de Elena Şerban
- Record: 520 de pasageri au decedat la 12 august 1985!
La data de 12 august 1985 a avut loc cea mai mare catastrofă aeriană din istorie, în care a fost implicată o singură aeronavă. Atunci au murit 520 de persoane!
Meteorologic, nu se anunţaseră probleme
Nimeni nu şi-a imaginat că o cursă ce făcea legătura între Tokio, capitala Japoniei, şi Osaka se va transforma într-un dezastru. Mai ales că, din punct de vedere meteorologic, ziua de luni, 12 august 1985, nu se anunţa dificilă. Problemele avionului, un Boeing 747, au început la mai puţin de jumătate de oră de la decolarea de pe aeroportul din Tokio. După 32 de minute piloţii au anunţat turnul de control că întâmpină probleme. La scurt timp, aeronava a dispărut de pe ecranele radarelor. Mai multe persoane din satul Ueno (zona Munţilor Takagamahara) au anunţat că au văzut un avion prăbuşindu-se.
Au existat patru supravieţuitori
Patru persoane au supravieţuit accidentului: Yumi Ochiai (25 de ani), stewardesă aflată în concediu, Hiroko Yoshizaki (34 de ani) şi fiica sa, Mikiko, descoperite într-o parte a avionului rămasă intactă în ciuda prăbuşirii, şi Keiko Kawakami (12 ani), aruncată între ramurile unui copac.
O piesă care a explodat a declanşat tragedia
Avionul blestemat a decolat la ora 18:12, cu 12 minute mai târziu decât era programat. La alte 12 minute după decolare, avionul atinsese altitudinea de croazieră, când o piesă a explodat. A urmat depresurizarea cabinei, pierderea stabilizatorului vertical şi deteriorarea celor patru sisteme hidraulice. Piloţii au transmis un mesaj de pericol turnului de control, care le-a indicat direcţia pentru o aterizare forţată. Dar, prin pierderea stabilizatorului şi a lichidului hidraulic, nava a devenit incontrolabilă. Singurul control pe care îl mai aveau piloţii era asupra motoarelor şi, prin „manipularea” acceleraţiei, au reuşit să menţină aparatul în zbor până la ora 18:56, când au dispărut de pe radar. Au atins creasta unui munte, pe care au lovit-o apoi din nou, şi, în cele din urmă, s-au prăbuşit.
Primul ajutor a venit prea târziu
Cei care au descoperit locul prăbuşirii au fost soldaţii americani de la o bază din apropiere. Oficialii guvernului japonez nu au permis însă armatei SUA să intervină, deşi militarii puteau ajunge la locul catastrofei înainte de căderea întunericului. Primele echipaje de salvare au intervenit abia a doua zi dimineaţă. Medicii au descoperit că existaseră pasageri care nu muriseră în urma prăbuşirii, ci din cauza rănilor şi a frigului nopţii.
Un director al companiei aeriene s-a sinucis
Cauzele oficiale, publicate ulterior, au fost:
1. Aeronava fusese implicată, în 1978, într-un incident pe aeroportul din Osaka, în urma căruia coada avionului atinsese solul la aterizare, suferind avarii.
2. Reparaţiile de după incident nu au corespuns standardelor.
3. Explozia iniţială a dus la distrugerea sistemelor hidraulice, care au determinat pierderea completă a controlului aeronavei.
Ca o formă de compensaţie, compania a plătit aproximativ 6.300 de dolari rudelor fiecărei victime. Drept consecinţă a accidentului, preşedintele companiei aeriene, Yasumoto Takagi, a demisionat, iar un alt important director din companie s-a sinucis.
- Drama zborului JAL 123 a constituit subiectul a numeroase filme artistice sau documentare.
- Ultimele 38 de secunde înregistrate în cabina piloţilor zborului morţii au fost incluse pe o parte dintre ediţiile albumului „Reise, Reise” al trupei Rammstein.
