăşura activităţile. De asemenea, este foarte important ca mediul de lucru să nu fie haotic, prea restrictiv, discriminator, apatic. O persoană stresată îi afectează atât pe cei apropiaţi (partener de viaţă, copii), dar şi compania pentru care lucrează, prin lipsa de concentrare, de eficienţă şi performanţă. Până la urmă, stresul este răspunsul organismului, fizic şi psihic, la nişte solicitări ce îi depăşesc capacităţile.