de Elena Şerban
- Un tsunami de peste 500 de metri înălţime a lovit, la data de 9 iulie 1958, coasta statului Alaska. În ciuda înălţimii uriaşului val, s-au înregistrat doar doi morţi. Alţi patru martori oculari au fost capabili să descrie giganticul val
Tsunami. Cuvânt cu descendenţe asiatice, acesta este, conform dicţionarului, un val gigantic ce apare la suprafaţa oceanelor în urma cutremurelor submarine. El devastează în special zonele de coastă, producând pagube uriaşe atât materiale, cât şi umane.
Despre ravagiile făcute de-a lungul timpului de aceste fenomene, presa internaţională a relatat, pe larg, la momentul producerii lor.
În ultimii ani, cuvântul tsunami este asociat mai ales cu dezastrul produs pe coastele Oceanului Indian, în Thailanda, Indonezia, Sri Lanka, dar şi în India sau în Somalia. Tsunami-ul produs la 26 decembrie 2004 a omorât nu mai puţin de 155.279 de persoane. Alte mii de oameni sunt şi acum daţi dispăruţi, iar peste un milion de case au fost total distruse. În acest caz, valul a avut, conform estimărilor, aproximativ 30 de metri înălţime. Deşi a atins dimensiuni considerabile, în comparaţie cu un bloc cu patru etaje, care are circa 15 metri, tsunami-ul din Oceanul Indian nu a fost cel mai mare despre care există în prezent informaţii.
Gigantul care a lovit Alaska
Se ştie că cel mai mare val ucigaş s-a produs în noaptea de 9 iulie 1958. Cercetătorii afirmă că, în acea noapte, un tsunami care a generat valuri cu o înălţime de circa 524 de metri a lovit cu furie coastele statului Alaska. Din fericire, zona afectată, Lituya Bay, nu era populată, astfel că pagubele umane au fost destul de reduse.
Experţii susţin însă că, dacă megatsunami-ul ar fi lovit o suprafaţă populată, distrugerile şi pierderile de vieţi omeneşti ar fi fost incomparabil mai mari decât în cazul tsunami-ului din Indonezia, din 2004.
Valul a lovit ţărmul imediat după producerea unui seism cu o magnitudine de 8,3 grade pe scara Richter, cutremur ce a dus la o enormă prăbuşire de teren.
„E timpul să ne rugăm”
În Lituya Bay, la data nenorocirii, se aflau doar trei bărci de pescari. Deşi valul a avut o înălţime colosală şi ar fi îngrozit orice pământean, mâna lui Dumnezeu a făcut să existe doar două persoane decedate, membre ale echipajului uneia dintre aceste ambarcaţiuni. Dimensiunea apocaliptică a dezastrului a fost dată de unul dintre supravieţuitori. Acesta, Howard G. Ulrich, a afirmat că a auzit un zgomot înfiorător şi a ieşit din cabină. S-a uitat către ocean, de unde i se părea că vine zgomotul, şi a rămas împietrit. Tot ce a fost în stare să facă a fost să urle către fiul său de doar 8 ani: „Cred că este momentul să începem să ne rugăm!”. Dumnezeu sau poate doar soarta a făcut ca barca în care se afla bărbatul împreună cu fiul său să treacă peste val. În fapt, norocul lui Howard a fost că nu a reacţionat imediat ce a văzut valul. „Am vrut să pornesc motoarele şi să părăsesc zona. Doar că eram, parcă, paralizat. Abia după câteva minute am fost în stare să fac o mişcare şi, spre norocul meu şi al fiului, a fost exact momentul potrivit. Cumva, în val, s-a creat o breşă care a permis bărcii să se strecoare. Apa părea că dădea în clocot, atât era de agitată”, a povestit după incident Howard.
Soţii norocoşi
Alte două persoane au fost martore ale celui mai mare val care a izbit vreodată o coastă terestră. Este vorba despre soţii Swanson, care se aflau împreună pe vasul de pescuit „The Badger”. Cei doi încercau să se întoarcă în Ancorage Cove, iar în seara fatidică, în jurul orei 21:00, bărbatul a fost scos din cabină de un val foarte puternic. S-a dus pe punte şi, deşi nu i s-a părut nimic neobişnuit, şi-a notat totuşi ora. „Era puţin după ora 21:00. Am remarcat că parcă apa părea solidă şi că bucăţi de gheaţă se deplasau cu repeziciune la suprafaţă”, a scris bărbatul în caietul său de bord. În scurt timp, calmul apei s-a schimbat. „Era o harababură. Nu ştiam exact ce să fac. Mi-am trezit soţia şi... asta a fost tot. Ce îmi mai amintesc este că ne-am trezit după două ore, iar un vas care trecea prin zonă ne-a recuperat”, povestea mai târziu capul familiei Swanson.
Înălţimea tsunami-ului a fost confirmată de faptul că apa a pătruns pe coastă până la 11,3 kilometri. Altfel spus, a distrus tot ce a găsit în cale pe această distanţă. Mii şi mii de copaci au fost scoşi din rădăcini şi tot ce se afla pe pământ în acea zonă a fost „tras” în ocean.
- Tsunami-ul din anul 2004 a ucis 155.279 de persoane
Un cutremur de magnitudine apropiată celui care a lovit Oceanul Indian în 2004 s-ar putea produce în următorii 20 de ani. Conform cercetătorilor citaţi de publicaţia „Daily Mail”, unele dintre primele consecinţe ale acestuia vor fi uriaşele valuri tsunami. Studiul oamenilor de ştiinţă se bazează pe semnele oferite de coralii din largul coastelor Insulei Sumatra. Astfel, dacă seismele ridică scoarţa terestră de pe fundul mării sau coboară anumite zone din aceasta, obligă coralii să crească mult în afara spaţiului lor. Se pare că, în acest mod, ei au demonstrat, prin aşezarea lor, cutremurele violente care au avut loc în ultimii 700 de ani. Bazându-se pe aceste informaţii, specialiştii prezic faptul că, o dată cu puternicul cutremur din 2004, s-a dat startul unei liste de seisme de o gravitate asemănătoare.
Valul uriaş a intrat în Golful Lituya......nimicind toată vegetaţia de coastă situată la mai puţin de 524 de metri altitudine