de Elena Şerban

Lider politic şi militar al Franţei, Napoleon Bonaparte a influenţat politica europeană de la începutul secolului al XIX-lea. Născut la data de 15 august 1769, în Corsica, el a devenit cunoscut în timpul Primei Republici Franceze şi a condus campanii reuşite împotriva Primei şi celei de-a Doua Coaliţii, care luptau împotriva Franţei.

În 1804, s-a încoronat Împărat al francezilor. Era recunoscut pentru tactica militară desăvârşită, dar şi pentru faptul că nu admitea să fie contrazis, impunându-şi punctul de vedere chiar şi prin forţă.
În 1813, a Şasea Coaliţie l-a înfrânt la Leipzig. Anul următor Coaliţia a invadat Franţa, l-a forţat pe Napoleon să abdice şi l-a exilat pe insula Elba.

În mai puţin de un an, a revenit la putere, însă a fost învins în bătălia de la Waterloo din iunie 1815. Şi-a petrecut ultimii şase ani din viaţă sub supraveghere britanică pe insula Sfânta Elena. A murit de cancer la stomac, la 5 mai 1821, deşi mulţi oameni de ştiinţă susţin că a fost otrăvit cu arsenic.

Şi în relaţiile cu femeile, Napoleon era uşor dictator. Prima căsnicie a sa a început la 8 martie 1796, cu Josephine Beauharnais. Şi-a înşelat soţia cu Maria Walewska, de care s-a îndrăgostit şi căreia i-a dăruit un copil, Alexandru Walevski. Infertilitatea Josephinei a fost cauza despăriţirii de aceasta. S-a recăsătorit cu Maria-Luiza, arhiducesă de Austria, cu care a avut un fiu, Napoleon Charles Joseph Francois.