de Elena Şerban

Sabin Bălaşa este unul dintre puţinii pictori români pentru care Revoluţia din 1989 nu a reprezentat un impediment. Bălaşa s-a născut la 17 iunie 1932, în Dobroiceni, Olt. Pasiunea pentru frumos i-a fost inoculată de părinţii săi - învăţătoare, respectiv preot. A urmat liceul la Craiova, pentru ca, în 1955, să termine cursurile Institutului de Artă „Nicolae Grigorescu”. Sabin Bălaşa a devenit celebru după ce a pictat pereţii Universităţii A.I. Cuza din Iaşi. Aceste picturi i-au adus nu doar recunoaştere în mediile artistice, ci şi stabilitate financiară. Toată lumea voia să aibă un „Bălaşa” în casă.

Gurile rele afirmă că celebritatea a venit de la faptul că a fost pictorul de casă al familiei Ceauşescu. De aceea, pentru mulţi a fost surprinzător modul în care a reuşit Bălaşa să păstreze succesul obţinut în comunism şi după Revoluţie.

A avut relaţii apropiate cu iubitorii de artă români, printre care se numără şi Irinel Columbeanu. De altfel, a fost naşul de botez al Monicăi, atunci când aceasta a trecut la ortodoxism.

Pictorul a fost căsătorit de două ori şi a avut doi băieţi: Tudor şi Matei.

Sabin Bălaşa s-a stins din viaţă la 1 aprilie 2008, din cauza unui cancer pulmonar şi a fost înmormântat la Cimitirul „Eternitatea” din Iaşi, oraş pe care îl iubea. De altfel, el declara că e „moldovean de origine oltean”.

Printre operele ce poartă semnătura sa se numără: „Triumful vieţii”, „Icar” şi „Dezastrul atomic”. Pictorul a realizat şi 12 filme de pictură animată pentru care a primit numeroase premii.